A dispărut o epocă

În sărăcia şi deruta de azi, de la Chişinău, puţini vor fi băgat de seamă că istoricul local al cafenelei „Nistru“ s-a închis.

La drept vorbind, transformat într-o tentativă de restaurant de peşte, cu profil mai degrabă vag italian decât basarabean, nu mai era decât o palidă umbră a cafenelei de odinioară. Care şi-a câştigat un loc în amintirile multora nu pentru pretenţiile cosmopolite, ci pentru lumea literar-artistică de care spaţiul de pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi Sfânt se umplea, seară de seară. Ce mai rămăsese, după război, refugiu şi deportări, din lumea artistică a Chişinăului, se aduna în fosta cafenea interbelică, acum vopsită, de nevoie, în „socialistă" şi (musai!) „moldovenească". În acel spaţiu, care mai păstra urme consistente din fosta civilizaţie românească a cafenelei, muzicienii interfaţau cu plasticienii, cu actorii Teatrului Naţional şi cu scriitorii.

Dispariţia cafenelei era anunţată, vag, încă din anii '80, când în cultură a apărut o nouă generaţie, cu alte gusturi şi cu alte localuri preferate. Mai proletare, impersonale, mai „de consum" (desigur, în stilul consumului sovietic). Apoi, după 1991, a început haosul, stagnarea, agrarienii, Voronin, iar după 2009, cafeneaua „Nistru" a suferit concurenţa tot mai dură a noilor localuri, ale noilor îmbogăţiţi. Lipsită de ştaiful pe care numai lumea artistică i l-a dat, locanta a devenit banală şi s-a ponosit, ca orice fost restaurant de prestigiu, dar în care nu mai intră nimeni.

Nu e nicio nostalgie în rândurile de mai sus. Sunt prea tânăr să fi intrat la „Nistru" în epoca lui de glorie, prin urmare cunosc cafeneaua doar din amintirile scriitorilor. Vreau, în schimb, să spun că, de bine de rău, lumea românească din Basarabia şi-a avut, în anii sovietici, reperele şi busola ei. Acum nu prea mai are nimic. E rău (se vede în precaritatea vieţii politice şi în degringolada din spaţiul public). Dar e şi bine. Încet-încet, Basarabia se desparte de un trecut deocheat.

Important e să departajeze, în memoria colectivă, amintirile bune de cele traumatizante şi, mai ales, să găsească o cale de viitor.