Moscova vrea recunoaşterea teritoriilor confiscate din Ucraina

Poziţia Rusiei a fost întotdeauna una ambiguă şi creativă în ceea ce priveşte recunoaşterea secesiunii teritoriale din ţările de Est a Europei (Georgia, Moldova, Ucraina). În fiecare caz, forţele militare ruse au fost facilitatorii direcţi a procesului de secesiune. Între timp, poziţia Kremlinului cu privire la statutul teritoriilor confiscate a variat de la caz la caz - Abhazia, Osetia de Sud, Transnistria şi, cel mai recent, Crimeea.

Cu toate acestea, poziţia oficială a Rusiei privind agresiunea a fost de a transfera responsabilitatea pe autorităţile locale. Aceasta s-a făcut prin promovarea pasivităţii Vestului cu privire la aceste crize teritoriale, susţinerea teritoriilor în timp, până devin de neînvins, şi, în cele din urmă, legalizarea în mod unilateral, fie prin recunoşterea rusă, a independeţei teritoriului sau prin anexarea ei pur şi simplu la Rusia. Acest lucru se arătă într-o analiză semnată de Vladimir Socor pentru Europa Daily Monitor.

Diplomaţia rusă depăşeşte propria inventivitate pe teritoriile recent confiscate de la Ucraina în cazul Doneţk şi Lugansk. Spre deosebire de politica privind conflictele anterioare, Moscova încearcă acum să echivaleze autorităţile secesioniste nerecunoscute cu guvernul ţării în ceea ce priveşte legitimitatea politică. Kremlinul a programat alegerile din DPR şi LPR pentru data de 2 noiembrie ca un răspuns direct la alegerile parlamentare din Ucraina din 26 octombrie. Acesta îşi propune să aducă legitimitate noile autorităţi ale regiunilor Doneţk şi Lugansk în două seturi de negocieri: în formatul internaţional de soluţionarea a conflictelor şi într-un dialog bilateral, cu guvernul recent ales din Ucraina.
Recunoaşterea în paralel a alegerilor
Guvernul rus a adoptat o politică de recunoaştere în paralel a două seturi de alegeri din Ucraina: alegerile parlamentare din ţară şi alegerile din părţile ruse controlate de Donbas, regiune din Ucraina de Est care cuprinde provinciile Doneţk şi Lugansk.

Recunoaşterea în paralel a Moscovei a alegerilor din Ucraina are trei caracteristici noi. Prima este că Moscova a recunoscut rezultatele alegerilor înainte ca acestea să aibă loc. De asemenea  Moscova a mers la acest pas fără să evalueze standardele procesului electoral (nici măcar nu contestă validitatea rezultatului alegerilor din Ucraina). O altă caracteristică este faptul că cele două seturi sunt tratate ca fiind echivalente, deşi unul este validat la nivel internaţional, în timp ce celălalt este recunoscut doar de Rusia.

Şeful Administraţiei prezidenţiale a Rusiei, Serghei Ivanov, a comunicat cu trei zile înainte de alegerile din 26 octombrie decizia de a trata alegerile parlamentare din Ucraina la fel de valabile. În cadrul aceleiaşi declaraţii, Ivanov a menţionat că Rusia va recunoaşte rezultatele alegerilor din DPR şi LPR: „Aceste noi entităţi teritoriale, numiţile cum vă place, trebuie să aibă lideri aleşi, iar mai apoi va urma un proces de unire a acestora. La două zile după alegerile din Ucraina, ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, a recunoscut în mod clar rezultatul acestor alegeri ca fiind valide. El a declarat, de asemenea, că alegerile din Doneţk şi Lugansk sunt importante pentru legitimarea puterii de acolo. Noi desigur vom recunoaşte validitatea alegerilor din aceste regiuni”, a menţionat Ivanov.

În urma alegerilor din 2 noiembrie, ministrul rus de Externe şi-a declarat respectul pentru exprimarea voinţei populaţiei din DPR şi LPR. Liderii aleşi au ordonanţa de a stabili un dialog între autorităţile centrale ucrainene şi reprezentanţii Donbasului. Ambasadorul Rusiei la Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), Andrei Kelin, a subliniat politica de recunoaştere în discursul său la Consiliul organizaţiei: „Rusia a recunoscut alegerea politică a cetăţenilor Ucrainei care au votat la 26 octombrie la alegerile parlamentare. Rusia şi-a declarat disponibilitatea de a coopera cu Parlamentul şi Guvernul Ucrainei în noua lor componenţă. La rândul lor, alegătorii din regiunile Doneţk şi Lugansk şi-au exprimat voinţa lor. O respectăm. Este necesar să se ia în considerare voinţa lor”.
DPR şi LPR
Pentru moment, Rusia stopează procesul de recunoaştere oficială a celor două „republici populare”. În schimb, Rusia legitimează în mod unilateral rezultatele alegerilor acestora şi autorităţile politice actuale. Mai mult, Rusia a obţinut o măsură de recunoaştere internaţională pentru liderii DPR şi LPR, prin introducerea acestora în formate de negociere. OSCE şi Germania au ajutat, în luna iunie, la crearea Grupului de Contact, din care face parte Kievul, Moscova şi OSCE, în Doneţk, cu participarea liderilor încă nealeşi de popor. Aleksandr Zaharcenko şi Igor Plotniţki au semnat două acorduri de armistiţiu, alături de Grupul de Contact, în luna septembrie, câştigând, astfel, un nivel internaţional.

Moscova consideră că poziţia faţă de alegerile din DPR şi LPR la începutul lunii noiembrie au legitimat din punct de vedere politic autorităţile din Doneţk şi Lugansk. Moscova susţine că aceste autorităţi deţin acum mandate de reprezentare, care le conferă dreptul la un statut actualizat în negocierile de rezolvare a conflictelor. Ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov, i-a spus omologului său din Statele Unite ale Americii, John Kerry, că Washingtonul şi Moscova ar trebui să încurajeze în regim de urgenţă un dialog direct între Kiev şi Doneţk-Lugansk. Potrivit lui Lavrov, un dialog direct ar ajuta la încetarea războiului în Ucraina de Est şi la stabilitatea acestei regiuni.

Cu toate acestea, Moscova demonstrează interesul său în destabilizarea Donbasului ca un mijloc de a forţa Kievul la concesii privind regiunile Doneţk şi Lugansk. În urma alegerilor de acolo, Rusia transferă masiv armament la Doneţk şi Lugansk şi nu se sfieşte să ascundă astfel de transferuri care, probabil, sunt făcute pentru un efect de intimidare. Asta ar fi ideea principală  la dialogul direct dintre Kiev şi Doneţk şi Lugansk. La un nivel minim, acesta ar contribui la o legitimare politică a conducerilor secesioniste, definindu-le pe picior de egalitate în dialogul cu guvernul ucrainean.

Noua terminologie a diplomaţilor ruşi
Diplomaţia rusă a creat propria sa terminologie, cu nuanţe semantice fine, pentru a ascunde natura conflictului Rusiei în Ucraina şi pentru a promova o legitimare elementară a autorităţilor ruse de acolo. Termeni care induc în eroare, cum ar fi „conflictul din Ucraina”, „criza din Ucraina” sau „populaţia vorbitoare de limba rusă din Ucraina" (ceea ce implică un titlu de protecţie de către Rusia) au contaminat mass-media şi chiar discuţiile interguvernamentale. Alţi termeni şi alte nuanţe, în acelaşi context, sunt mai subtile şi de multe ori abia perceptibile de interlocutorii Rusiei.

La 8 noiembrie (în timpul summitului Asia-Pacific de la Beijing) şi la 12 noiembrie, Ministrul Afacerilor Externe al Rusiei, Sergehi Lavrov, prin intermediul unui apel telofonic a cerut omologului său din Statele Unite, secretarului de stat, John Kerry, să convingă Kievul să participe la un dialog direct cu Doneţk şi Lugansk. Cererea pentru un asemenea dialog nu este nouă, dar a devenit mai insistentă şi mai bogată în nuanţe, în urma alegerilor secesioniste care au avut loc în regiunile separatiste.

În acelaşi timp, diplomaţia rusă evită folosirea termenului „guvern ucrainean”. În astfel de contexte, autorităţile diplomatice ruse folosesc eufemisme şi perifraze, cum ar fi „Autorităţile ucrainene de top", „autorităţile centrale" sau, pur şi simplu, „Kievul”. Regiunile recent confiscate sunt numite astfel: „Doneţk şi Lugansk", „reprezentanţii DPR şi LPR” (acum „reprezentanţi aleşi") sau „reprezentanţi ai sud-estului”. Intenţia generală este de a retrograda guvernul ucrainean de la nivelul recunoscut oficial, în timp ce actualizarea statutelor DPR şi LPR - pentru a beneficia de negocieri pe picior de egalitate cu Ucraina.
Încercarea de a se extinde
Kremlinul ironizează războiul de stat împotriva Ucrainei ca fiind un conflict intern al acestei ţări. Acest lucru a făcut ca Moscova încă de la început să definească cumva părţile conflictuale. Diplomaţia rusă a venit cu termenii de „susţinătorii federalizării", apoi „Ucraina de sud-est” sau, pur şi simplu, „de sud-est”. Aceşti termeni au intrat în utilizarea diplomatică a Rusiei în timpul negocierii acordului de la Geneva.

Diplomaţia rusă continuă să folosească aceste noţiuni şi în prezent, încearcând să pună în opoziţie o mare parte a ţării cu guvernul central. La momentul actual, diplomaţia rusă foloseşte termenii DPR şi LPR mai mult decât termenul de regiuni sud-estice. De asemenea, Moscova solicită Kievului să înceapă negocieri cu sud-estul, cu reprezentanţii regiunilor. Această terminologie înseamnă că zona potenţială de conflict din Ucraina este mult mai mare decât Donbasul, regiune care cuprinde provinciile Doneţk şi Lugansk şi că Rusia are dreptul să reflecte şi interesele celorlalte regiuni sud-estice.

În urma alegerilor din DPR şi LPR, secretarul de stat al Rusiei şi ministrul adjunct de Externe, Grigori Karasin, a îndemnat publicul Ucrainei de mai multe ori să accepte alegerile „din Europa de Sud-Est”. „Respectaţi expresia voinţei populaţiei de Sud-Est, angajaţi-vă într-un dialog cu reprezentanţii din sud-est, construiţi punţi de legătură între autorităţile de la Kiev şi reprezentanţii sud-estului”, spunea Karasin, care atrăgea atenţia la negocierile privind acordarea unui statut special pentru limba rusă. Cuvântul Ucraina a devenit opţional în aceste situaţii diplomatice ruse, preferată fiind expresia „regiunea de sud-est”, fără să numească ţara. Unele declaraţii recente au făcut ca această entitate să devină populară.
Recunoaşterea internaţională a autorităţilor secesioniste
În cadrul dezbaterii Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care a avut loc la 11 noiembrie, Rusia a respins propunerea Ucrainei să convoace din nou formatul de la Geneva, creat în aprilie 2014, din care face parte Statele Unite, Uniunea Europeană, Rusia şi Ucraina. Rusia a sugerat ca autorităţile recent alese din Doneţk şi Lugansk să fie invitate la Consiliul de Securitate al ONU, ca putere neoficială, pentru mai multe discuţii despre criza în curs de desfăşurare.

Înainte de această dezbatere, Rusia a cerut Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) să fie de acord cu cele două republici, privind monitorizarea punerii în aplicare a acordurilor de armistiţiu din septembrie 2014. Chiar înainte de alegerile din cele două regiuni din 2 noiembrie, Moscova a vrut ca OSCE să coordoneze cu DPR şi LPR numărul observatorilor în zona tampon şi la frontiera Ucraina-Rusia.

Aceste tactici amintesc încercările trecute ale Rusiei de a invita reprezentanţi ai Abhaziei la dezbaterile Consiliului de Securitate al ONU, înainte de recunoaşterea independenţei Abhaziei şi Osetiei de Sud de către Rusia. În urma acestei „recunoaşteri”, în 2008, Rusia a vrut ca ONU şi OSCE să negocieze cu Abhazia şi Osetia de Sud viitorul misiunilor lor de acolo. Astfel de negocieri ar fi dus la recunoaşterea procesului de secesiune de către aceste organizaţii internaţionale. ONU şi OSCE iniţial au încercat să analizeze problema, dar au fost curând obligate să ducă la bun sfârşit misiunile sale. Angajamentul OSCE în Donbas subliniază continuitatea tacticii Rusiei în această privinţă, a declarat secretarul general al organizaţiei, Lamberto Zannier.