Relaţiile belaruso-ucrainene, în faţa unei noi crize

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Preşedinţii Belarusului şi Ucrainei, Aleksandr Lukaşenko şi Petro Poroşenko. FOTO: ross-bel.ru
Preşedinţii Belarusului şi Ucrainei, Aleksandr Lukaşenko şi Petro Poroşenko. FOTO: ross-bel.ru

Pe 21 octombrie, la ora 15.25, un avion de pasageri al companiei belaruse Belavia a decolat de pe aeroportul internaţional ”Juleanî” de lângă Kiev. După 11 minute, pe când mai rămâneau încă 50 de kilometri până la ieşirea din spaţiul aerian ucrainean, avionul de pasageri este somat de autorităţile ucrainene să revină la locul decolării, echipajul belarus fiind ameninţat cu ridicarea în aer a avioanelor de vânătoare dacă refuză să se supună.

După aterizare, forţele de ordine au reţinut la bordul aeronavei un cetăţean al Armeniei. La 16.37, avionul a decolat încă o dată spre Minsk, aterizând fără probleme în capitala Belarusului peste o oră. Pasagerul reţinut a fost eliberat după câteva ore, deplasându-se spre Minsk cu o altă cursă aeriană, la ora 19.00.

Incidentul a provocat discuţii în contradictoriu între factorii de decizie dintre cele două ţări, compania de transport aerian ”Belavia” anunţând că va cere părţii ucrainene să-i achite despăgubiri pentru excesul de combustibil consumat.

Din cauza evenimentului descris mai sus, relaţiile belaruso-ucrainene traversează un nou ”minim istoric”, după ce au fost caracterizate, în perioada de după destrămarea URSS, de un parcurs sinuos, plin de suişuri şi coborâşuri. Cu ocazia Revoluţiei Oranj din Ucraina, când la putere a venit Viktor Iuşcenko, conducerea pro-rusă a Belarusului a condamnat evoluţiile din ţara vecină. Însă în 2005-2006, contactele bilaterale s-au lărgit ca niciodată în trecut, Aleksandr Lukaşenko găsind limbă comună cu Viktor Iuşcenko şi pregătind în comun o strategie de rezistenţă în faţa presiunilor Rusiei, pe fondul răcirii relaţiilor ruso-belaruse. Cu toate acestea, susţinerea activă venită din Ucraina pentru candidaţii partidelor de opoziţie din Belarus în alegerile prezidenţiale din 2006 a făcut ca Minskul să abandoneze din nou ideea unei relaţii strânse cu Kievul.

Ucraina şi Belarus au o serie de probleme bilaterale nerezvoltate – delimitarea şi organizarea frontierei, colaborarea în domenii precum cercetarea, industria de apărare, cultura, practic, nu există.

Următoarea criză majoră a relaţiilor ruso-belaruse a adus Ucraina şi Belarusul din nou la masa dialogului, cele două părţi punându-se de acord să negocieze pe marginea proiectului geopolitic al coridorului de la Marea Baltică la Marea Neagră, împreună cu Lituania. În acelaşi timp, la Minsk a căpătat influenţă o nouă viziune asupra Kievului ca potenţial partener important în opera de eliberare a ţării de sub controlul total al Rusiei în chestiunea aprovizionării cu hidrocarburi. În 2009, preşedinţii celor două ţări s-au întâlnit de patru ori, un număr record. Însă după venirea la putere a preşedintelui pro-rus Viktor Ianukovici la Kiev, în 2010, relaţiile bilaterale au regresat până la nivelul de dinainte de 2008. Acest regres a venit şi pe fondul normalizării relative a relaţiilor ruso-belaruse. Situaţia a rămas aceeaşi până în 2014, când la Minsk s-a luat decizia de a utiliza criza izbucnită în Ucraina în propriile interese.

Indiferent de relaţiile politice dintre cele două capitale, Belarusul şi Ucraina au fost întotdeauna parteneri economici importanţi. În 2015-2016, Ucraina a ocupat locul 3 la exporturi şi 5 la importuri pentru Belarus. În cea mai mare parte, exporturile belaruse în Ucraina constau din produse ale industriei petrochimice. Din Ucraina, Belarus importă energie electrică, metale, utilaje, furaje. Pe fondul crizei din Ucraina, colaborarea economică a crescut, deoarece tehnica militară ucraineană este adesea reparată şi modernizată în uzinele specializate ale Belarusului. În acelaşi timp, şi relaţia economică bilaterală a fost marcată de scandaluri şi războaie comerciale, soldate adesea cu introducerea de accize antidumping, în special de către partea ucraineană. Abia în urmă cu o lună, toate accizele anti-dumping impuse de Ucraina împotriva Belarusului au fost eliminate. Cu toate acestea, părţile nu au iniţiat o colaborare economică mai strânsă, limitându-se la comerţ. Nu există astăzi proiecte importante belaruso-ucrainene în domeniul producerii de bunuri, mari companii mixte.

Pe plan politic, Minskul se străduieşte astăzi să împace şi capra şi varza jonglând cu talent între Moscova şi Kiev şi încercând să nu prejudicieze relaţiile nici cu ruşii, nici cu ucrainenii. Belarusul nu a recunoscut, formal, Crimeea ca aparţinând Federaţiei Ruse, dar o consideră ”teritoriu rusesc de facto”. Cele două entităţi din estul Ucrainei nu sunt numite ”separatiste”, deşi Minskul pledează pentru integritatea teritorială a Ucrainei. Criza prelungită din Ucraina convine Belarusului, acesta putându-şi asigura o coeziune socială internă mai mare, dar şi ridicându-şi statutul internaţional prin rolul pe care îl joacă în medierea conflictului.

Pe fondul tuturor acestor evoluţii, incidentul aviatic din 21 octombrie şi reacţia care a urmat la Minsk vin să sublinieze, o dată în plus, fragilitatea relaţiilor dintre Ucraina şi Belarus, două state cu populaţii foarte apropiate din punct de vedere etno-cultural şi lingvistic.

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite