Sergiu Palihovici, Secretarul General al Guvernului: Frica de a nu pierde influenţa politică blochează reformele

Sergiu Palihovici, şeful Cancelariei de Stat FOTO Adevărul

Instabilitatea politică este o frână nu doar în relaţia Republicii Moldova cu Uniunea Europeană, dar şi pentru reformarea internă a ţării. Şeful Cancelariei de Stat, secretarul general al Guvernului, Sergiu Palihovici, ne spune într-un interviu cum zeci de proiecte începute în diverse domenii sunt oprite din cauza schimbărilor de Guvern, nemaivorbind despre rezistenţa care se manifestă prin conservatorismul oamenilor din raioane.

Una din reformele care întârzie să fie implementate este cea privind administraţia publică. Deşi mulţi o percep doar ca revenirea la judeţe, aceasta înseamnă mai mult decât ceea ce se transmite la televizor.

Dle Palihovici, joia trecută, Guvernul Streleţ era pe punctul de a fi demis. Deşi nu s-a întâmplat, disensiunile politice ne fac să credem că aceasta e ultima săptămână de activitate a Executivului. Ce ar însemna acest lucru pentru diversele proiecte începute sau care sunt în proces de realizare?

În mare parte, de fiecare dată când se creează un vid de putere, fie că vorbim despre demiterea Guvernului, fie despre lipsa unei majorităţi parlamentare stabile, realizarea anumitor proiecte încetineşte şi chiar uneori se blochează. Crizele politice din ultimii ani au scos de pe agendă multe reforme atât de necesare pentru ţara noastră. Deşi, majoritatea proiectelor începute sau care sunt în proces de realizare sunt rezultatul documentelor de politici aprobate la nivel naţional, precum şi rezultatul prevederilor acordurilor şi tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, respectiv ar trebui realizate şi implementate calitativ şi în termenul stabilit. Din păcate, soarta proiectelor care au fost doar concepute sau abia iniţiate este şi mai incertă, deşi şi acestea ar putea avea o anumită şansă de realizare. Împreună cu colegii de la Cancelaria de Stat, am asigurat şi vom asigura în continuare tot suportul tehnic şi vom oferi expertiza necesară ca orice proiect care trece prin mâinile noastre să aducă rezultatele planificate.

Probabil, nu există vreun Guvern care nu-şi doreşte ca activitatea sa să fie una eficientă, să modernizeze serviciile publice pe care le prestează cetăţenilor şi să asigure o dezvoltarea economică şi socială ţării sale. Eu îmi doresc acest lucru, dar în acelaşi pas cu munca noastră trebuie să fie şi voinţa politicienilor care şi-au asumat în faţa cetăţenilor reforme atât de necesare pentru ţara noastră.

Care sunt reformele realizarea cărora va întârzia cel mai mult din cauza instabilităţii politice?

Cred ca e cazul reformelor nepopulare, dar foarte importante pentru ţară, care necesită cel mai mult, voinţă politică fermă şi suport din partea partenerilor de dezvoltare. Mă refer la reforma administraţiei publice cu toate componentele sale – reforma administraţiei publice centrale, administraţiei publice locale, reforma serviciilor publice, reforma serviciului public şi încă multe alte reforme care ar schimba ţara noastră spre bine. Orice reformă porneşte de la necesitatea de a schimba ceva ce nu mai merge şi nu mai ţine pasul cu realităţile de astăzi. Dar situaţia se complică şi mai mult atunci când apar aceste perioade, uneori prea lungi, de instabilitate politică.

Despre reforma administraţiei publice locale se vorbeşte mult. Mulţi o percep doar ca revenirea la judeţe. Ce trebuie să înţeleagă oamenii din această reformă? Cât s-a realizat din ea?

Reforma APL trebuie să conducă la servicii publice accesibile şi calitative pentru cetăţeni. Reforma în acest domeniu trebuie să aducă oamenilor drumuri mai bune, aprovizionare cu apă şi canalizare, străzi iluminate, curăţenie la sate şi oraşe, educaţie de calitate ş.a. Dar pentru ca aceste lucruri să devină realitate avem încă multe de făcut, inclusiv optimizarea structurii teritorial-administrative. Pentru că la noi aproape 300 de primării sunt în afara cadrului legal, adică contravin normei legale care menţionează că primăriile se crează pentru comunităţi cu populaţie de peste 1500 de persoane. Şi acesta nu este o restricţie legală, dar o necesitate, fiindcă aceste primării nu sunt capabile să presteze servicii publice de calitate pentru că nu au bani, nu au oameni, nu ştiu să dezvolte şi să implementeze proiecte. Pe scurt - nu au capacitate administrativă. Noi estimăm că am realizat aproape jumătate din cele peste 90 de acţiuni planificate în Strategia de Descentralizare, aprobată de Parlament. Nu avem voie să ne oprim sau să ne întoarcem înapoi.

Care e cea mai mare problemă în realizarea acestei reforme?

Probabil, ca şi în cazul multor altor reforme de amploare care au impact asupra activităţii tuturor autorităţilor publice locale şi, respectiv, asupra fiecărui cetăţean, nemaivorbind de partide politice sau grupuri de interese, cea mai mare problemă rămâne a fi lipsa unei voinţe politice clare pentru a realiza această reformă. Mai ales în condiţiile unei rezistenţe enorme la diferite nivele politice.

Prin ce se manifestă această rezistenţă?

Rezistenţa vine atât din partea organelor publice centrale, cât şi din partea celor locale. La unii, aceasta se manifestă prin conservatorism, la alţii - prin frica de a pierde influenţa politică la un nivel sau altul, prin lipsă de informaţie, necunoaşterea beneficiilor reale sau chiar şi prin nedorinţa oamenilor de a-şi asuma unele riscuri.

Care e soluţia?

Soluţia este în transparenţă maximă şi asigurarea unui proces cât mai participativ în elaborarea şi planificarea reformei, implicarea tuturor factorilor interesaţi şi crearea masei critice necesare pentru promovarea şi implementarea ulterioară a reformei. Elaborarea şi aprobarea unui document de reformă reprezintă doar 50% din succes, dacă nu şi mai puţin. Chiar dacă e un proces destul de complicat şi necesită multă analiză şi efort – nu are nici un rost dacă nu se implementează în felul în care a fost planificată. Iar pentru o implementare eficientă, e nevoie de aceeaşi voinţă politică. E important ca fiecare să-şi cunoască bine rolul său şi să îşi asume responsabilitatea pentru realizarea acestuia, ceea ce la moment lipseşte cu desăvârşire.

Ar putea fi implementată reforma până la următoarele alegeri locale?

Desigur, dacă va exista voinţă politică. În rest, noi tehnic am pornit acest proces. Eu nu vreau ca din această reformă să rămână numai numele de „Reformă”, ea trebuie să răspundă necesităţilor zilei de astăzi. Mai ales că avem tot suportul, atât financiar, cât şi de expertiză din partea partenerilor externi.

Cât costă această reform şi de unde vin sau vor veni bani?

Cum vă spuneam, partenerii noştri de dezvoltare şi-au exprimat nu o singură dată disponibilitatea de a ne susţine în realizarea acestor reforme importante, vorbesc aici de aspectul financiar. Dar pentru ei este important să vadă rezultate concrete din partea executivului, precum şi susţinerea legislativului în acest sens.

Din punctul dvs. de vedere, cât de mult îşi doresc autorităţile locale autonomie?

Pentru autorităţile locale, autonomia înseamnă posibilitatea de a-şi gestiona independent resursele disponibile, ceea ce permite o libertate mai mare în procesul de luare a deciziilor, dar şi o răspundere foarte mare, respectiv necesită şi capacităţi administrative sporite, la nivel local.

Dar înseamnă autonomia locală, într-adevăr, autonomie decizională? Cum să fim siguri că APL nu vor depinde de autorităţile cetrale, atât din punct de vedere financiar, cât şi politic?

Autonomia locală nu trebuie inventată. Ca noţiune, ea înseamnă, în primul rând, autonomie decizională. APL trebuie să depindă de centru, exact în măsura în care centrul trebuie să depindă de nivelul local al puterii. Interacţiunea şi în acelaşi timp autonomia puterilor trebuie să aducă o plus-valoare, atât pentru APC, cât şi pentru APL, în beneficiul cetăţeanului.

Pe 16 septembrie, Guvernul a aprobat o decizie care prevede instituirea Consiliului naţional pentru reforma administraţiei publice. Acesta nu s-a întrunit însă în nicio şedinţă.