Deputat român: politica românească a paşilor mărunţi a creat drumul spre Reunire

Drumul spre Reunire este consecinţa politicii paşilor mărunţi dusă de către clasa politică de la Bucureşti,  indiferent de cine s-a aflat la guvernare- această declaraţie aparţine deputatului român Ninel Peia, şi a fost dată în cadrul unui interviu cu privire la viitorul Republicii Moldova.

LMD:  Bună ziua domnule deputat. Am dori o discuţie legată de strategia statului român faţă Republica Moldova şi românii de dincolo de Prut. Sunteţi membru al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor şi  unul dintre primii parlamentari ai actualei legislaturi care aţi mers în Parlament cu un discurs clar unionist. Ce va împins spre o astfel de abordare?

 NP: Este o abordare sinceră, dezinteresată, dar impulsionată de istoria noastră, a tuturor românilor. De asemenea, deşi sunt convins de importanţii paşi pe care i-a făcut România către fraţii noştri, sunt convins că este de datoria noastră, a tinerilor politicieni, indiferent de doctrina căreia îi aparţinem, să facem tot ce ne stă în putinţă ca să îndreptăm - odată pentru totdeauna – o nedreptate care a cauzat mult prea multă suferinţă şi a indus o stare de neîncredere care încă îşi mai arată colţii. Trebuie să ne schimbăm soarta, acest lucru stă în puterile noastre, acum mai mult ca oricând.

 LMD: Totuşi, nu există un punct de vedere consacrat în interiorul partidului din care faceţi parte? Există libertatea de acţiune politică din acest punct de vedere?

 NP: La prima vedere aşa ar părea, că nu există un astfel de punct de vedere. Dar vă întreb, ca să fie pusă în practică o anume hotărâre, trebuie ea clamată sus şi tare, zi de zi? O analiză mai aprofundată a acţiunilor partidului din care fac parte ar putea să vă ducă spre o cu totul altă concluzie... Cât despre libertatea de acţiune politică, ce să vă spun... De când patriotismului îi trebuie vreo aprobare? Sunt român, simt româneşte, vreau ce e mai bun pentru români. Nu lucrez împotriva vreunui interes anume, ci pentru o idee dreaptă şi justificată din orice punct de vedere.

 LMD: Iată că acum câteva zile Ucraina a renunţat la traseul european, iar semnificaţia geopolitică a summitului de la Vilnius se restrânge foarte mult. Care credeţi că este motivul care a împins Ucraina spre acest pas, când semnele politice trimise de Europa păreau a fi favorabile?

 NP: Aş spune că summitul de la Vilnius, în noile condiţii, aduce o şansă în plus pentru românii de peste Prut. Uneori UE porneşte anumite acţiuni cu motoarele la relanti – şi deseori are dreptate pentru acest tip de demers - probabil că la Kiev s-a considerat că anumite garanţii, mai ales de ordin economic, nu sunt suficiente. Dar recunosc, nu sunt specialist în politică externă şi gândurile mele se îndreaptă cu prioritate către români.

 LMD: Consideraţi acest lucru un eşec al politicii externe europene sau un succes al politicii externe ruse, beneficiară al acestei schimbări de ultim moment?

 NP: Linia de demarcaţie între aceste două idei este una mult prea subţire ca să o putem judeca superficial. Timpul o să ne spună care este perspectiva corectă. Trebuie spus că situaţia Ucrainei diferă foarte mult de aceea a Moldovei şi spun asta dacă ne gândim numai la legile ce guvernează acolo, legi foarte diferite de ceea ce doreşte UE să implementeze. Cred că nici Kievul nu a făcut destule eforturi pentru ca ecoul ce era aşteptat la Bruxelles să fie acela corect.

 LMD: Cum credeţi că poate afecta decizia Ucrainei traseul european al Republicii Moldova? Se vorbea de o integrare la pachet- credeţi că Uniunea Europeană îşi va pierde interesul faţă de Republica Moldova?

 NP:  Sper ca această decizie să amintească Europei Unite pe cine se poate sprijini cu adevărat, cine sunt cei ce doresc să revină la valorile Europei. În Republica Moldova există mulţi cetăţeni care au înţeles importanţa momentului, ei luptă şi cred într-o şansă istorică unică în demersul său, fie el economic sau politic. Nu, nu cred că UE îşi va pierde vreo fărâmă din interesul arătat Chişinăului. Vă dau şi un argument: joi, după mişcarea neinspirată a Ucrainei, Comisia europeană a cerut liberalizarea regimului de vize în spaţiul Schengen pentru cetăţenii din Republica Moldova, deţinători ai unui paşaport biometric. Păi nici România nu a beneficiat de un asemenea semnal, clar şi puternic. Concluzia nu poate fi decât una: UE  vrea, este de ajuns să îşi dorească şi Republica Moldova. Cât despre integrările la pachet, nu cred în aşa ceva decât dacă ţările care ar putea alcătui acel pachet lucrează în aceeaşi direcţie, cu aceeaşi statornicie şi hotărâre politică. Ca să nu mai vorbesc despre o colaborare economică sudată până la identificare.

LMD: Pe varianta actuală de integrare europeană, dumneavoastră personal, care consideraţi că ar fi perspectiva de timp pentru Republica Moldova?

 NP: Îmi e greu să fac o apreciere corectă, dar pot să vă spun că noile condiţii, inclusiv mişcarea de la Kiev, vor accelera procesul de integrare. Probabil, ne aflăm mai aproape de integrare decât se crede. Summitul de la Vilnius a confirmat această perspectivă.

 LMD: Care variantă de integrare europeană o consideraţi mai rapidă - Unirea sau Integrarea ca stat de sine stătător?

 NP: În mod normal Reunirea dintre cele două state este cea mai rapidă deoarece presupune mutarea problemelor de integrare pe umerii statului român, şi se elimină dependenţa de interesele politice ale celorlalte state. Integrarea europeană ca stat de sine stătător poate ridica multe probleme, iar experienţa Ucrainei a arătat că nu este suficientă voinţa poporului ci şi a clasei politice. Vedem prea bine că acestea nu coincid, iar statul vecin se află în prag de revoluţie.

În cazul reunirii este suficientă voinţa politică a celor două state.

 LMD: Care variantă de integrare europeană o consideraţi mai sigură - Unirea sau Integrarea ca stat de sine stătător?

 NP: Reunirea depinde doar de noi, în timp ce integrarea europeană are o perspectivă îndelungată. Am văzut că Armenia şi Ucraina au renunţat la ea, deşi erau cele mai avansate pe traseu.  

Rusia poate ridica multe probleme iar perspectiva schimbării guvernării pro-europene de la Chişinău, care există în următorii 5 ani, va duce la întreruperea traseului.

În Republica Moldova revenirea opoziţiei comuniste va anula tot progresul realizat.

 LMD: Dumneavoastră personal, consideraţi că statul român ar trebui să aibă o altă strategie?

 NP: Nu cred că este nevoie de o altă strategie, ci de rafinarea mesajului politic, de afirmarea susţinută şi neclintită a poziţiei României în favoarea şi alături de fraţii de peste Prut. Şi poate n-ar strica şi un pic de fermitate în abordarea acestei delicate problematici. Cum aş putea comenta politica ţării noastre câtă vreme a realizat ceva incredibil. Nu ştiu dacă sunteţi la curent, dar, în ultimii 10-12 ani, indiferent de guvernare, România a dus o politică a paşilor mici care astăzi a ajuns la o performanţă uluitoare: 40% din populaţia Republicii Moldova este alcătuită din oameni care au cetăţenie română... Este un fapt care ne pune în faţa unei realităţi unioniste paşnice, cu mari perspective europene...

 LMD: Adevărul a publicat în acestă săptămână un sondaj care arată că 3 din 4 români vor ca România să se Unească cu Republica Moldova. Consideraţi că în aceste condiţii politicienii români ar trebui să îşi asume noi obiective naţionale, cum a fost Pactul pentru Integrarea Europeană şi Nord-Atlantică?

 NP: Incontestebil. Despre asta vorbeam şi mai sus, despre sarcina politică a generaţiei mele de a împlini un vis al tuturor românilor. Vocile politicienilor de la Bucureşti trebuie să fie în acestă cauză la unison cu năzuinţele românilor. Noi suntem cei care trebuie să ne asumăm decizii cu mare valoare istorică, cu încărcătură naţională pozitivă şi în conformitate cu planurile familiei europene din care am făcut, facem şi vom face, întotdeauna, parte.

 LMD: Aţi fost primul semnatar al unei legi care va face din Republica Moldova o prioritate a statului român? S-a afirmat că aceasta va face un pas instituţional spre Unire? Cum credeţi că va ajuta această lege?

 NP: Cred că se impunea o astfel de lege. Republica Moldova nu poate fi altceva decât o prioritate pentru Bucureşti. Istoria, trecutul, ne obligă la aceasta - este mai mult decât o obligaţie, este chiar destin. Dacă înţelegem aceasta, nu mai trebuie decât făcuţi cei câţiva paşi care să genereze un viitor comun şi prosper. Această lege ar putea fi acel prim pas, prima cărămidă scoasă dintr-un zid crud şi nedrept înălţat între inimile noastre.

 LMD: Credeţi că există voinţă politică pentru ca această lege să fie aprobată în termen util de către Parlamentul României? Faceţi parte dintr-o majoritate care decide, va susţine aceasta proiectul de lege trimis şi de dumneavoastră în parlament?

 NP: Aşa sper, din toată inima. Până acum, am primit semnale îmbucurătoare. În numele românilor trebuie să ne asumăm o direcţie, o cale, un obiectiv care să repare zeci de ani de suferinţă, de ambele părţi ale Prutului.

 LMD: Republica Moldova a Parafat Acordul de la Vilnius, dar când credeţi că l-ar putea semna şi ce beneficii directe i-ar aduce?

 NP: Vă repet, suntem mult mai aproape decât ni se pare. Despre beneficii, nici nu ştiu ce să amintesc mai întâi.

 LMD: Credeţi că cele două state româneşti se vor  Uni, şi dacă Da, care credeţi că este perspectiva de timp pentru acest lucru?

 NP: Reunirea României cu Republica Moldova va trebui definită în termeni noi. Vom fi un popor român în UE, iar varianta de două state româneşti este puţin probabilă. Deşi nu pare a avea aceeaşi însemnătate pentru noi, această unire s-ar putea să fie cea mai trainică dintre toate formele la care am putea visa. Dacă vom şti să ţinem aproape unii de alţii, românii îşi vor recăpăta demnitatea şi bunul renume, fără obstacole, pe un drum al prosperităţii pe care altcumva ar fi trebuit să îl croim cu propriile mâini, cu multe împortiviri şi conflicte, lucru de nedorit în acest mileniu. Oportunitatea este uriaşă şi generează şi un factor de securitate şi echilibru regional.

 LMD: Aş dori să ne întoarcem puţin la Vilnius. Sunteţi membru al Comisiei Comunităţilor de români din afara graniţelor. Cum credeţi că va afecta refuzul Ucrainei comunităţile româneşti din vechile teritorii istorice româneşti?

 NP: Din nefericire, trecutul ne-a învăţat deja că, în cazul Ucrainei, pentru minoritatea română lucrurile nu au stat prea fericit. Nici în cei 20 de ani de după prăbuşirea blocului sovietic nu s-au prea întâmplat lucruri favorabile nouă. Păcat, Ucraina putea fi un partener excepţional în zonă. Noua sa orientare, pe care aş putea să o numesc prea veche, nu cred că va aduce veşti îmbucurătoare pentru românii de acolo. Desigur, sper să fie exact pe dos, eu să greşesc şi acolo să se petreacă acţiuni democratice de mare valoare pentru minorităţi. Totuşi, sunt pesimist...

 LMD: Credeţi că România ar fi trebuit să se implice mai mult în susţinerea Ucrainei, aşa cum a făcut în cazul Republicii Moldova?

 NP: Nu e acelaşi lucru. Ucraina pusese pe masă un potenţial economic deosebit, dar cu o voinţă politică subţire- cum se spune: juca la două capete. România poate deveni avocatul Ucrainei doar dacă există voinţa populară dar şi accept politic. Ori se vede că voinţa populară există dar ea nu coincide cu interesul clasei politice de la Kiev.