Ceata lui Nălucă, haiducii care în 1829 l-au jefuit pe un mare boier bucureştean în prima zi din Anul Nou

În loc să aibă parte de linişte şi de armonie în perioada Sărbătorilor de Iarnă, la începutul anilor 1800, bucureştenii erau terorizaţi de o gaşcă de haiduci care jefuiau cei mai bogaţi boieri ai vremii, băgând spaima în toţi moşierii din zonă.

Pe uliţele Bucureştiului de-atunci, în preajma Noului An, colindători de toate vârstele se strângeau şi porneau într-o călătorie în care începeau să ureze localnicilor tot ce e mai bun pentru anul ce urma să vină.

Ceata lui Nălucă, spaima Bucureştiului

În jurul anului 1800, Bucureştiul era un oraş în care marii boieri îşi împărţeau clar parcelele de pământ pe care le aveau. Niciodată nu exista loc de greşeală, iar bogaţii oraşului erau cunoscuţi de toată lumea.

Printre aceştia, logofătul Manolache era un nume care te ducea imediat cu gândul la opulenţă, la multe bunuri care se odihneau în cufărul vechi al moşiei. În prima zi a anului 1829, spune istoricul Dan Falcan, a avut loc un atac de pomină, când doi haiduci s-au deghizat în colindători şi l-au jefuit pe unul dintre cei mai bogaţi oameni din Bucureşti.

„Tunsu şi Grozea, aşa se numeau cei doi haiduci care au intrat în casele logofătului Manolache“, după cum povesteşte Falcan, care spune că aceştia i-au luat boierului tot ce avea. Cei doi jefuitori se împrieteniseră cu trei ani în urmă şi aveau o metodă inedită de a-i lăsa pe boieri fără agoniseală: după ce jefuiau, dispăreau prin sistemul de canalizare de sub oraş.

Canalele oraşului, cheia haiducilor

În urmă cu aproape două secole, pe sub Bucureşti se întindea un sistem de coridoare bine pus la punct, pe care cei doi haiduci îl cunoşteau foarte bine. Imediat după ce dădeau o lovitură şi plecau cu buzunarele pline de bijuterii, cei doi haiduci dispăreau în subteran şi reuşeau de fiecare dată să îşi piardă urma, după cum spune Falcan.

„În zona Panduri, acolo unde l-au jefuit şi pe logofătul Manolache, erau foarte multe coridoare. Aveau cam trei metri înălţime şi doi lăţime“, potrivit istoricului.

Aşa au reuşit ani de-a rândul cei doi haiduci să bage spaima în oamenii cu stare, iar Tunsu avea să rămână în istoria Bucureştiului cunoscut ca „Năluca“, pentru modul în care dispărea imediat după ce jefuia un nou boier. 

Pe aceeaşi temă:

Jocurile de noroc din Bucureştiul de altădată. Cum îşi pierdeau boierii agoniseala şi cum decurgeau războaiele de cărţi şi orgolii din Palatul Şuţu

Bucureştiul măsura 160 de metri pătraţi în secolul XIV. Cum au luat naştere primele aşezări din Capitală

Ciuma, cea mai teribilă boală din toate timpurile. Epidemia care a zugrăvit un tablou al durerii şi al morţii în Bucureşti