Din păcate pentru noi, cei de dincoace de Prut, Dodon are, într-un fel, dreptate. Întrebarea care se pune, însă, nu este „de ce mai păstrează nişte pro-ruşi declaraţi cetăţenia unui stat pe care nu îl respectă?“. Ci de ce au primit această cetăţenie?

Căci nu trebuie să fii un profesionist al informaţiilor ca să ştii că aceşti oameni nu trebuiau să primească, sub nici o formă, un aviz favorabil obţinerii cetăţeniei. Sunt persoane publice, unii cu activitate politică de 15-20 de ani, cu biografii şi discursuri la lumina zilei, cu luări de poziţie şi cu opinii cunoscute. Se ştie că unii nu sunt născuţi nici măcar în Transnistria, ci prin toate coclaurile fostei Uniuni Sovietice, iar prezenţa lor în biata Basarabie e una de tip colonial, nu autohton. Se ştie că absolut toţi au opinii politice anti-democratice, incompatibile cu Constituţia României. Nu e un secret nici faptul că absolut toţi au exprimat, individual şi colectiv (ca partid, adică) luări de poziţie anti-româneşti şi neagă vehement identitatea culturală românească a Republicii Moldova, susţinând şi azi aberaţia sovietică a existenţei unui popor şi a unei limbi „moldoveneşti“, distincte de poporul şi de limba română. Toate acestea sunt încălcări grave şi flagrante ale Constituţiei României.

Chiar mă întreb cum şi-au făcut datoria funcţionarii Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, când au acceptat ca nişte sovietici care ne urăsc visceral să devină concetăţenii noştri. Am înţeles raţiunea pentru care regimul Băsescu a dat drumul în masă la acordarea cetăţeniei române basarabenilor: liderul nedemn trebuia reales cu orice preţ, în 2009, iar pentru asta era nevoie de nişte cifre în Diaspora, cu care să se jongleze pe canale pe care Autoritatea Electorală Permanentă, civilă, nu le putea controla. Dar măcar în cazul a 20-30 de anti-români deşănţaţi, cum sunt ciracii lui Dodon, trebuiau respectate prevederile legale.

Iată de ce propun să-i dăm o mână de ajutor bietului locatar din „casa de Stat“ (?!) de pe strada Nicolae Iorga, din Chişinău, şi să le retragem deputaţilor „socialişti“ de la Chişinău cetăţenia română.

Reamintesc că, potrivit Articolului 5 (1) din Legea fundamentală, „Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiile prevăzute de legea organică“, iar legea organică (Legea 21/1991, republicată, cu toate modificările necesare) spune, negru pe alb, la art. 25, următoarele:

„Cetăţenia română se poate retrage persoanei care, aflată în străinătate, săvârşeşte fapte deosebit de grave prin care vatămă interesele statului român sau lezează prestigiul României [...] ori a săvârşit alte fapte care pun în pericol siguranţa naţională.“

A nega identitatea culturală românească a basarabenilor este o încălcare directă a Articolului 7 din Constituţia României („Statul sprijină întărirea legăturilor cu românii din afara frontierelor ţării şi acţionează pentru păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase“). A cere reintegrarea politică a Republicii Moldova într-un sistem având în centru Rusia este o faptă care periclitează siguranţa noastră naţională şi poziţia noastră de stat NATO. Calitatea numiţilor, de parlamentari ai unui alt stat, e o circumstanţă agravantă. Cazul e limpede ca lumina zilei.

Interesant e că „deputatul“ nostru de Chişinău, komsomolistul Tomac, deşi ştia de la bun început cum stă treaba, tace mâlc în loc să ceară ANC să investigheze şi, după caz, să retragă cetăţenia „socialiştilor“ de pe Bâc. Deh, aşa sunt „patrioţii“ de peste Prut...

Dar rămâne un mare semn de întrebare cum au dobândit nişte duşmani declaraţi ai României calitatea de cetăţeni ai ei.