Neutralitatea militară permanentă, un lux pentru Republica Moldova. Ţara riscă să dispară de pe harta lumii

Neutralitatea Republicii Moldova într-un context regional nesigur se poate dovedi foarte păguboasă pe termen mediu şi lung. Dacă elita politică de la Chişinău nu regândeşte securitatea statului, luând în considerare aspectele geopolitice tulburi din est, riscă dispariţia totală de pe harta lumii, apreciază expertul IDIS "Viitorul" Eduard Ţugui.

Ţugui notează, într-o nouă ediţie a Buletinului de Politică Externă, că Rusia, din cauza problemelor economice cauzate de scăderea preţului petrolului şi sancţiunilor occidentale, pare dispusă să-şi sacrifice stabilitatea şi dezvoltarea în numele consolidării unui „spaţiu de responsabilitate geopolitică”, cum îl numesc mai nou strategii ruşi, întins în vest cel puţin până la graniţele Poloniei şi României. În opinia sa, noua expansiune spre vest a Rusiei reprezintă o contrapondere la extinderea NATO, iar în acest context Republica Moldova este ameninţaţă de posibile destabilizări dacă parcursul european continuă. Autorul aminteşte că pentru un stat securitatea reprezintă o resursă fundamentală în relaţiile internaţionale contemporane, care reclamă investiţii umane, intelectuale şi financiare, în timp ce neutralitatea poate fi doar un mecanism de realizare a securităţii. 

„Asigurarea securităţii prin neutralitate militară permanentă este un lux pe care puţine state şi-l pot permite, deoarece necesită angajamente internaţionale care să o garanteze şi investiţii financiare care să o susţină. Contrar practicilor internaţionale, în Republica Moldova nu securitatea, ci neutralitatea a devenit un bun în sine, obiectul unor dispute politice şi iniţiative, de multe ori în detrimentul securităţii statului”, explică Ţugui.

Abuz de neutralitate

Expertul evocă faptul că neutralitatea asumată prin articolul 11 din Constituţie în anul 1994 a fost argumentată prin determinarea retragerii militarilor şi muniţiilor Rusiei de pe teritoriul Republicii Moldova, dar subliniază că în prezent Rusia nu mai negociază cu nimeni retragerea militarilor din Republica Moldova. „Fosta Armată a 14-a se numeşte din anul 1995 Grupul Operativ al Trupelor Ruse (GOTR), aproximativ 1500 de militari care, conform legendei, păzesc 20.000 tone de muniţii la Colbasna, dar sunt cu sediul şi la Tiraspol. Totodată, Rusia refuză să negocieze modificarea Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii (FMMP) şi a întregului mecanism de administraţie în Zona de Securitate, unde are alţi aproximativ 500 de militari, în timp ce Acordul din 21 iulie 1991 este flagrant încălcat de către forţe militare şi paramilitare de la Tiraspol. După ce în anul 2012 Rusia aducea tehnică militară nouă în regiunea transnistreană, în anul 2014 serviciile speciale moldoveneşti recunoşteau existenţa „omuleţilor verzi” pe întreg teritoriu ţării”, argumentează autorul.

Republica Moldova îşi neglijează propria securitatea

Ţugui consideră că Republica Moldova neglijează de multă vreme securitatea sa militaro-strategică, aşteptând ca Rusia şi restul lumii să ţină cont de intenţia Chişinăului de a construi o Elveţie Sud-Est europeană la Nistru. „Cheltuielile militare au scăzut constant începând cu anul 1997, ultimul an în care au constituit 0,9% din PIB. Suedia şi Elveţia sunt printre puţinele state vest-europene, una membră a Uniunii Europene şi alta ne-membră, care au angajamente istorice privind neutralitatea şi, de multe ori, sunt invocate ca repere pentru Republica Moldova. Suedia are din timpul războiului rece planuri comune de apărare cu NATO şi este deja membră a Forţei de Răspuns a NATO (NRF), în timp ce Elveţia, unul dintre cele mai militarizate state din Europa, este înconjurată de state NATO. Totodată, aceste două exemple ale neutralităţii, de altfel greu de comparat cu neutralitatea unilateral asumată a Republicii Moldova, au cheltuieli militare de 1,2 şi 0,8 procente din PIB”, explică expertul.

Neutralitatea, dorită de comunişti şi condamnată de liberali

Tugui aminteşte faptul că există două abordări majore privind neutralitatea pe care le promovează politicienii de la Chişinău. „Prima abordare este promovată de către Partidul Comuniştilor din Republica Moldova (PCRM) care din luna mai 2014 a înregistrat în Parlament un proiect de lege privind neutralitatea permanentă a Moldovei, ce prevede, printre altele, demilitarizarea parţială sau totală a Republicii Moldova şi renunţarea la cooperarea militară îndreptată spre implementarea standardelor de securitate. A doua abordare este renunţarea imediată la neutralitate şi aderarea la NATO, promovată de către Partidul Liberal (PL) şi alte partide extraparlamentare. Tot în mai 2014, deputaţii PL au depus o sesizare la Curtea Constituţională prin care au cerut să fie declarat inaplicabil articolul 11 din Constituţie, iar în decembrie 2014 Curtea a amânat examinarea sesizării ca urmare a unui demers din partea Preşedintelui Republicii Moldova”, aminteşte Ţugui.

Republica Moldova, anexare latentă

Expertul a avertizat că există trei scenarii, de care Chişinăul ar trebui să ţină cont atunci când îşi asumă neutralitatea, care se vor concretiza în funcţie de ceea ce vor decide sau nu vor decide politicienii în viitor. Primul scenariu se referă la anexarea latentă a Republicii Moldova. ”Conflictul militar continuă în estul Ucrainei şi se extinde treptat în alte teritorii, în timp ce instabilitatea regională se asociază cu consolidarea unei axe Comrat-Bălţi care împreună cu „omuleţii verzi” destabilizează din interior Republica Moldova şi pun presiune pe Guvernul de la Chişinău. Eventual, este capacitat şi Tiraspolul sau alte unităţi teritorial-administrative, este „reformatată” alianţa de guvernare şi este oficial sau tacit schimbat vectorul de politică externă al Republicii Moldova”, subliniază expertul.

Republica Moldova, destabilizare totală

Al doilea scenariu, luând în calcul contextul regional şi acţiunile Rusiei, descrie practic procesul de dizolvare totală a Republicii Moldova. „Destabilizarea totală a întregii regiuni şi extinderea operaţiunilor militare în regiunea Odesa şi la Gurile Dunării, implicit prin activitatea unor structuri ca „Rada Poporului Basarabiei”. Regiunea transnistreană şi UTA Găgăuzia sunt „dezenclavate”, se desprind de Republica Moldova sau o trag pe bucăţi într-o nouă entitate controlată de Rusia”, susţine Ţugui.

Republica Moldova, stabilizare euroatlantică

Al treilea scenariu se referă la apropierea faţă de NATO, care ar asigura o stabilitate sporită în zonă. „Conflictul militar este localizat în estul Ucrainei şi este „îngheţat” cu susţinerea partenerilor euroatlantici, întreaga competiţie dintre NATO şi Rusia este împinsă la est de Nipru. Comunicarea dintre Rusia şi regiunea transnistreană devine imposibilă, Republica Moldova reuşeşte să negocieze retragerea militarilor şi infrastructurii militare ruseşti din stânga Nistrului, după care reuşeşte reintegrarea, timp în care întreaga regiune este treptat acoperită de umbrela de securitate euroatlantică. Denunţarea celor cinci acorduri ruso-ucrainene de către Rada Supremă de la Kiev, care prevedeau inclusiv transportarea de echipamente militare şi alte bunuri necesare trupelor ruseşti dislocate în stânga Nistrului, ar putea deveni un element al acestui scenariu”, argumentează autorul.

Eduard Ţugui subliniază că oricare dintre aceste trei scenarii sau altele înrudite vor fi traduse în practică. „Toate (scenariile) reclamă acţiuni pe termen scurt şi mediu care, spre deosebire de discuţiile sterile legate de neutralitate, să aducă valoare adăugată securităţii Republicii Moldova”, a concluzionat expertul IDIS "Viitorul".