Aşa s-a ajuns, să vedem asociaţii care încă susţin faptul că cenzorul face parte din comitet şi că acesta participă şi votează punctele aflate pe ordinea de zi sau că, în cadrul comitetului pot fi „aleşi“ membri ai aceleiaşi familii (tată – fiu, fraţi etc.).

Încercăm să tratăm cele două aspecte, prin trimitere şi la punctul de vedere al instanţelor de judecată.

Cenzorul şi alegerea sa în cadrul comitetului

În opinia mea, cenzorul are un rol bine determinat în cadrul activităţii curente din cadrul asociaţiei, fiind stabilite prin Legea 230/2007 atribuţiile pe care acesta le are, atribuţii diferite faţă de cele conferite de legiuitor comitetului executiv.

Cenzorul are rolul de a verifica corectitudinea întocmirii listei lunare de plată şi a modului de repartizare şi veghează asupra modului în care se iau decizii în cadrul comitetului şi/sau adunărilor generale. Or, dacă cenzorul ar participa activ la luarea deciziilor, adică ar face parte din comitet, acesta s-ar găsi într-un conflict de interese, pe de o parte luând decizii, iar pe de altă parte, verificându-şi propria decizie.

Legea 230/2007 ne face vorbire în art. 30 de atribuţiile comitetului, iar în art. 33 de atribuţiile cenzorului, aspecte regăsite şi în Normele de aplicare 1588/2007 unde în art. 16 şi 17 ne sunt detaliate sarcinile şi atribuţiile comitetului iar în art.19 este făcută trimitere la atribuţiile cenzorului. Este limpede că, reglementarea este una distinctă pentru comitet şi cenzor, nefiind nicăieri regăsită vreo trimitere cu privire la cenzor ca făcând parte din componenţa comitetului executiv.

Un alt argument, personal, ar fi acela că, dacă un cenzor poate fi din afara asociaţiei sau o persoană ce deţine calitatea de proprietar dar nu este membru al asociaţiei, în cazul celor aleşi în cadrul comitetului nu se poate pune o astfel de problemă, obligaţia fiind una cumulativă (proprietar şi membru al asociaţiei).   

Instanţele de judecată au stabilit de asemenea într-o practică, ce pare unitară, faptul că cenzorul nu este ales ca membru al comitetului şi că drepturile şi obligaţiile acestora sunt diferite, reglementarea este una diferită, modalitatea de alegere este una diferită.

Comitetul de familie

O altă anomalie regăsită în cadrul organelor de conducere este aceea că, fac parte din comitet membri ai aceleiaşi familii, fapt sancţionat de prevederile art.12 pct. B, lit i din Normele de aplicare 1588/2007.

Raţiunea interzicerii rezidă din aceea că, spre exemplu într-un comitet format din trei membri, doi sunt rude, fapt care duce la eludarea unor limitări regăsite în legislaţia aplicabilă în materie. Astfel, art. 17 din Normele 1588/2007 la alin. (2) prevede că: „Şedinţele comitetului executiv se desfăşoară lunar şi sunt legal întrunite dacă jumătate plus unu din numărul membrilor săi sunt prezenţi. Şedinţele comitetului executiv pot fi convocate de preşedintele asociaţiei de proprietari sau de jumătate plus unu din numărul membrilor săi“.

Prin urmare, în condiţiile menţionate mai sus, „familia“ poate convoca comitetul şi poate lua decizii, fapt ce nu numai că contravine normelor legale în materie, dar trebuie sancţionat de către instanţa de judecată. Şi aşa se şi întâmplă, instanţele de judecată sancţionând prin anularea proceselor verbale ale adunărilor generale o astfel de abordare.