Serghei Ilcenco, jurnalistul reţinut la Tiraspol: Regimul din stânga Nistrului nu poate fi parte a negocierilor

Jurnalistul Serghei Ilcenco, reţinut de KGB-ul transnistrean în luna martie, a fost eliberat după patru luni de detenţie. La interogatoriul de la securitate, jurnalistul a înţeles că se afla în vizorul KGB cu mult timp înaintea reţinerii.

Pe 28 februarie, la Tiraspol a avut loc un protest autorizat împotriva majorării tarifelor la care a participat şi Ilcenco împreună cu fiul său. În seara aceleiaşi zile, KGB-iştii au venit la Ilcenco acasă şi i-au spus să şteargă toate materialele de la protest pe care le-a postat pe internet. După ce a refuzat, jurnalistul a descoperit peste câteva zile că i-au fost sparte conturile a mai multor adrese electronice şi contul de skype. KGB-iştii au venit seara la Serghei şi au început percheziţiile care au durat până la ora 2 noaptea. Jurnalistul a reuşit doar să-l sune pe fiul său pentru a-i spune că este percheziţionat. Fiul, Nikolai, a răspuns că şi la el acasă se află KGB-iştii. „Era clar pentru mine că ei nu ştiau ce căutau, trebuia să se lege de ceva, dar nu ştiau de ce anume. Au găsit o carte în limba ucraineană cu titlul «Renaşterea naţiunii», o carte cu un conţinut foarte moderat. Trebuia să vedeţi cât de încântaţi au fost să găsească acea carte!”.

Deţinuţii din Penitenciarul 3

Comisia de anchetă l-a arestat pentru trei zile, după ispăşirea cărora a mai stat în penitenciarul nr.3 din Tiraspol încă două luni. „Vorbind de condiţiile din închisoare, pot să spun că eu nu mă aflam în cercul de jos al iadului. Mie îmi povesteau omamenii despre condiţiile din penitenciarul din Glinoe şi mi se făcea părul măciucă. Am avut colegi de celulă care au demonstrat o atitudine bună faţă de mine”.  Cu toate acestea, în închisoare funcţiona o regulă nescrisă - în nici un caz să nu ajuţi deţinuţii politici, deoarece aceştia aduc numai probleme. Cu toate acestea, în închisoarea de la Tiraspol stau mulţi deţinuţi politici. În celula în care a stat Ilcenco se află Alan Bartoş, unul dintre organizatorii mitingului din 28 februarie, însă de soarta acestuia nu se preocupă nimeni. De menţionat că Bartoş are viziuni proruse, ceea ce nu este neapărat un argument pentru „autorităţile” transnistrene. „Motivul oficial  pentru care el stă la închisoare este că ar fi furat un aparat pentru dezghiocarea nucilor”. 15 persoane care au participat la mitingul neautorizat de la Râbniţa se află în detenţie. „Sunt oameni în vârstă, nimeni nu apără drepturile acestora, nimănui nu-i pasă de soarta lor”.

În penitenciarul de la Tiraspol sunt oameni diferiţi: unii au ajuns întâmplător la închisoare, alţii - pe merite. Ilcenco îşi aduce aminte că serile deţinuţii priveau ştirile de la canalele ruseşti. „Un deţinut degradat, un narcoman, după ce a privit ştirile ruseşti mi-a spus: propaganda voastră americănească nu va trece la noi, pentru că noi trăim într-o ţară liberă! Asta mi-a spus un deţinut”.

Tiraspolul a călcat pe greblă

Serghei spune că a fost salvat de către fiul său, Nikolai Ilcenco, care fost şi el percheziţionat şi căruia i-a fost confiscată toată tehnica, dar nu a fost arestat. „El nu a dormit două zile. Mergea la cafenele internet şi posta informaţii despre arestul meu. Apoi, a făcut o conferinţă la Odesa. S-a întors la Tiraspol şi cineva i-a sugerat să fugă”. Nikolai fugea din Tiraspol în timp ce KGB-iştii se deplasau la domiciliul acestuia ca să-l aresteze.

Conducerea de la Tiraspol nu s-a aşteptat la o reacţie şi o gălăgie mare în jurul arestului lui Ilcenco. „Nici în jurul jurnalistului Vardanian nu a fost o asemenea agitaţie. Ei au călcat pe propria greblă”.

La eliberarea lui Ilcenco au contribuit, în primul rând, Chişinăul prin intermediul Biroului de reintegrare, ambasada Ucrainei, deşi Ilceno nu deţine cetăţenia Ucrainei, ambasada SUA şi ambasada Marii Britanii. „În afară de de ambasade, în apărarea mea s-au pronunţat vreo 15 organizaţii nonguvernamentale. Republica Moldova a demonstrat că este un stat căruia îi pasă de cetăţenii săi”.

Rusia hrăneşte Tiraspolul

Pe lângă cetăţenia Republicii Molodova, Serghei Ilcenco deţine şi cetăţenia Federaţiei Ruse. Atunci când Nikolai Ilcenco s-a adresat la consulatul rus pentru ajutor, acesta ar fi avut parte de un comportament cinic. Ambasada s-a spălat pe mâini. „Rusiei îi este indiferentă soarta cetăţenilor săi din alte state. Moscova oferă cetăţenie cu un singur scop – acela de a avea un argument când va decide asupra unei eventuale intervenţii. Astfel, cetăţenii nu reprezintă decât carne de tun pentru autorităţi. Acest paşaport este o modalitate de a atrage agresorul”.

Serghei Ilcenco crede că, la Chişinău, s-a format o opinie eronată precum că la Tiraspol există autorităţi cu care poţi vorbi, duce tratative. „Este o opinie absolut greşită că dacă acei oameni poartă cravată, ei sunt oameni de stat. Ei au psihologia bullterrier, cea de a-i sugruma pe toţi în afară de acela care te hrăneşte. Iar pe ei îi hrăneşte Rusia”.

Jurnalistul consideră că regimul de la Tiraspol nu poate fi parte a procesului de negocieri. Soluţia privind integrarea Transnistriei în Republica Moldova este şi ea una nereuşită, în opinia lui Ilcenco, de pe urma căreia va avea de suferit democraţia şubredă a Republicii Moldova. „Toată corupţia şi criminalitatea va veni în Republica Moldova şi în loc de o Moldovă integrată vom avea o Transnistrie integrată”.

Se pregăteşte un golodomor

Pentru a rezolva problema transnistreană este nevoie de o blocadă foarte dură, consideră jurnalistul. Conducerea transnistreană nu trebuie să aibă acces la aeroportul de la Chişinău. „Ei nu vor să moară, ei nu vor să stea la închisoare, ei vor ieşi şi se vor preda. După ce se vor preda este nevoie de o lustraţie foarte dură. Nici dreptul la vot nu poate fi oferit oricui”.

Totodată, jurnalistul crede că oamenii din stânga Nistrului nu au puterea şi instrumentele să organizeze un protest, chiar dacă în regiune se produce un adevărat genocid al populaţiei în vârstă.

Potrivit lui Serghei Ilcenco, oamenii din vârful puterii se îmbogăţesc. Toată administraţia de la Tiraspol primeşte două „salarii” - cel oficial ar fi de 2000-3000 de dolari, iar salariul din plic - de aproximativ cinci ori mai mare. Acesta ar proveni din contul contrabandei. „Priviţi cum trăieşte domnul Şevciuk, care are un charter la Chişinău. Ştanski se plimbă cu maşini de sute de mii de dolari. Altă problemă e că ei nu mai trebuie să întreţină pensionarii. Le-au micşorat pensiile urmărind două scopuri - să plece ori să moară de foame. Aceste procese se vor intensifica îndeosebi iarna. În Transnistria se pregăteşte un mic golodormor. Din această cauză nu trebuie să se ducă nici un fel de negocieri cu aceşti oameni”, concluzionează jurnalistul.