O bătaie care poate îl va aduce cu picioarele pe pământ, după visurile sale de mărire şi dominaţie absolută, pe model rus, iranian şi nord coreean, ca să citez marile întâlniri şi vizite externe ale Preşedintelui de la Chişinău.

Referendumul pentru demiterea primarului liberal al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, organizat de PSRM şi susţinut vocal de Igor Dodon din postura de Preşedinte al Republicii Moldova, chiar şi în ziua votului, a fost respins prin neprezentare la un scor ridicol: 110.502 de alegători prezenţi, adică 17.53% din numărul cetăţenilor cu drept de vot, puţin mai mult de jumătate din cât era nevoie ca referendumul să treacă. Pentru ca referendumul să fie validat, la urne trebuia să se prezinte cel puţin 33% dintre cei peste 640 de mii de alegători, ceea ce înseamnă puţin peste 213 mii de alegători. Mai mult, şi din cei prezenţi, un număr important a votat împotriva demiterii Primarului ales: după procesarea a 41% din procesele verbale, 86,4% au votat „pentru“, iar 13,53% - „împotrivă“.

Rezultatul a fost mai mult decât un duş rece pentru Igor Dodon şi PSRM. Pentru Preşedintele Republicii Moldova este un semnal de alarmă că, după ce a făcut toate eforturile posibile de vizibilitate, după ce a creat aşteptări enorme chiar propriului electorat, a trebuit să recunoască faptul că nu poate livra nimic. A fost limitat pe linia modificării atribuţiilor sale, deşi fusese avertizat şi de noi că nu poţi schimba regulile în timpul jocului şi că păcăleşte publicul său spunând câte va face, deşi nu are nicio atribuţie. Dodon a greşit fundamental pentru că şi-a construit întregul eşafodaj pe aceste promisiuni de schimbare a atribuţiilor. Or schimbarea se face tot prin forma greoaie a referendumului, cu rezultat incert, care nici acela nu garanta schimbarea Constituţiei, pentru că era nevoie de votul majorităţii calificate în Parlament, pe o lege de modificare a Constituţiei. Ba chiar şi acest pas era insuficient pentru a trece la treabă cu noile atribuţii, deoarece modificările vizau viitorul mandat al următorului Preşedinte, nu mandatul curent al lui Dodon, care se va desfăşura pe Constituţia pe care a jurat deja.

Preşedintele Republicii Moldova avea nevoie ca de aer să se lipească de o victorie.

Apoi, desele drumuri la Moscova, ostentativitatea de a juca rolul mesagerului docil şi purtătorului de mesaj al Moscovei, chiar al băiatului de casă a lui Putin, nu avea cum să fie apreciat nici de propriul său public, darămite de cetăţenii Republicii Moldova. Mai ales că aceste vizite s-au desfăşurat după ce Igor Dodon s-a declarat reprezentant nu al întregii Republica Moldova, ci doar al alegătorilor săi. O altă gafă fundamentală de imagine, pentru că, din start, a renunţat direct la o jumătate din electorat. Au urmat gafe multiple, din care cele mai banale au fost încruntarea continuă şi răstirea la microfon, vrând să dea aer de om în forţă şi stăpân pe situaţie, dar arătând a vechil de ţară veşnic nefericit, nesătul, nemulţumit. Numai acest comportament l-a costat enorm şi trebuia să-l determine să-şi schimbe demult consultanţii de imagine.

Şi a urmat cireaşa de pe tort: referendumul pentru demiterea primarului Chirtoacă. Deja o acţiune neregulată, odată ce Primarul în funcţie este ales, nu e condamnat definitiv şi irevocabil, deşi este suspendat pentru acte de corupţie. Nu mai conducea oraşul, deci nu avea motive să fie schimbat până la condamnare. Ambiţia, fuga după putere, virulenţa publică l-au arătat pe Igor Dodon nesătul de putere şi excesiv, în chiar momentul în care Preşedintele Republicii Moldova avea nevoie ca de aer să se lipească de o victorie. Calculul a fost greşit şi a rămas în offside. Rezultatul a arătat clar că nu are susţinere pentru o întreprindere politică majoră şi, în loc să-şi salveze panta de cădere pe care se instalase din începutul toamnei, Igor Dodon a marcat un punct de inflexiune major, alunecând de acum în prăpastie.

Perdanţi sunt şi Ion Ceban, şeful consilierilor PSRM din capitală, care visa să-i ia locul lui Chirtoacă. Cel care a tot urlat şi chemat în ring pe cineva pentru a avea pe cine să bată, dar nu i-a răspuns nimeni la provocare. Nu l-a băgat în seamă. L-au lăsat toţi pe tuşă, să urle în pustiu, în primul rând Dorin Chirtoacă. Şi s-a făcut de râs. Perdantul cel mare rămâne şi PSRM, alt iniţiator al referendumului, care şi-a legat numele şi mobilizarea votanţilor din Chişinău de acest eşec. Nu în ultimul rând, se mai adaugă doi perdanţi, Vladimir Voronin şi PCRM, care au susţinut referendumul de demitere, dar şi Andrei Năstase, liderul PPDA care, ca să fie mai original, a zis că cine vrea să vină la vot, cine nu, nu, şi asta în direct la televiziuni, în duminica referendumului. Dacă tăcea, filosof rămânea. Aşa s-a lipit şi el de un eşec. Şi parcă ştiam că platforma opoziţiei pro-europene merge împreună, decid împreună cu PAS şi PLDM ce fac şi au decis boicotul acestei enormităţi de gafe politice cât o prăbuşire sub prag, tocmai ca să nu ia focul pentru socialişti cu mâna proprie.

Cam ceea ce a evitat şi marele câştigător al scrutinului, Cetăţeanul Municipiului Chişinău. Acesta a văzut jocul politicianist, a văzut că e atras într-o cursă şi un joc care nu e al lui. A văzut că e chemat să arunce cu ouă într-un boxer şi legat cu mâinile la spate, şi cu ochii legaţi, şi cu prezentatoarea reprizelor, tânăra ce atrage fluierăturile de admiraţie ale publicului, care îi trage luptătorului pantalonii jos. Şi nu a vrut să fie parte la această execuţie imundă. Nu a vrut nici să îi ia partea lui Dorin Chirtoacă, care rămâne cu ale lui, să se descurce în justiţie, dar nici nu a vrut să fie asociat cu jocul ilegitim, neclar, ambiguu, inegal, scabros pe alocuri, prin instrumentele utilizate împotriva primarului ales. Şi atunci a stat acasă.

Asocierea cu filmuleţul imund de la începutul săptămânii, cel care a însoţit eliberarea din arest la domiciliu a Primarului Chirtoacă, la timp ca să fie şi umilit, nu numai înfrânt, a creat o problemă şi mai mare tripletei Dodon-Ceban-PSRM. I-a asociat pe toţi trei cu bătăuşii din ring, într-o luptă inegală, dar şi cu acţiunea incalificabilă de a produce filmuleţe intime, ca atentat la viaţa privată a Primarului. Un subiect care ar trebui cercetat penal astăzi, deopotrivă cu întâmplările de aceeaşi factură ale lui Vlad Filat. O abordare KGB-istă de cea mai joasă speţă pe care a subliniat-o, ba mai mult a întărit-o, respingerea asocierii lui Ceban, Dodon şi PSRM cu filmuleţele. Asocierea e ireversibilă şi, dacă e jucată corect de opoziţie, va costa enorm!

Joaca s-a terminat. Urmează costurile pentru iresponsabilitate politică, priorităţi aberante şi jocuri de culise imunde.

De aceea spuneam că e un punct de inflexiune în cariera politică a lui Igor Dodon, Ion Ceban şi chiar în evoluţia PSRM. Nu înseamnă că PSRM e înfrânt, nici pe departe, mai e mult până acolo. Dar e un eşec care ustură rău şi va fi greu de gestionat. Aşa cum nici PL nu a sărit din cele câteva procente pe care le are (parcă chiar 1% în sondaje), devenind învingător. Nu. A învins bunul simţ, iar opţiunile şi acţiunile politice ale lui Igor Dodon şi ale PSRM se închid drastic. De Ceban nici nu mai vorbim - probabil ar trebui să fie primul sacrificat ritualic pentru a da înfrângerii un nume.

De azi înainte, PSRM şi Igor Dodon nu mai au opţiuni largi, vor trebui să aleagă foarte minuţios şi cu atenţie enormă subiectele în care se implică, iar acestea trebuie să fie strict pe aşteptările, agenda şi dorinţele publicului larg, pentru ca să mai aibă iniţiativă politică. În caz contrar, riscă prăbuşirea rapidă. Au noroc că nu prea există alternative multe unde să fugă voturile pe stânga, în mod masiv. Însă dezamăgirea e majoră şi propriul public va prefera să stea acasă şi să sancţioneze PSRM-ul şi pe preşedinte decât să-i mai urmeze în asemenea eşecuri cu iz de bătaie de joc. Vine deci, pentru ambii, Dodon şi PSRM, o perioadă de reactivitate şi penitenţă, recluziune şi dorinţa ca timpul să şteargă acest episod.

Joaca s-a terminat. Urmează costurile pentru iresponsabilitate politică, priorităţi aberante şi jocuri de culise imunde. Bunul simţ, cuminţenia, echilibrul şi instinctul cetăţenilor Republicii Moldova au avut câştig de cauză.