Atacurile cu bombă de la Odesa şi limitele separatiştilor din Ucraina

La o cafenea din oraşul Izmail a avut loc ieri o explozie cauzată de folosirea greşită a unei butelii cu gaz. Opt persoane au fost rănite, iar autorităţile au ajuns la concluzia că a fost vorba de un accident. Însă această explozie vine pe fondul altora, produse în cursul anului trecut în oraşul învecinat Odesa.

Agenţia americană Stratfor a inventariat exploziile din Odesa care au avut loc în cursul anului 2014. În doar şase luni, începând cu iulie 2014, nouă atacuri cu bombă au zguduit Odesa, unul din principalele porturi ale Ucrainei. În timp ce actualele atacuri nu au fost realizate într-o manieră profesionistă de un grup care să fie bine organizat, ele demonstrează totuşi abilitatea elementelor proruse de a întrerupe cursul vieţii cotidiene în afara estului Ucrainei, apreciază Stratfor. Atacurile pro-ruse revelează de asemenea constrângerile în crearea unei mişcări la scară largă în zona Odesei, care este importantă în mod special datorită localizării ei şi orientării politice unice.

Atentate în afara Doneţkului

Atacurile cu bombă de la Odesa nu sunt primele care au loc în afara câmpului de luptă de la Doneţk şi Lugansk. În ultimele luni, Harkovul şi Mariupolul au fost de asemenea atacate, forţele susţinute de Rusia folosind explozivi ca să vizeze infrastructura, în special poduri feroviare, în timpul celor mai active lupte din lunile de vară. Totuşi, frecvenţa  atacurilor a crescut în Odesa. Din cele nouă atacuri cu bombă din oraş, şapte au avut loc de la începutul lunii decembrie. Rata aceasta în creştere este notabilă, deoarece Odesa se află la mai mult de 700 de kilometri de oraşul controlat de separatişti Doneţk, şi vasta majoritate a locuitorilor oraşului nu susţin intens Rusia, în ciuda ambivalenţei lor faţă de guvernul ucrainean.

Port strategic

Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, Odesa a fost un port strategic. Ecaterina cea Mare a emis un edict în 1794 ca să fondeze oraşul cu speranţa că va deveni un centru comercial. Mişcarea a avut loc în timp ce Rusia îşi extindea controlul spre sud prin intermediul malurilor strategice ale Mării Negre, dezvoltându-şi arsenalul naval în regiune şi distribuind pământ coloniştilor ruşi. Pe măsură ce Odesa creştea, oraşul capitaliza din apropierea sa geografică de câmpiile din nord şi de rutele maritime cheie ca să devină unul dintre oraşele comerciale cele mai importante în secolul XIX. Până la mijlocul secolului, mai mult de jumătate din grânele exportate ale Imperiului Rus pe pieţele mondiale treceau prin acest port, făcându-l o componentă centrală a reţelei sale de exporturi. 

Astăzi, Odesa e un port cheie pentru exporturile ucrainene, în special grâne, metale, petrol şi minereuri. Activităţile de transport ocupă cam 100.000 de oameni sau 10 la sută din populaţia oraşului. Mai mult decât atât, după anexarea Crimeii, Odesa a devenit centrul marinei militare ucrainene.

În timp ce majoritatea populaţiei oraşului vorbeşte rusa şi cam 29 la sută din locuitori sunt etnici ruşi, statutul Odesei ca port major i-a făcut pe oamenii lui nici proruşi, nici pro-Kiev. Cultura multietnică a oraşului în secolul XIX l-a făcut mai cosmopolit, dând oraşului un climat politic unic. 

Atacurile cu bombă

Atacurile cu bombă nu sunt neobişnuite în Ucraina; în trecut, o vastă varietate de actori au organizat atacuri cu diferite motive. Cu toate acestea, atacurile cu bombă recente din oraş prezintă anumite similarităţi, care nu indică neapărat că ele au fost comise de acel grup sau au fost coordonaţi în mod activ. Cele mai multe atacuri au ţintit birouri care susţineau forţele voluntarilor ucraineni luptători împotriva mişcărilor separatiste din estul Ucrainei. Oricum, ele au fost executate într-un mod care minimizează riscul cauzării victimelor. Toate atacurile au folosit cantităţi limitate de explozivi, rezultând în daune minime pentru uşi şi ferestre. Încercările deliberate de a limita daunele indică faptul că atacatorii sunt mai interesaţi de a crea o senzaţie de insecuritate în Odesa şi de a întrerupe activitatea grupurilor pro-guvernamentale decât de a provoca daune semnificative sau victime.

Mai mult, cele două atacuri din 24 decembrie şi 3 ianuarie au fost oarecum atipice. Amândouă au vizat infrastructura feroviară, nu organizaţiile de caritate care susţineau organizaţiile de voluntari. Prima tentativă de atac a vizat o cale ferată şi a fost executată în timp ce trecea un tren de marfă, deşi a eşuat să îndoaie şinele. Al doilea a vizat o cisternă umplută cu produse de petrol la o staţie din Odesa. A făcut o gaură în container şi puţin combustibil a curs, însă nu a existat o explozie masivă. În timp ce ţintele indică intenţia de a dăuna activităţii economice din Odesa, daunele limitate au făcut ca atacurile să nu-şi atingă ţintele stabilite.

Aceste atacuri cu bombă seamănă cu o serie de atacuri care au vizat infrastructura feroviară cu o rată persistentă în iunie şi august în timpul luptelor intense din Donbas. Atacurile cu bombă au fost diferite ca metodă, deoarece au utilizat cantităţi mari de explozivi şi, mai important, au vizat poduri. Ele au întrerupt de asemenea susţinerea logistică a Ucrainei care alimenta operaţiunile de luptă în est. Atacurile prezente au avut un efect direct minor în această privinţă, deoarece succesul armistiţiului a stopat în mare parte luptele şi, prin urmare, cererea de provizii. 

Grupurile pro-ruse

Nici un grup nu şi-a asumat răspunderea pentru atacurile de la Odesa şi nu a făcut vreo cerere politică, dar elementele pro-ruse, sau cel puţin anti-Kiev, par a fi cele care au organizat atacurile. După căderea preşedintelui prorus Viktor Ianucovici, grupurile pro-ruse şi cele pro-Kiev au organizat proteste numeroase care au devenit uneori violente. În urma confruntărilor violente şi a morţii a peste 40 de demonstranţi proruşi la Casa Sindicatelor din Odesa la începutul lui mai, noile autorităţi din Ucraina au trimis întăriri pentru a limita violenţele din oraş şi au numit un nou guvernator, un om de afaceri cu legături cu unii dintre oligarhii principali ai ţării. În plus, autorităţile ucrainene au vizat proactiv grupuri suspectate de stimularea activităţilor separatiste din oraş. 

Cu toate acestea, locuitorii Odesei nu au devenit susţinători ai guvernului de la Kiev. În alegerile parlamentare din 2014, doar doi dintre reprezentanţii regiunii Odesa în parlamentul Ucrainei au fost membri ai blocului preşedintelui Petro Poroşenko, în timp ce opt erau membri ai Partidului Regiunilor al fostului preşedinte Viktor Ianukovici. Totuşi, în timp ce locuitorii oraşului sunt ambivalenţi în privinţa guvernului din Kiev, ei nu susţin rebelii din est. Această lipsă de susţinere nu le-a permis separatiştilor să construiască o mişcare puternică în oraş, făcând din atacurile cu bombă la scară mică cea mai eficientă modalitate de acţiune.

Eventuala înăsprire a atacurilor

Atacurile cu bombă din Odesa pot continua şi, pe măsură ce ele vor continua, o evoluţie în ţintele selectate sau eficienţa dispozitivelor explozive utilizate ar putea duce la atacuri cu un impact mai semnificativ, în funcţie de intenţiile şi capabilităţile făptaşilor. Recentele atacuri asupra infrastructurii feroviare, deşi  pot fi munca unei celule separate, poate indica intenţia de a creşte daunele. Deoarece făptaşii caută să susţină un nivel de insecuritate şi să întrerupă cursul obişnuit al vieţii în Odesa, locurile asociate cu grupurile pro-guvernamentale şi infrastructura economică s-ar putea confrunta cu un risc sporit de atacuri.

Totuşi, campania susţinută de atacuri cu bombă subliniază de asemenea inabilitatea grupărilor pro-Rusia să obţină susţinere semnificativă sau să construiască o mişcare pro-rusă puternică în Odesa. Până acum, bombardamentele doar au hărţuit dar nu au cauzat pierderi materiale sau ucis oameni. Campaniile de bombardare s-ar putea schimba în viitor, devenit mai semnificative dacă atacatorii vor continua să folosească instalaţii mai mari, crescându-şi tempoul operaţional ca să lovească mai frecvent şi să ţintească infrastructura critică şi oameni.