Cine este Făt Frumos al Moldovei?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Scriitorii români din Republica Moldova când vorbesc despre cultura din Moldova invocă, de fapt, statutul glacial de Cenuşereasă al acesteia. Parcă nu mai există viaţă în rândul scriitorilor consacraţi la Chişinău, iar junii dibaci în mânuirea slovei sunt mai mult înfierbântaţi decât înfierbântă. Aici vine rândul unei alte cucoane cu mai multe pretenţii ce se lasă curtată mai greu, şi anume societatea civilă moldovenească.

În perspectiva americană, conceptul de societate civilă descrie un element important al democraţiei care se concretizează în jurul capacităţii unui popor de cooperare şi acţiune socială. În timp, această microsocietate asigură un echilibru necesar între politicieni şi populaţie. Translatat în spaţiul european, conceptul suferă modificări din urma frământării dintre Est şi Vest. Unii văd locul şi utilitatea unei societăţi civile într-o democraţie, pe când alţii văd în ea doar un mijloc primejdios, subversiv de uneltire împotriva statului, pe scurt, interese externe şi o agendă străină. Aici găsim şi tipologia celor care se transformă în stabi sau baroni de ONG-uri şi crează în jurul lor un aparat de muls statul de resurse în timp ce extind afacerea de familie sau o dau mai departe în mod ereditar. Subspeciile pot continua.

Într-un anumit fel, cultura şi societatea civilă se întrepătrund şi la nivel de afaceri de familie, dar şi la nivel de reacţie şi acţiune socială.  Moldovenii resimt aceste realităţi şi din acest motiv văd stăine aceste corpuri ale universului lor, respectiv cultura şi societatea civilă. Nu i-aş acuza de lipsă de spirit democratic ci de lipsă de democratizare. Un jurnalist mi-a spus la Chişinău, râzând amar cu o recrudescenţă controlată a revoltei, după ce l-am întrebat ce scriitori mai sunt prin Moldova că: „ toţi scriitorii buni ai Moldovei au murit. Mai sunt aceştia, dar nu-i stie nimenea! Ei sunt singuri! Publicul nu-i cunoaşte şi nici nu se primeşte ce scriu dânşii”. Un alt jurnalist moldovan, cu o naturaleţe familială şi năstruşnică, mi-a spus că nu ştie cine este scriitorul Vitalie Ciobanu (vă puteţi închipui că acest lucru s-a întâmplat după ce am cunoscut şi eu scriitorii de la Chişinău) când i-am cerut părerea sa în legătură cu ultimul editorial al scriitorului, pe care îl găseam cam greoi pentru publicul din Moldova. Culmea şi editorialul invocat tot despre democratizare era !   

La un moment dat, la o conferintă în Chişinău, am fost întrebat dacă sunt un jurnalist din Bucuresti. Zadarnic încercam să explic ca sunt din Focsani, ca sunt moldovean, în fine, ca am o minimă doză de legitimitate în conversaţia cu el. Tot pseudodialogul nostru se reducea la întrebări de genul: ”Şi cum este în Bucuresti, îţi place ? Eu am fost acolo acum 4 ani şi mi-am dorit să plec cât mai repede!” sau ”La voi în Moldova se mai respectă tradiţiile ?”. Aceste întrebări crează un univers predictibil pentru un basarabean. Devii automat frecventabil dacă treci testul duşului rece. Devii, cum se spune, „un păţan de ispravă”.

Nu stiu dacă am devenit mai dezirabil în ochii interlocutorului meu, dar am fost martor la un alt dialog între el şi un politician, chipurile mai pro-european. După lungi zâmbete în urechea politicianului, interlocutorul meu se ridică satisfăcut. ”Eu cu Adrian ţin legătura cu el să vorbeşti !” spuse politicianul arătând cu degetul. Atunci zâmbetul său de ONG-ist se prăbuşi într-o acreală abisală. Atunci am înţeles ca amândoi suntem doi străini chiar dacă ne despărţeau lumi diferite.          

Societatea civilă din Moldova este în mare măsură europeană, dar capacitatea ei de europenizare lasă mult de dorit. Când se întâmplă acest lucru avem în faţă două posibilităţi: fie ONG-iştii din Chişinău sunt lipsiţi de voinţă şi se complac într-o stare de amorţeală, motivată la rândul ei de fonduri, condiţii, etc., fie există o complicitate reală între ei şi politicieni. Timpul va scoate la lumină adevărul! Între timp, ce credeţi, Moldova aşteaptă un Făt Frumos ?! 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite