Povestea marii pasiuni a compozitorului George Enescu: descendentă din boieri vechi moldoveni, Maria Cantacuzino a fost o femeie complexă care a uimit prin intrigi amoroase

Măruca Cantacuzino a fost marea dragoste a compozitorului George Enescu

Blamată de unii pentru spiritul dezinvolt şi uşurimea pentru care uneori a luat decizii frapante în relaţiile de dragoste cu oameni influenţi, adorată de alţii pentru carismă, frumuseţe şi fineţe, Maria Cantacuzino sau Măruca, cum o alintau apropiaţii, a fost marea dragoste a personajului de geniu, marele violonist, pianist şi compozitor George Enescu.

Măruca Rosetti Tescani, Bacău, s-a născut pe 18 iulie 1878 în familia unor descendenţi din vechi familii de boieri moldoveni: Dimitrie Rosetti Tescani şi Alice.

Drama care avea să-i afecteze tot restul vieţii a fost momentul în care tatăl ei s-a sinucis. Era chiar de aniversarea de 18 ani a Mariei. Ulterior, moldoveanca a suferit tulburări de comportament, încercând la rândul ei de multe ori să-şi ia viaţa.

Cu toate că era de o frumuseţe şi graţie rară, se pare că avea destul de multe ciudăţenii. Avea ieşiri bizare, stări depresive urmate apoi de prea multă exuberanţă. Unii susţin că Măruca era chiar obsedată de vrăjitorie, magie şi spiritism, pasiuni care nu făceau decât să o transforme într-o femeie cu atât mai misterioasă într-o lume mondenă destul de conservatoare.

”Maria Cantacuzino a fost o femeie complexă, viaţa ei a fost de multe ori criticată, fie pentru aventurile ei cu filozoful Nae Ionescu în timp ce avea o relaţie cu Enescu, fie pentru comportamentul compulsiv uneori, ba chiar isteric alteori. Cu toatea astea însă, Maruca a fost marea iubire a lui George Enescu. Deşi compozitorul a avut şi de suferit uneori în relaţia cu ea, este lesne de înţeles că iubirea pe care i-a purtat-o până în ultima zi din viaţa sa a avut o influenţă pozitivă”, a explicat istoricul Dan Falcan, pentru adevarul.ro

Măruca, soţia lui Mihail Cantacuzino

Maria s-a căsătorit, în 1898, cu Mihail Cantacuzino, fiul omului politic George Grigore Cantacuzino care a fost şi primarul Bucureştiul la începutul secolului trecut.

Astfel, Maria a fost bine primită în cele mai înalte cercuri ale aristocraţiei epocii, incluzând aici chiar şi Curtea Regală şi în speţă în compania Reginei Maria.

Potrivit eroiiromanieichic.ro, şarmul Mariei a cucerit-o chiar şi pe cea mai iubită doamnă din România a acelei epoci, care scria despre ea: ”ocupa un loc de frunte în grupul prietenilor mei. Era uneori ciudată şi avea, de netăgăduit, o fire originală. Tovărăşia ei te însufleţea, dar zadarnic ai fi încercat să te opui ideilor ei. Trăia după bunul plac, fără să-i pese de critici”, scria regina Maria a României într-un jurnal.

Fire capricioasă, Maria Cantacuzino, care moştenise două proprietăţi monumentale în Bucureşti şi la Tescani, se îndrăgosteşte de George Enescu, îndepartându-se astfel de soţ şi de cei doi copii.

Mişu Cantacuzino era cunoscut de apropiaţi ca fiind de asemenea o fire liberă, şi pentru o perioadă cei doi au avut o relaţie liberă, în care practic fiecare făcea ce dorea. În acest timp, unii spun că ea se întâlnea pe furiş cu George Enescu.

Relaţia dintre cei doi a rămas ani buni în umbra căsniciei dintre Măruca şi Mihai Cantacuzino. Ba mai mult decât atât, Enescu îşi frânge frica de penibil şi orgoliile şi pentru ”prinţesa iubită” acceptă să fie cântăreţ de curte de la Palatul Cantacuzino (în prezent muzeul ”George Enescu”). Invitaţii seratelor organizate de Mişu Cantacuzino şi soţia lui ştiau de relaţia amoroasă dintre compozitor şi Măruca, dar soţii Cantacuzino au preferat să continue relaţia în acest fel şi de dragul celor doi copii.

Relaţia dintre compozitor şi Măruca, mereu amânată

După terminarea Primului Război Mondial, marele compozitor George Enescu pleacă în turneu internaţional şi câţiva ani cei doi nu se mai văd. Corespondeţele dintre ei dovedesc pasiunea iubirii dintre ei.

Cu toate astea însă, în 1928 când Mihai Cantacuzino moare într-un accident de maşină, spre surprinderea tuturor apropiaţilor, Maria hotărăşte să se întoarcă la viaţa mondenă. Se retrage într-o căsuţă din spatele palatului unde creează un salon de mondenitate şi cultură, unul dintre cele mai cunoscute din oraş. Aici avea să îl cunoască pe filozoful Nae Ionescu. Ionescu era căsătorit, dar separat de soţie. Aici începe o nouă poveste de dragoste zbuciumată dintre cei doi, din care Enescu nu are decât de suferit.

Dovadă a dragostei pe care i-o purta, marele compozitor se hotărăşte să o aştepte, iar după şapte ani, amant Nae Ionescu (mai mic cu 13 ani decât Măruca) o părăşeşte pentru o pianistă mai tânără. Măruca are o cădere nervoasă, din care îşi revine după doi ani, când hotărăşte să se căsătorească cu Enescu. Ea va păstra numele soţului şi nu va renunţa la titlul de prinţesă după căsătoria cu Enescu din 1937.

Cu toate că povestea de dragoste dintre cei doi a fost tumultoasă şi a avut multe suişuri şi coborâşuri nu mereu agreate de mai marii vremii, Măruca şi Enescu au rămas împreună până la moartea compozitorului, în 1955. Maria i-a supravieţuit încă 13 ani.

În prezent, sunt înmormântaţi amândoi alături, în Cimitirul ”Pere Lachaise” din Paris.