Acordul de Asociere cu UE, o şansă istorică pentru Moldova
0La 29 noiembrie, la Summitul Parteneriatului Estic de la Vilnius, Republica Moldova va parafa Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană. Fără îndoială, va fi un moment istoric ce va marca destinul nostru pentru mulţi ani de acum încolo. Ţara noastră va face un pas ferm pe calea afirmării sale ca stat democratic, prosper, modern şi suveran în parteneriat cu UE.
Acordul de Asociere, desigur, nu este un panaceu magic, ci o şansă unică de a scoate ţara noastră din starea amorfă în care se află, la limita supravieţuirii, de 22 de ani.
Prin acest acord, Uniunea Europeană, cea mai prosperă Comunitate de state din lume, se va angaja să susţină politic, economic, financiar şi tehnologic Republica Moldova pentru a-şi consolida democraţia şi statul de drept, a moderniza instituţiile şi legile statului, a reduce birocraţia, a combate corupţia, a asigura independenţa justiţiei, a moderniza agricultura, a dezvolta industria, a renova infrastructura, a demonopoliza comerţul, a asigura independenţa energetică, a dezvolta întreprinderile mici şi mijlocii, a îmbunătăţi capacitatea de concurenţă a companiilor naţionale, a moderniza educaţia şi medicina, lista poate continua. La rândul ei, Republica Moldova se va angaja să implementeze reformele prevăzute de acord şi să respecte valorile democraţiei pe care se întemeiază UE şi acordurile sale de asociere.
Angajamentul UE nu este pe placul tuturor, mai ales pentru cei certaţi cu democraţia şi statul de drept. Pe măsură ce ne apropiem de Summitul de la Vilnius se înteţesc din ce în ce mai mult presiunile interne şi externe exercitate asupra Republicii Moldova de cei nemulţumiţi de parcursul ei european, ales liber de noi. Partidul Comuniştilor, mai ieri european, azi eurasiatic, ne promite o revoluţie de catifea care ar împiedica parafarea, iar ulterior semnarea Acordului de Asociere. Comuniştii ne oferă, în schimb un „viitor luminos“ un „deja-vu nostalgic“ în Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, alături de ultimul dictator din Europa, Lukaşenko. Protestele comuniştilor se ţin lanţ, încercând astfel să creeze haos în ţară.
Tiraspolul promite Moscovei să aducă Găgăuzia şi Bălţiul în viitoarea Uniunea Eurasiatică. Provocările transnistrene în zona de securitate a conflictului se înmulţesc. Rusia boicotează vinurile noastre şi ne ameninţă cu noi taxe vamale. Vicepremierul rus Dmitri Rogozin „spera“ că moldovenii nu vor îngheţa la iarnă şi ne avertizează profetic că asocierea cu UE va dezgheţa conflictul pe Nistru. De asemenea, Rogozin şi alţi oficiali ruşi ne îndeamnă sugestiv să nu uităm că în Rusia muncesc sute de mii de moldoveni, mulţi din ei ilegal.
Ofensiva anti-asociere cu UE dezlănţuită asupra ţării noastre de Rusia şi acoliţii săi va creşte în intensitate după Summit-ul de la Vilnius. Fără nici o îndoială, Moldova va fi supusă unui amplu atac/şantaj politic, economic, energetic şi mediatic de către Moscova. Cât de eficiente sunt presiunile Rusiei putem judeca după tristele exemple ale Armeniei şi Ucrainei, care au fost silite să renunţe la planurile lor de parafare şi respectiv semnare a Acordurilor de Asociere cu UE.
Fiind încurajată de aceste „victorii“, Moscova îşi va îndrepta nestingherită atenţia politică asupra ţării noastre. Într-un an electoral acest lucru ne poate costa foarte scump.
Capitularea Ucrainei ne lasă descoperiţi în faţa Rusiei şi motivează Tiraspolul să fie de acum încolo mult mai intransigent în promovarea planurilor sale de destabilizare a situaţiei în zona de securitate şi de sabotare a Acordului de Asociere dintre Republica Moldova şi UE.
Promotorii integrării eurasiatice, deschişi şi ascunşi, din interiorul ţării vor deveni mult mai hotărâţi în discreditarea mediatică a Acordului de Asociere şi hârţuirea guvernării pro-europene, exploatând la maxim gafele acesteia din urmă.
Va rezista Republica Moldova unui astfel de asalt anti-european coordonat din exterior şi interior?
Greu de spus.
O ţară sfâşiată între Est şi Vest, o ţară îngenunchiată de sărăcie şi corupţie, o ţară dezamăgită şi fără voinţă, o ţară fără ambiţie şi curaj, o ţară fără dorinţă de a rezista este o pradă uşoară pentru poftele Rusiei. Bineînţeles, UE va fi solidară cu noi, cu cei care dorim să construim o ţară libera, democratică şi prosperă. Însă, acest lucru nu va fi îndeajuns!
Pentru a rezista, pentru a nu repeta soarta Armeniei şi Ucrainei, pentru a continua să mergem ferm pe drumul integrării europene trebuie să fim în primul rând solidari acasă, noi, cei pentru care libertatea, demnitatea şi destinul nu se vând, nici măcar pentru gaz ieftin rusesc.
Acest articol a fost scris pentru ciclul de emisiuni radio din cadrul proiectului „Dialoguri de politică externă“, realizat de Asociaţia pentru Politică Externă cu suportul Friedrich-Ebert-Stiftung.