INTERVIU Avocatul familiei Boboc, Valeriu Pleşca: „Am dubii că judecătorul a citit ce-i scris în sentinţa pe care a semnat-o“

Timp de aproape cinci ani, Valeriu Pleşca a reprezentat în instanţă familia tânărului Valeriu Boboc, omorât în noaptea protestelor din aprilie 2009. Într-un interviu pentru „Adevărul“, avocatul se arată dezamăgit de sentinţa prin care singurul inculpat în acest dosar a fost achitat: „Aşa e Justiţia noastră“.

În ajun de Crăciun pe stil nou, la 24 decembrie 2013, instanţa a decis achitarea fostului poliţist Ion Perju, bănuit că i-a aplicat lovitura mortală tânărului Valeriu Boboc în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009. În sentinţa motivată, prezentată părţilor săptămâna trecută, magistrata Galina Moscalciuc de la Judecătoria Buiucani din Chişinău şi-a motivat decizia prin faptul că „actul de acuzare în privinţa inculpatului se bazează pe presupuneri şi dubii“. Potrivit ei, procurorul Vladimir Moşneaga ar fi înscris date false în dosar, iar majoritatea probelor ar fi fost acumulate cu încălcări ale legislaţiei. „Vina inculpatului nu a fost confirmată. Procurorul nu a prezentat nicio probă incontestabilă“, se mai spune în sentinţa judecătoarei. Avocatul familiei Boboc spune însă că o bună parte din cele 37 de pagini de text par a fi trase la indigo din pledoaria avocatului inculpatului. De altfel, procurorul a solicitat anterior recuzarea judecătoarei Moscalciuc pe motive de lipsă de imparţialitate, dispunând de informaţii că aceasta ar fi fost influenţată de partea apărării.

Adevărul: Aproape cinci ani au fost necesari pentru o primă sentinţă în dosarul Boboc. De ce a trebuit să treacă atât de mult timp?

Valeriu Pleşca: A fost un dosar complex. În astfel de cazuri, e şi firesc să dureze atât urmărirea penală, cât şi examinarea în instanţa de judecată. În mod normal, e  nevoie de timp pentru o anchetă efectivă, care ulterior să ducă la identificarea şi pedepsirea tuturor persoanelor responsabile. În cazul nostru, nu a fost aşa. În noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009, Valeriu Boboc a fost omorât de mai mulţi agenţi ai statului. Potrivit declaraţiilor unor poliţişti, martori în acest dosar, demnitarii de atunci au dat un ordin ilegal angajaţilor din Ministerul de Interne, dar şi din alte structuri de forţă, să reţină cu orice preţ, prin aplicarea forţei şi prin maltratare, toate persoanele aflate în Piaţa Marii Adunări Naţionale. În aceste condiţii, o investigaţie obiectivă urma să ducă la identificarea şi judecarea responsabililor de la conducerea organelor de forţă care, la rândul lor, la fel au primit indicaţii de sus. Evident că această investigaţie n-a fost dorită. A fost mult mai comod ca decesul lui Valeriu Boboc să aibă loc „din cauza unei intoxicaţii cu un toxic necunoscut“, aşa cum a fost scris în certificatul medical constatator de deces, din 8 aprilie 2009, fapt pe care l-a afirmat public şi ministrul Sănătăţii de atunci. Apoi a apărut şi certificatul procurorului care la acel moment exercita urmărirea penală, în care era indicat că „la persoana necunoscută, depistată lângă Spitalul de Urgenţă, au fost constatate vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii şi o fractură costală neînsemnată“, confirmând cauza decesului indicată de medicii legişti. De aici şi interviul fostului şef al statului Vladimir Voronin în care a declarat că „datorită măsurilor luate de conducerea de vârf a ţării, în Piaţa Marii Adunări Naţionale au fost evitate vărsările de sânge şi nu a fost nicio victimă“.

Cum a fost demonstrată adevărata cauză a morţii lui Valeriu Boboc? Pentru asta s-a recurs la exhumarea cadavrului, în iunie 2009?

Iniţial, sarcina principală a procurorilor a fost să respingă cererile, obiecţiile şi plângerile întocmite de mine şi de către colegul meu Veaceslav Ţurcan. Acestea se refereau la prezentarea raportului de expertiză medico-legală, efectuarea unei expertize de către o comisie internaţională, audierea martorilor oculari ai omorului în condiţii speciale, cu asigurarea protecţiei, dar şi exhumarea cadavrului. Doar după mediatizarea masivă a acestui caz, implicarea reprezentantului special al UE în Moldova şi a unor organizaţii internaţionale, cererea noastră privind exhumarea cadavrului şi efectuarea expertizei medico-legale, cu participarea expertului Derrick John Pounder, din Marea Britanie, a fost acceptată. 

A meritat efortul?

Sigur. A fost prima expertiză medico-legală cu participarea unui expert străin. Derrick John Pounder este un specialist cu renume, s-a ocupat de cazuri de decese în zonele de conflict ale Europei şi nu doar. Cu ajutorul lui, am ajuns de la cauza decesului „intoxicaţia cu toxic necunoscut“, invocată de autorităţile de atunci, la constatarea că moartea lui Valeriu Boboc a survenit ca rezultat al vătămărilor corporale tipice violenţei fizice. Aceasta a fost, de fapt, sarcina noastră în apărarea intereselor familiei Boboc.

Dar aţi cerut să fie identificate persoanele care l-au ucis pe Valeriu Boboc?

Avocaţii nu se ocupă de identificarea persoanelor şi atragerea lor la răspundere. Este atribuţia procurorului. Deşi este clar că Valeriu Boboc a fost omorât în PMAN de către mai mulţi agenţi ai statului, înregistrările video cu imaginile din acea noapte, inclusiv cele în care se vede cum tânărul este lovit, au fost examinate în cadrul acestui dosar abia peste un an, dacă e să dăm crezare materialelor dosarului. Ca urmare, a fost identificată doar o singură persoană, cea care l-a lovit prima pe Valeriu Boboc. Celelalte, deşi pe imagini se vede că sunt şi cu feţe descoperite, n-au fost stabilite.

Cum comentaţi faptul că Ion Perju a fost achitat? Putem afirma că această hotărâre, alături de altele în care figurează victimele violenţelor din aprilie 2009, este un indicator că justiţia moldovenească rămâne în continuare disfuncţională?

A fost nevoie să treacă un an pentru a reuşi să probăm că Valeriu Boboc a fost omorât în PMAN. Alţi aproape patru ani au fost irosiţi în şedinţe interminabile în instanţa de judecată pentru a cerceta în ce circumstanţe i-a fost aplicată prima lovitură lui Valeriu Boboc. Nici eu, nici colegul meu Veaceslav Ţurcan nu ne-am aşteptat să fie emisă o sentinţă de achitare pe toate capetele de acuzare. Au fost administrate multe probe de acuzare în dosarul Perju. În acest caz în instanţa de judecată şi procurorul a lucrat mult. Sentinţa pare, însă, să fie o copie a pledoariei avocatului inculpatului. Am dubii că judecătorul a citit ce este scris în sentinţa pe care a semnat-o. Documentul conţine şi date eronate, care contravin materialelor dosarului, declaraţii preluate selectiv prin separare de context, unele distorsionate şi, prin urmare, favorabile inculpatului, argumente contradictorii etc. Considerăm această sentinţă ilegală şi neîntemeiată. Nu doar sentinţa, ci şi felul cum s-a desfăşurat întregul proces penal ne arată situaţia reală din domeniul Justiţiei.

„Nu doar sentinţa, ci şi felul cum s-a desfăşurat întregul proces penal ne arată situaţia reală din domeniul Justiţiei.“ – Valeriu Pleşca

Nu ar fi fost logic să reprezentaţi familia Boboc şi în dosarul fostului ministru de Interne Gheorghe Papuc şi a ex-comisarului general de Poliţie Vladimir Botnari, acuzaţi de neglijenţă ce a dus la urmări grave şi la moartea acestui tânăr?

Am cerut, dar n-am fost admişi nici de către Procuratură, nici de către instanţa de judecată. Probabil, au evitat să complice lucrurile.

Care sunt argumentele ce demonstrează vinovăţia poliţistului Ion Perju?

Vinovăţia o stabileşte instanţa de judecată. Noi, avocaţii familiei Boboc, în pledoarie am încercat să argumentăm că anume Ion Perju a fost persoana îmbrăcată în trening de culoare albastră care la 8 aprilie 2009, la ora 00.57.27, l-a lovit primul pe Valeriu Boboc cu piciorul, în timp ce tânărul stătea în genunchi la pământ. La baza acestor argumente am pus multiplele înregistrări video, care conţin imagini cu Ion Perju până la lovitura aplicată lui Valeriu Boboc, dar şi în momentul aplicării. Au fost şi imagini cu Valeriu Boboc în viaţă, în care poate fi observat comportamentul acestuia în Piaţa Marii Adunări Naţionale. Era vesel, calm, discuta cu alţi tineri. În spatele său se aflau înalţi oficiali din MAI. Am luat în calcul şi raportul de investigaţie legală computerizată, întocmit de Secţia investigaţii computerizate şi examinarea probelor, a Departamentului de Stat din SUA, declaraţiile pe care Ion Perju le-a dat în cadrul urmăririi penale în care el a recunoscut că la 7 aprilie 2009 a fost îmbrăcat, ca să-l citez, în mastercă de culoare albastră deschisă. Am invocat şi declaraţiile martorilor care l-au recunoscut în imagini pe Ion Perju, dar şi afirmaţiile martorilor care l-au recunoscut pe Valeriu Boboc. Am folosit constatările experţilor şi declaraţiile specialiştilor că înregistrările video nu au fost manipulate, raportul de expertiză medico-legală întocmit de Derrick John Pounder etc.

Aţi încercat să demonstraţi că lovitura lui Perju a fost fatală?

Am argumentat că din cauza acelei lovituri Valeriu Boboc a căzut la pământ. Am spus în instanţă că primul care a lovit victima a fost Ion Perju, chiar dacă Boboc s-a supus ordinului de a sta la pământ, în genunchi, şi că anume după această lovitură Valeriu Boboc s-a rostogolit şi a rămas la pământ. Au urmat loviturile celorlalţi poliţişti. Au fost consecutive, în intervale de secunde. Conform imaginilor video, acestea au fost aplicate de la ora 00.57.27 până la 00.57.43, iar până la 00.59.13 martorul ocular a auzit expresia „unul este mort“.

Aţi simţit presiuni din partea anumitor forţe politice sau de alt gen?

Evident că dosarul a avut tentă politică. Ca mulţi alţi tineri, Valeriu Boboc a protestat paşnic, prin prezenţa sa în PMAN, împotriva rezultatelor alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009. Ulterior, partidele politice au folosit acest caz în campaniile electorale. Nu este exclus că au obţinut şi dividende politice. Nu am simţit presiuni politice. Au existat altfel de presiuni. La început, am fost în vizorul structurilor care se ocupă de activitatea specială de investigaţie şi nu pentru că eram foarte importanţi, ci pentru că era un caz destul de incomod.;

În aprilie 2014 va expira termenul de prescripţie

În acest an ar urma să expire termenul de prescripţie pentru dosarele intentate acum cinci ani. Vinovaţii rămân nepedepsiţi. Înseamnă asta că 7 aprilie 2009 va rămâne în istorie drept un adevăr îngropat?

Potrivit Codului Penal, se aplică legea penală în vigoare la momentul săvârşirii faptei. Infracţiunea de tortură fără circumstanţe agravante, în 2009 era pedepsită destul de blând, fiind considerată una mai puţin gravă. Doar pentru faptele ce au fost calificate în baza fostului articol 309 Cod Penal – tortura, în aprilie 2014 va expira termenul de prescripţie. Astfel, cei vinovaţi de acte de tortură nu vor putea fi traşi la răspundere penală. 

A murit la 23 de ani

Valeriu Boboc a murit în noaptea de 7 spre 8 aprilie, după ce a fost bătut cu cruzime de poliţişti. Născut pe 5 mai 1985, el locuia în satul Bubuieci, împreună cu părinţii, soţia şi fiul său, Dragoş, care pe atunci nu împlinise nici doi ani. Valeriu a fost decorat post-mortem cu Ordinul Republicii, iar familia sa a primit de la stat un apartament.