Rusia şi-a dorit la Chişinău un rege şi s-a ales cu un pion

Aşa se poate interpreta ceea ce s-a întâmplat în ultima perioadă pe scena politică din al doilea stat românesc. Federaţia Rusă a investit în Igor Dodon cu gândul că, odată ce l-a pus în funcţia de preşedinte, va avea ocazia să controleze scena politică din al doilea stat românesc.

Acest lucru nu avea însă să se întâmple pe simplul motiv că un astfel de joc nu implică doar câştigarea unei bătălii, ci pregătirea pentru un întreg război.

Ori se pare că Federaţia Rusă, orientată spre alte colţuri ale lumii, sau poate dezinteresată de ce se întâmplă la Chişinău, nu a sesizat că în Republica Moldova masa de şah a fost aşezată în aşa fel încât orice rege să nu poată juca decât pe post de pion.

Ori Igor Dodon, probabil şi prost consiliat, în loc să îşi joace rolul constituţional în limitele date de lege, a ales să nu respecte chiar legea care l-a făcut preşedinte. Acest lucru a creat un precedent periculos pentru el, dar în avantajul guvernării de la Chişinău: medierea din partea Curţii Constituţionale.

În momentul în care Igor Dodon a ales să nu aplice lege şi constituţia statului pe care îl reprezintă, Curtea a fost sesizată pentru a se ieşi din blocajul instituţional creat. Astfel ea a trebuit să se pronunţe pe tema conflictului constituţional existent între Preşedinte şi Guvern pe de o parte şi între Preşedinte şi Parlament, pe de cealaltă parte.

Ca şi în România, rolul preşedintelui este unul de reprezentativitate, cu accentul pus pe factorul extern. Atributele de politică internă şi de legiferare aparţin în totalitate guvernului şi parlamentului, rolul preşedintelui fiind unul decorativ.

Prima suspendare, a doua suspendare, a treia suspendare: Igor Dodon, campionul suspendărilor

Ştiţi cum e cu acei jucători aflaţi în conflict cu propria echipă? Ori de câte ori sunt băgaţi să joace ei se ţin de faulturi sau orice alte acţiuni care atrag după sine şi sancţiuni extrem de drastice? Cam aşa este şi atitudinea lui Igor Dodon: de fiecare dată când este băgat în joc ţine morţiş să fie suspendat.

În lipsa unei legitimităţi pe plan extern, guvernarea nerusească(mai corect spus decât proeuropeană) a Republicii Moldova a decis să îl ajute pe acesta să rămână şi fără nici un pic de autoritate internă.

Cele trei suspendări, din care două în ultima săptămână, reprezintă lovituri grele la temelia socialiştilor. Acest lucru îngreunează şi mai mult relaţia cu Federaţia Rusă, care se vede asociată cu un personaj care mai degrabă stârneşte râsul decât respectul partenerilor sau rivalilor.

Practic la acest moment, prin propria voinţă, Igor Dodon a redus activitatea sa de preşedinte doar la a da diplome şi a împărţi decoraţii. În rest, nimic nu s-a ales de mandatul său, iar Federaţia Rusă se disociază de politica nocivă a acestuia ori de câte ori are ocazia.

Prima suspendare s-a realizat deoarece Igor Dodon a refuzat să desemneze un ministru numit de majoritatea parlamentară ce a format guvernul.

A doua suspendare s-a realizat deoarece Igor Dodon a refuzat să desemneze mai mulţi miniştri numiţi de majoritatea parlamentară ce a format guvernul.

A treia suspendare a venit chiar ieri deoarece Igor Dodon a refuzat pentru a doua oară să semneze o lege (ce vizează implementarea de măsuri care să anihileze propaganda rusă dusă prin televiziuni) aprobată de către Parlamentul Republicii Moldova, democratic ales şi recunoscut la nivel internaţional.

În fapt, legea care face obiectul aşa zise-i anihilări a propagandei ruse nu are nimic ne-democratic în ea. Se impune, aşa cum este şi în Federaţia Rusă, şi în SUA, şi în Uniunea Europeană, şi în România, un pachet de măsuri care să ducă la folosirea cu precădere a limbii de stat, iar producţiile televiziunilor să fie cu precădere proprii sau naţionale. Ori indirect acest lucru afectează interesele Federaţiei Ruse deoarece programele prin intermediul cărora se face propagandă sunt în limba rusă şi create în Federaţia Rusă.