Geniile României care au schimbat lumea: Nicolae Paulescu, românul care merita Nobelul, şi Ion Cantacuzino, descoperitorul vaccinului antiholeric

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Nicolae Paulescu şi Ion Cantacuzino
Nicolae Paulescu şi Ion Cantacuzino

În contextul crizei medicilor din România, reamintirea unor valori precum Nicolae Paulescu sau Ion Cantacuzino este mai mult decât necesară. Ne-au dus numele peste hotare, unde se bucură şi astăzi de notorietate, recunoaştere şi prestigiu.

Nicolae Paulescu şi Ion Cantacuzino sunt două nume sonore în medicina internaţională şi o mulţime de oameni le datorează chiar viaţa. Ce s-ar fi întâmplat cu bolnavii de diabet, dacă nu exista doza de insulină pe care şi-o administrează zilnic, sau bolnavii de holeră, dacă Cantacuzino nu ar fi descoperit vaccinul antiholeră? Cel mai probabil, mulţi ar fi pierit, sau ar fi trebuit să suporte chinuri îngrozitoare.

Nu s-au gândit niciodată să-şi părăsească ţara natală, deşi s-ar fi găsit ţări în lume care să-i găzduiască şi  să le ofere condiţii optime de cercetare. Cei doi savanţi au urmat studiile la cele mai bune şcoli din stăinătate, dar s-au întors în România imediat, pentru a face magie în laboratoarele din ţară.

Nicolae Paulescu - românul care merita premiul Nobel

În anul 1923, doi medici canadieni, Frederick G. Banting şi John Macleod, primesc premiul Nobel, pentru meritul care li se aduce ca urmare a descoperirii primului tratament eficace pentru diabetul la om.  Este vorba despre insulina de astăzi, pe care bolnavii de diabet o cunosc foarte bine, pentru că viaţa lor depinde de administrarea acestei substanţe, sau de pancreină, denumire dată de ilustrul Nicolae Paulescu, dinainte ca cei doi premianţi Nobel să primească toate aplauzele.


În anul 1921, în urma unor serii de cercetări efectuate, Nicolae Paulescu prezintă acţiunea extrasului pancreatic în cazurile de diabet, o metodă care va revoluţiona stadiul actual al cunoaşterii în domeniul medical. Rezultatele muncii sale sunt făcute public în cadrul a patru comunicări, în sesiunea din iulie, 1921 a Societăţii de Biologie. Mai mult decât atât, în anul următor, Ministerul Industriei şi Comerţului din România emite brevetul de invenţie nr. 6.255, intitulat Pancreina şi procedeul său de fabricare şi îl înregistrează pe Nicolae Paulescu ca autor.

În ciuda acestor dovezi care nu pot fi contestate de nimeni, premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină este înmânat celor doi canadieni, care au curajul să nege rezultatele la care a ajuns inventatorul român, concluzie pe care au tras-o în urma lecturării unei traduceri nefericite a articolelor publicate de Nicolae Paulescu.

Potrivit celor doi medici canadieni, Nicolae Paulescu ar fi demonstrat eficacitatea extrasului pancreatic în reducerea cantităţii de zahăr, dar că injecţiile nu ar avea niciun efect. Meritele academicianului român sunt recunoscute abia în 1969, moment în care, profesorul A.W.K. Tiselius, vicepreşedinte al Fundaţiei Nobel, răspunde iniţiativei fiziologului scoţian Ian Murray, care a condus o campanie internaţională de succes în favoarea prestigiosului român. Ca urmare a acestui demers, descoperirea tratamentului antidiabetic i-a fost atribuită lui Nicolae Paulescu. Din nefericire, Nicolae Paulescu nu a putut aştepta atât de mult timp până să fie elogiat, acesta găsindu-şi sfârşitul în anul 1931.

Pasiunea din spatele realizărilor ştiinţifice ale lui Nicolae Paulescu
Nicolae Paulescu nu a avut o viaţă zbuciumată doar din prisma nerecunoaşterii realizărilor sale ştiinţifice, ci şi din cauza afinităţilor politice. Împreună cu Alexandru Ioan Cuza, Nicolae Paulescu a înfiinţat, în primă instanţă, Uniunea Naţională Creştină, apoi Liga Apărării Naţionale Creştine, care a reprezentat primul partid din Europa care a adoptat zvastica, ca însemn oficial. Vocile rele din acel timp l-au acuzat de antisemitism şi susţinerea extremei drepte. Acesta a constituit şi principalul motiv pentru care, din 2005, Federaţia Internaţională a Diabeticilor a încetat să mai asocieze invenţia academicianului nostru cu numele lui.

Ion Cantacuzino, băiatul de bani gata devine mândria României

Ce îl distinge pe Ion Cantacuzino de ceilalţi inventatori ai României? Sună ciudat, dar puterea şi banii, care nu erau nicio problemă pentru familia din care provenea Ion Cantacuzino. Tatăl său, Ion Cantacuzino, a fost jurist, ministru sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, iar mama sa, Maria Cantacuzino, era fiica generalului Mavros, secretarul şi ajutorul lui Kiseleff şi guvernatorul Ţărilor Române.

Mama sa a fost şi cea care a observat calităţile intelectuale desăvârşite ale fiului său şi l-a îndemnat să-şi continue studiile la o şcoală renumită din Paris. La întoarcerea în ţară, datorită rezultatelor deosebite, Ion Cantacuzino este numit profesor de Medicină experimentală la Facultatea de Medicină din Bucureşti şi director general al Serviciului Sanitar din România. Ion Cantacuzino se poate lăuda şi cu propriile instituţii şi reviste înfiinţate: Institutul de Seruri şi Vaccinuri, care astăzi îi poartă numele, Laboratorul de Medicină Experimentală, respectiv Revista Ştiinţelor Medicale şi Annales de Biologie.

Performanţele ştiinţifice ale lui Ion Cantacuzino

Academicianul Ion Cantacuzino este cunoscut în special pentru descoperirea vaccinului antiholeric, însă activitatea sa profesională este mult mai vastă. În primul rând, inventatorul român este cunoscut pentru activitatea sa didactică, calitatea de profesor i-a adus recunoştinţă din partea studenţilor săi, fiind considerat unul dintre cei mai mari dascăli pe care i-a avut universitatea românească.

Tot meritul lui Cantacuzino este şi schimbarea legii sanitare din 1910, care îi poartă numele şi care prevede ca medicii să fie selecţionaţi prin concurs şi numiţi definitiv numai după un anumit stagiu în locul pe care îl ocupau. Tot prin această lege, retribuţia salariaţilor a fost mărită, au fost prevăzute pensiile şi a fost introdusă igiena în industrie.
Era cunoscut ca un maniac al curăţeniei, făcând personal vizite la locuinţele bolnavilor mizeri în vederea îmbunătăţirii condiţiilor sanitare şi igienice. Opera cea mai de preţ, pentru care este cunoscut Ion Cantacuzino este descoperirea vaccinului antiholeric, cunoscut şi sub denumirea de „marea experienţă română“.

În anul 1913, trupele române s-au contaminat cu holeră, iar răspunderea pentru stăvilirea epidemiei i-a revenit profesorului Cantacuzino. În acest caz, acesta a trimis o echipă de medici în Bulgaria, în zona afectată, de unde au fost aduse tulpini de vibrioni holerici. Cu ajutorul acestora, Ion Cantacuzino a dat naştere remediului împotriva holerei. Aplicarea acestei vaccinări antiholerice s-a bucurat de un real succes, trupele române fiind salvate de o epidemie care putea oricând să se extindă.

Profesorul Ion Cantacuzino a avut o contribuţie deosebită şi în Primul Război Mondial, timp în care i-a revenit responsabilitatea de a combate epidemiile de holeră, febră tifoidă, tifos exantematic şi febră recurentăcare ameninţau armata.

București



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite