Studiu: Dodon, Voronin, Şor şi Tauber, politicienii care folosesc cel mai des discursul de ură

FOTO presedinte.md

Discursul de ură este intens promovat în spaţiul public din Moldova. Cel mai des, autorii discursului de ură sunt politicienii. Frecvenţa discursurilor incitante la ură creşte semnificativ în campaniile electorale, unii politicieni construindu-şi discursul pe discriminare şi intoleranţă. Impactul acestor atitudini este greu de evaluat, mai ales că, de cele mai multe ori, cazurile de discurs de ură rămân nesancţionate, transmite IPN.

Totodată, în acest sens cadrul legislativ nu este suficient de clar, necesitând modificări. Concluziile se regăsesc în raportul: „Discursul de ură şi instigarea la discriminare în spaţiul public şi mass-media din Republica Moldova”, prezentat luni, 26 noiembrie, în cadrul unui eveniment public.

Potrivit autorului studiului, Dumitru Sliusarenco, avocat Promo-LEX, în perioada monitorizării, timp de jumătate de an, au fost identificate 457 de cazuri de discursuri de ură sau cazuri de promovare a intoleranţei în public, cel mai des la emisiuni TV, canale de youtube afiliate diferitor grupuri politice, religioase etc. Cel mai des fac apel la discursul de ură bărbaţii, în 88% de cazuri. „Majoritatea politicienilor sau figuri religioase sunt bărbaţi, dar asta nu scuză proporţia”, susţine Dumitru Sliusarenco.

Cel mai frecvent discursul de ură se referă la: orientarea sexuală, apartenenţa politică a persoanelor, religia şi convingerile, dizabilitatea, originea etnică. Cel mai des afectate de discursul de ură sunt femeile, partidele politice şi politicienii, musulmanii, persoanele cu dizabilităţi, unioniştii, românii sau vorbitorii de limba română, jurnaliştii. Politicienii care folosesc cel mai des discursul de ură sunt: Igor Dodon, Ilan Şor, Marina Tauber, Vladimir Voronin.

Potrivit lui Dumitru Sliusarenco, este necesară modificarea legislaţiei pe partea sancţiunilor pentru discursul de ură. „Practic nu există la moment cazuri sancţionate sub acest aspect. Este o problemă atât de legislaţie cât, şi de practici. Este necesar de a revizui şi uniformiza definiţiile discursului de ură în legislaţia Moldovei, discriminării şi discursului sexist”, a spus Dumitru Sliusarenco. Autorul studiului recomandă organelor de drept să dezvolte instrumente interne pentru a reacţiona şi a publica date privind astfel de cazuri, mass-media – să relateze echilibrat şi să modereze comentariile, ONG-urile – să monitorizeze să petreacă campanii de sensibilizare.

Reprezentanta Fundaţiei Soros-Moldova, Natalia Camburian, a spus că, atunci când se vorbeşte despre discursul de ură, trebuie conştientizat faptul că acesta limitează exercitarea unor drepturi şi, ca rezultat, împiedică participarea deplină a oamenilor în viaţa comunităţii. „Uneori discursul de ură promovează excluderea unor grupuri sociale din comunitate. Credem că doar printr-un proces educaţional de calitate putem evita astfel de cazuri” a menţionat Natalia Camburian.

Ian Feldman, preşedintele Consiliului pentru prevenirea şi eliminarea discriminării şi asigurarea egalităţii, susţine că vede mult discurs de ură pe reţelele de socializare. „Politicienii folosesc discurs de ură şi oamenilor le place, acceptă, poate şi votează în funcţie de acest discurs. Dacă nu ar funcţiona, politicienii nu l-ar face”, a spus Ian Feldman.

Nadejda Hriptievschi, director de programe la Centrul de Resurse Juridice din Moldova, a remarcat că ura nu vine din partea populaţiei, ci este mai degrabă provocată. „Nu este un fenomen necontrolabil. Trebuie întreprinse măsuri cât mai rapide, măsuri care pot pune capăt unui fenomen masiv. Unica armă pe care o avem este să nu votăm pentru cei care promovează discursul de ură”, a spus Nadejda Hriptievschi.