„Adevărul“: Dle rector, cu ce medii s-a intrat în acest an la Medicină?

Ion Ababii: Au participat la concurs absolvenţi de licee şi colegii de medicină cu note foarte bune. Media de intrare la toate facultăţile a fost mai mare de 9. La Stomatologie şi Medicină generală s-a intrat cu 9,50. Facem media după următoarea formulă: 20% e media de la absolvirea liceului, 30% e media pe parcursul anilor la chimie, 30% - la biologie şi 20% -  la limba română şi limba de circulaţie internaţională pe care au studiat-o.

Consideraţi că e necesară o triere suplimentară a studenţilor?

În străinătate acest lucru se practică la scară largă. În Franţa sunt luaţi 1.700-2.000 de tineri pentru 100 de locuri. Se luptă unul-două semestre între ei şi apoi se triază natural. Nu cred că această soluţie e bună pentru Republica Moldova. Mă refer la transparenţa procesului, tot felul de apeluri pe care le primim, rugăminţi ce mai apar şi aşa mai departe. În al doilea rând, nu avem atât de mulţi copii încât să fie o asemenea concurenţă pe locuri. Cea mai bună formulă ar fi nişte teste pe care să le facă Ministerul Educaţiei, să dea notele şi în funcţie de asta să hotărască la ce facultăţi să fie înmatriculaţi respectivii candidaţi. Neapărat vorbim de chimie, biologie şi limbile străine. Un medic nu poate deveni un bun profesionist fără să consulte literatura de specialitate care, în mare parte, e în limbile de circulaţie internaţională: engleză, franceză, germană şi rusă.  

Poate pentru facultăţile de medicină ar fi necesar şi un test de aptitudini?

Am încercat aşa ceva şi nu a mers. Ştiu că lucrul ăsta a fost făcut încă din 1960 în statul american Minnesota. Ulterior s-a dovedit că nu-i o modalitate de selecţie eficientă. Experienţa arată că până la 15% din tinerii care intră la Medicină pleacă singuri, fiindcă după unul-două semestre îşi dau seama că nu au nimerit unde îşi doreau. Vorbim despre copii foarte deştepţi care au aptitudini în alte domenii.

Câţi studenţi străini învaţă la USMF? Din ce ţări?

Înmatriculările pentru studenţii străini se fac până la 15 octombrie. Fără cei care se înscriu acum, avem 1.350 de studenţi străini. Suntem interesaţi să avem mai mulţi, internaţionalizarea procesului de studii este un criteriu foarte important în evaluarea noastră de către structuri precum Federaţia Mondială a Învăţământului Medical, Asociaţia Şcolilor Medicale din Europa, care vor trimite experţi să vadă la ce etapă suntem. Avem profesori bine pregătiţi care ştiu două-trei limbi, în afară de română şi rusă. Dacă ştiu mai puţine, îi obligăm să înveţe la cursuri plătite de noi. De fapt, e o chestiune importantă pentru toată Republica Moldova. De ce să ne lăudăm doar cu vin şi coniac dacă lumea poate să ne cunoască mai bine pentru materia noastră cenuşie. Avem potenţial foarte mare. Majoritatea studenţilor străini vin din Israel. Mai avem din Turcia, Irak, Iordania, Siria, Malaezia, Ungaria, SUA şi din spaţiul ex-sovietic. În ultimii ani au venit tineri din 29 din ţări.

Cum e afectată USMF de hotărârea Ministerului Educaţiei privind extinderea autonomiei universitare?

Ideea a pornit de la noi. Au venit specialişti din Cehia, Danemarca şi din Olanda care ne-au recomandat să avem gestiune autonomă. Şi Fondul Monetar Internaţional a propus acest lucru. Fiindcă noi primeam bani, iar statul nu ne dădea dreptul să îi folosim. Nu e un mare avantaj pentru noi. Doamne fereşte să nu mai fim ai statului, fiindcă pentru fiecare student ne plăteşte câte 28.000-30.000 de lei pe an. Cu banii aceştia acoperim o parte din cheltuieli, iar restul - cu ceea ce încasăm de la studenţii străini. În al doilea rând, statul ne sprijină în ceea priveşte căminele. Autonomia ne permite să folosim fondurile extrabugetare pe care le avem după cum hotărăşte Senatul nostru şi autoguvernarea studenţească. USMF are acum o autonomie parţială şi cumva ne e teamă să nu apară ceva neprevăzut şi să rămânem fără o parte din finanţări.   

Cu ce instrumente învaţă studenţii la Ortopedie şi Traumatologie să facă intervenţii chirurgicale?

Cu acelea cu care se lucrează şi în spitale. Învăţământul universitar la Medicină e recunoscut în majoritatea ţărilor. Învăţământul postuniversitar, aşa-numitul rezidenţiat, nu e recunoscut din cauză că echipamentele medicale din spitale nu corespund cerinţelor. Teoretic medicul e bine pregătit, dar practic nu poate folosi acel instrumentar. Dacă vă referiţi la Spitalul de copii „Valentin Ignatenco“, vreau să vă spun că situaţia apărută a fost una mai degrabă politică. Echipamentul arătat la TV e folosit astăzi în proporţie de 95% în instituţiile medicale din Rusia. Clinicile de ortopedie despre care m-aţi întrebat sunt în relaţii foarte bune cu universităţi din Europa Occidentală, SUA şi Canada, care ne trimit echipamente moderne pe care le folosim în paralel cu cele deja existente.

Cât la sută din echipamentele medicale folosite acum în spitale sunt depăşite?

Nu vă pot da o cifră. În ţările dezvoltate, echipamentele medicale se schimbă o dată la cinci ani. La noi nu au fost schimbate chiar şi de 25-30 de ani.

Cum pot fi convinşi tinerii medici să profeseze în mediul rural?

Ministerul Sănătăţii se ocupă cu repartizarea lor. Trebuie să creăm condiţii pentru tineri în sate, să îi plătim mai bine, să le acordăm posibilităţi de creştere, dar şi ei trebuie să aibă nişte obligaţii. Cei care vor să facă studii din contul statului trebuie să fie obligaţi prin lege să lucreze în mediul rural timp de trei ani. În ţările avansate se face acest lucru şi nu-i nimic ieşit din comun. La noi e o problemă fiindcă absolventul, ştiind nişte limbi străine, pleacă peste hotare. Acum doi-trei ani, Ministerul Sănătăţii a încercat să tragă la răspundere nişte medici care au procedat astfel şi n-a reuşit nimic. În lege scrie că medicul trebuie să meargă la serviciu în funcţie de repartizarea făcută de minister, fără să fie specificată obligativitatea de a lucra în mediul rural.

„Cei care vor să facă studii din contul statului trebuie să fie obligaţi prin lege să lucreze în mediul rural timp de trei ani.“

Studenţii USMF au aşteptări salariale de mii de euro după ce termină cei zece ani de studii. Ce reforme sunt necesare pentru a le asigura viitorilor medici un venit decent?

Nu depinde într-atâta de medicină, cât de reformele economice desfăşurate în ţară. În funcţie de cât de mulţi bani intră în bugetul statului, putem vorbi şi de resursele financiare ce pot fi direcţionate spre o mai bună remunerare a medicilor. În al doilea rând, poate fi optimizat numărul de persoane în anumite secţii, pot fi create centre de excelenţă la Bălţi, Cahul, Tighina, Chişinău, cu multe săli de operaţie, care să lucreze în regim non-stop, în loc să fie săli chirurgicale peste tot, care funcţionează doar de la ora 8.00 la 12.00. Resursele astfel apărute pot fi repartizate la specialiştii rămaşi. Nu se va ajunge la creşterea şomajului, pentru că avem nevoie de doctori şi asistente medicale.

Cât de benefic este pentru sistemul nostru de sănătătate demersul Ministerului Sănătăţii de comasare a managementului spitalelor?

Vă spun un lucru care a fost prevăzut cu 15-20 de ani în urmă: trebuie drumuri bune, telefoane şi maşini, astfel încât pacientul să fie adus în spitalul de care are nevoie, în maxim o oră. E una dintre recomandările Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

În ţările din UE, în Rusia, în Ucraina, spitalele universitare joacă un rol important în instruirea viitorilor medici. Noi avem asemenea instituţii?

Nu avem, deşi UE şi Federaţia Mondială a Învăţământului Medical ne obligă să le avem. Un spital universitar are trei funcţii foarte importante: acordarea de servicii medicale de cea mai bună calitate, cercetări ştiinţifice şi instruirea pentru învăţământul universitar, postuniversitar şi continuu. Clinici universitare avem în toate spitalele. Se discută posibilitatea de a face spital universitar din cel care aparţine Ministerului Afacerilor Interne sau din cel feroviar.

Ştim că dezvoltaţi şi alte proiecte, inclusiv imobiliare. Ce beneficii are din asta instituţia şi angajaţii ei?   

Recent am dat în exploatare primele blocuri din complexul de locuinţe de pe strada Nicolae Testemiţanu. 640 de apartamente din acest complex  sunt destinate doctorilor şi asistenţilor medicali.

Cum îşi pot cumpăra medicii noştri apartamente, din salariile modeste pe care le au?

Oamenii împrumută, au rude care lucrează peste hotare. I-am încurajat să ia locuinţe acolo fiindcă e mai ieftin decât în altă parte. Costă 450 de euro metrul pătrat, în condiţiile în care în zonă preţul e de 650-700 de euro. Acum dăm în exploatare şi un centru sportiv de 2.700 de metri pătraţi cu teren de fotbal, baschet, tenis şi sală de fitness, lângă căminele studenţeşti.

„De ce să ne lăudăm doar cu vin şi cu coniac când de fapt lumea poate să ne cunoască mai bine pentru materia noastră cenuşie.“

Universitatea mai are şi alte terenuri, pentru a construi ansambluri rezidenţiale precum cel de pe strada Nicolae Testemiţanu?

Pe strada Serghei Lazo avem o clădire dărâmată. Dacă ne permite Guvernul, vrem să o dăm cuiva în locaţiune şi să o consolideze. Mai avem terenuri la Malina Mică, între blocurile studenţeşti. Avem peste 20 de hectare de pământ bun în comuna Bardar, raionul Ialoveni. Pe o porţiune creştem plante medicinale. Avem vreo 200 de culturi agricole acolo. Recolta ajunge exclusiv la Facultatea de Farmacie şi pentru farmacia universitară.

Se vorbeşte mult despre corupţia din sistemul de Sănătate. A devenit actul medical mai puţin etic decât atunci când dumneavoastră lucraţi ca medic? Şi când eraţi ministru cum era?

E o durere pentru mine să vorbesc despre acest lucru. Cel care a îmbrăţişat o specializare medicală e obligat să îngrijească bolnavul, fără ca acesta să-i creeze condiţii suplimentare. Când eram ministru, mi-era ruşine să vorbesc la tribună despre acest lucru sau să-i preîntâmpin pe colegii mei în acest sens. Dar, cu mare regret, asta se întâmplă. Acum 25-30 de ani eram doctorand la Moscova. Se dădea un coniac, se dădeau flori, dar nu-mi amintesc să se fi dat bani doctorilor. Cel mai frecvent oamenii îşi foloseau relaţiile printre medici.

În ce condiţii poate fi înfiinţat Colegiul Medicilor în Moldova, ţinând cont de faptul că doctorii sunt angajaţi preponderent la stat?

Colegiul Medicilor e necesar. Membrii acestuia nu trebuie să se implice în politică sau să preia obligaţiile Ministerului Sănătăţii sau ale autorităţilor publice locale. Ei trebuie să vegheze la păstrarea unui nivel înalt de profesionalism. Colegiul poate fi creat chiar dacă medicii noştri, în marea lor parte, nu sunt liber profesionişti ca-n statele vecine.

Ce v-a determinat, în tinereţe, să daţi la medicină?

Am vrut să devin aviator. Am absolvit şcoala la 16 ani, iar la aviaţie primeau de la 17 ani. Am absolvit în nordul republicii, la o şcoală foarte bună, în satul Baraboi, pe atunci în raionul Râşcani. Puteam să mai aştept un an, dar între timp, împreună cu alţi copii, am dat la Medicină. În dizertaţia mea m-am ocupat de cazurile pediatrice, de până la trei anişori. Am aprofundat nişte probleme interesante ce ţin de imunologie. Într-un fel regret că între timp m-am îndepărat, fiindcă îmi pare că până acum aş fi făcut mai multe în aceste domenii.

Cine sunt modelele dumneavoastră, din punct de vedere profesional?

Spre fericirea mea, am avut parte de oameni deosebiţi care s-au ocupat foarte îndeaproape de pacienţi. M-au impulsionat medicii din otolaringologie: profesorii Mihail Zagarschi, Ion Antohi şi Efim Taran. În Moscova am avut marea fericire să colaborez cu profesorul Dmitri Tarasov, care a fost directorul clinicii unde-am lucrat. Au mai fost Filip Malomuş, Mihail Bogomirski. Dânşii au investit mult în mine pentru ca eu să ajung ceea ce sunt astăzi.

Aveţi studenţi cu care vă mândriţi?

Chiar la catedra mea sunt mulţi pe care i-am învăţat, iar acum sunt conferenţiari şi doctori habilitaţi. De pildă, profesorii Alexandru Sandu, Angela Chiaburu, Svetlana Diacov, Vasile Cabac. Sunt mulţi. ;

Pregătiţi o galerie a medicilor celebri în interiorul universităţii. Ce va conţine?

Va fi Aleea Medicilor Iluştri. Vorbim de cei şase savanţi din Sankt Petersburg, care, după cel de-al Doilea Război Mondial, au fost exilaţi la Chişinău şi datorită cărora universitatea a ajuns la prestigiul de care se bucură acum. Printre personalităţile care au format tradiţiile instituţiei noastre se numără profesorii Nicolae Testemiţanu, Gheorghe Palade, Vasile Anestiadi, Diomid Gherman, Eugeniu Maloman, Pavel Bâtcă, Natalia Cherdivarenco, Vasile Gheţău, Alexadru Sandu. Au făcut istoria medicinei actuale. La început galeria va conţine 20 de busturi, dar vom extinde numărul lor. Aleea va fi în cartierul Malina Mică, mai jos de Spitalul Republican, o vom inaugura în mai 2014. Vor fi havuzuri, bănci, un bloc cu muzeul universităţii, o aulă cu 500 de locuri, biblioteca şi cantina pentru studenţi. Toate vor ocupa cam 4.300 de metri pătraţi.