Moldovenii şi mentalitatea postsovietică

Recent, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale Viitorul a lansat a lansat un studiu intitulat sugestiv „Cum să ne debarasăm de postsovietism“. Acesta acoperă trei ţări din spaţiul ex-sovietic, Ucraina, Moldova şi Georgia, din partea moldoveană contribuţia fiind semnată de Leonid Litra, Corneliu Ciurea şi Eduard Ţugui.

Din capul locului, doar o mică observaţie: poate mai bine era să se vorbească de mentalitate postsovietică, întrucât tot ce ţine de -ism este asociat cu ideologiile, iar autorii nu au avut în niciun caz intenţia de a face măcar aluzie la aşa ceva. Dar, cele mai importante sunt faptele prezentate în acest volum. Astfel, Moldova se situează bine la mai multe capitole. De exemplu, la încrederea populaţiei că economia de piaţă merge mână în mână cu sistemul politic democratic, deci prosperitatea nu poate creşte fără democratizare (în 2011, credeau aşa 52% din moldoveni, 38% din georgieni şi numai 26% din ucraineni).

Societatea moldovenească pare mai matură decât cea georgiană şi ucraineană la capitolul paternalism, adică aşteptările că statul trebuie să rezolve problemele cetăţenilor sunt mai mici la noi. Un fenomen interesant remarcat în cazul moldovenilor este că gastarbeiterii – un termen impropriu şi oarecum derogativ – au şansa teoretică de a servi drept agenţi ai europenizării, dat fiind experienţa lor în afară ţării. În realitate însă, remarcă autorii studiului, europenitatea muncitorilor din afară se dovedeşte adeseori a fi doar o brumă care se disipează în scurt timp după revenire în patrie. Nu ştiu însă dacă vina aparţine exclusiv acestora, nu şi desincronizării cu elitele şi moravurile locale. În plus, să nu uităm că jumătate din moldovenii din străinătate lucrează în Rusia.

La alte capitole, situaţia Moldovei e mai tristă. De pildă, la nivelul nostalgiei faţă de perioada sovietică, procentajul e mai ridicat decât în celelalte două ţări (în 2009, 48% dintre moldoveni regretau dispariţia URSS). În alt domeniu, lupta cu corupţia, Moldova are o situaţie mai bună decât Ucraina, dar e foarte departe de Georgia. Una dintre explicaţii este că în Moldova nu au fost cazuri de condamnare a unor persoane sus-puse pentru corupţie, adică suntem o ţară coruptă, dar fără oameni corupţi.

În Georgia, prin contrast, au fost trimişi la puşcărie zeci de oficiali de rang înalt şi a avut loc schimbarea radicală a personalului din forţele de ordine şi din guvern cu tineri şcoliţi în Vest, ceea a adus roadele cuvenite. Nu întâmplător, în 2012, 77% din georgieni considerau că lupta împotriva corupţiei este efectivă. Şi mai categoric, 99% din respondenţi au afirmat că în decursul anului trecut nimeni nu le-a solicitat mită pentru a le rezolva o problemă sau alta. De aici şi, nu e întâmplător, indicatorul încrederii în instituţiile principale ale statului, care este de două ori mai ridicat în Georgia decât în Moldova.

Tipul de mentalitate postsovietică menţionat de autori face referire la mai multe trăsături, care nu mai sunt deja sovietice, dar nici europene (occidentale) încă. Ar fi de remarcat aici o anumită preferinţă pentru agresivitate şi lipsă de politeţe, dar şi de egalitarism amestecat cu invidia faţă de cei bogaţi, dedublarea personalităţii determinată de alte resorturi intime decât anterior etc. Printre noile evoluţii ar fi faptul că sărăcia, acceptabilă în URSS, este socotită acum negativă şi chiar ruşinoasă. Societatea moldovenească devine mai mercantilă, considerându-se în general firesc ca totul să se vândă şi să se cumpere, inclusiv diplomele de studii superioare. Plagiatul, un alt fenomen des întâlnit, nu este, de regulă, condamnabil.

Remarcăm, de asemenea, că printre soluţiile sugerate de autori pentru depărtarea de acest model de mentalitate ar fi demitologizarea perioadei sovietice, responsabilizarea clasei politice (mai înapoiată decât societatea), lupta reală cu corupţia, dar şi adoptarea unei legi a lustraţiei.