Politicienii moldoveni – „perpetuum debile”

Titlul este inspirat din denumirea albumului trupei poloneze de muzică rock Łydka Grubasa. Sintagma în latină ar trebui să fie pe înţelesul unui popor de origine romană, în schimb se cuvine să explic de ce o atribui clasei politice de la Chişinău. Aşadar, să purcedem, însă fără a da nume concrete, că şi-aşa e la mintea cocoşului:

Un partid declarat „pro-european” şi „câştigător” al ultimelor alegeri parlamentare, a trecut în opoziţie, după mai bine de un cincinal de când s-a aflat la putere. Fireşte, membrii formaţiunii respective nu consideră că problema e la ei, ci la foştii parteneri de alianţă. Ca şi cum nu dânşii au înregistrat cel mai evident regres (de la 32 de mandate în 2010 la 23 în 2014) şi cea mai drastică scădere în sondaje dintre partidele de dreapta. De parcă nu de ei s-au disociat recent 3 deputaţi, iar al 4-lea s-a mutat cu traiul în Penitenciarul 13. Nu ştiu cum îşi imaginau să guverneze cu al 51-lea vot din închisoare. Nu e clar pe ce se bazau când o făceau pe morţii în păpuşoi la auzul furtului miliardului şi de implicarea liderului lor în această afacere. Chiar sunt atât de hazardaţi să creadă că dezertarea lor poate fi considerată gest de bravadă? Chiar nu-şi dau seama că se comportă ca nişte copii răzgâiaţi şi supăraţi? Unde le e simţul responsabilităţii cu care se tot umflau în pene? Sau după ei măcar şi potopul? Cică „partidul şi-a făcut onest datoria, a muncit în serviciul ţării”. Iar cel mai mult şi „onest a muncit” încarceratul, nu?

Un alt partid pretins democrat şi european a demis guvernul din care făcea parte. A aruncat pruncul cu tot cu apa murdară din covată. Că aşa a poftit un cetăţean. Că nu i-o fi plăcut chelia premierului. Cică au pierdut încrederea în el. Dar cum poţi să pierzi ceva ce n-ai avut? Imediat după prohod i-au invitat pe răposaţi la nuntă. Apoi, văzând că morţii nu le răspund, s-au adresat bătrânului cioroi după ajutor. Acela acum îi drege după cum şi el a fost, la rândul său, dus cu fofârlica. Refuzat o dată (în 2009), curtat şi fraierit a doua oară (în 2010), comunistul de astă dată nu se lasă ieftin cumpărat, pardon – uşor înduplecat. Iată de ce unii au dat-o serios în bară: în loc să „crească Moldova”, nu au făcut decât să crească preţul deputaţilor...

A treia componentă a fostei coaliţii încă mai cântă serenade sub clar de lună şi naivilor în strună, cu speranţa că îi va împăca pe Capuleti cu Montecchi. Se pare că doar dânşii mai ţin la fiţuica aia pe care scrie „Acordul AIE-3”, devenită între timp piesă de anticariat. În schimb, bucură afirmaţia că aceştia se vor alia cu comuniştii doar pentru a vota reUnirea cu România. Adică la paştele cailor.

Cât priveşte stânga politică, acolo e altă mâncare de peşte. Aceşti băieţi „levîie” se întrec cine mai des se duce la Moscova şi, respectiv, cine (şi unde) îl pupă mai apăsat pe Putin sau pe slugile sale. Ei n-au altă treabă decât să facă aici zarvă, iar acolo reverenţe. Unora li se pare că suntem retardaţi şi nu ne dăm seama că ei îs fraţi siamezi cu toţi cei care s-au perindat la guvernare. Că am fi uitat cum socialiştii l-au votat pe Timofti în funcţia de preşedinte, iar liderul lor spunea că legăturile cu lumea criminală ale celui mai incompetent primar. Ai impresia că ne au de proşti. Deşi, la cum votează majoritatea moldovenilor, zici că nu sunt departe de adevăr.

În încheiere, ţin să precizez că există destui oameni care se consideră politicieni şi pe care îi stimez. Din păcate, însă, ei nu pot schimba actualul sistem, fără sprijinul nostru. Asta dacă într-adevăr vrem să scăpăm de „perpetuum debile”.