O poliţistă din Sălaj a hotărât să devină, post-mortem, donator de organe: „Acolo unde mergem cu toţii, după moarte, nu avem nevoie de organe interne“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tincuţa Dumuţa este comisar de poliţie FOTO Arhiva personală
Tincuţa Dumuţa este comisar de poliţie FOTO Arhiva personală

Tincuţa Dumuţa, o poliţistă din Sălaj, a decis ca, în momentul în care viaţa ei va lua sfârşit, toate organele ei interne să fie donate pentru a salva, astfel, vieţi care depind de un transplant. Este primul sălăjean şi unul dintre primii români care consimte la donarea post-mortem a organelor.

În aparenţă, este o femeie veselă şi plină de viaţă, pe care cu greu ţi-o poţi imagina gândindu-se la moarte. În realitate, este prima persoană din Sălaj care, deşi nu a împlinit încă 40 de ani, a stabilit cu exactitate ce se va întâmpla cu trupul ei atunci când va veni inevitabilul sfârşit: îşi va dona toate organele interne pentru a da o speranţă la viaţă celor care au nevoie de transplant.


Numele ei este Tincuţa Dumuţa şi este comisar de poliţie şi purtător de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean Sălaj, după ce mai întâi şi-a exersat abilităţile gazetăreşti în presa locală. Tincuţa mărturiseşte că în ciuda aparenţelor sale de femeie puternică, a fost întotdeauna impresionată de dramele prin care trec familiile şi pacienţii ai căror vieţi depind de un transplant şi de organele atât de dificil de asigurat. ”Mă tot gândesc că în locul lor ar putea fi oricând copiii mei şi îmi imaginez prin ce trec şi câtă nevoie au ca cineva să-i ajute”, spune ea.


Totul a început în urmă cu doi ani, în momentul în care în inspectorat s-a făcut un apel pentru donare de sânge pentru un coleg dializat. De atunci, alături de alte câteva colege poliţiste, este un donator regulat de sânge. „De regulă, merg o dată la trei luni, dar s-a întâmplat şi să mă cheme mai devreme, pentru că aveau nevoie de o cantitate mai mare de sânge A2. Pe lângă că donarea de sânge îţi face bine, te gândeşti şi cât poate ajuta gestul tău. Eu întotdeauna mă gândesc că oricând eu sau familia mea am putea avea nevoie de transfuzie de sânge“, povesteşte poliţista.


„Nu ştim cât de lungă ne e viaţa“


Dorinţa de a merge mai departe cu demersul său altruist şi de a deveni donator post-mortem de organe este ceva mai veche, dar s-a materializat abia la sfârşitul anului trecut. „S-a întâmplat după ce am împlinit, în octombrie, 39 de ani. M-am gândit că mă apropii de 40 de ani. Iar la câte se întâmplă, şi mă refer în primul rând la accidente, nu ştim niciodată cât de lungă ne este viaţa, aşa că m-am gândit că este bine să pun lucrurile la punct din timp“, explică poliţista.


Tincuţa spune că a contat şi faptul că nu are nicio problemă de sănătate, aşa că s-a gândit că gestul ei chiar ar putea salva vieţi. „Îmi fac în fiecare an analizele şi toate sunt în limite normale. La fel şi organele interne“, mai spune purtătoarea de cuvânt a Poliţiei.


Cum devii donator de organe


Tincuţa s-a interesat ce are de făcut pentru a se asigura că, după moarte, organele ei vor fi folosite spre salvarea altor vieţi şi aşa a ajuns la Flavia Pusok-Crecan, un notar public din Zalău. „E un domeniu nou şi pentru notari. A trebuit mai întâi să vadă ei ce este de făcut. Pentru donator, este destul de simplu: te duci în faţa notarului cu cartea de identitate şi semnezi o declaraţie prin care îţi dai consimţământul pentru donarea post-mortem a organelor, ţesuturilor şi celulelor. Ai acolo lista tuturor organelor şi ţesuturilor care pot fi donate, iar dacă nu eşti de acord cu vreunul, îl bifezi. Eu am bifat doar pielea, în rest am decis să donez tot: cord, plămâni, rinichi, ficat, cornee. Tot“, precizează Tincuţa.


Declaraţia astfel completată se autentifică gratuit de notar, care face, apoi, şi demersurile de înscriere, online, în Registrul Naţional al Donatorilor de Organe, Ţesuturi şi Celule, care este funcţional de la 1 februarie 2014.


„Pentru donatori, este nevoie de foarte multă voinţă pentru a face acest lucru, pentru că nu este o decizie uşoară. În rest, lucrurile nu sunt complicate şi decurg relativ repede. Dacă se răzgândesc, îşi pot modifica declaraţia, tot la notar, dar este nevoie de doi martori“, explică notarul Flavia Pusok-Crecan.


Toate aceste demersuri sunt făcute de notari fără nicio taxă, conform Ordinului comun al Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Justiţiei privind înfiinţarea Registrului Naţional al Donatorilor de organe, Ţesuturi şi celule. La înscrierea în registrul naţional, Tincuţa Dumuţa a primit numărul 51.


Soţul i-a acceptat decizia


Chiar dacă este o decizie destul de greu de acceptat de apropiaţi, soţul Tincuţei, poliţist şi el, a înţeles-o şi a respectat-o. „Nu s-a împotrivit deloc”, explică ea. Poliţista are doi copii minori care deocamdată nu au aflat despre intenţia mamei lor.


Chiar dacă este cunoscută drept o persoană nonconformistă, gestul Tincuţei Dumuţa i-a şocat pe apropiaţi. „Toţi colegii mi-au spus cam acelaşi lucru: «Nu eşti normală!». Eu cred, însă, că dacă reuşeşti să te detaşezi un pic de latura religioasă, poţi să vezi acest gest ca o dovadă de omenie, ca o faptă caritabilă. Pentru că mie mi se pare extrem de clar că acolo unde mergem, cu toţii, după moarte, nu avem nevoie de organe interne. În schimb, cei care rămân după noi şi sunt bolnavi au mare nevoie de ele. Sper că, în timp, vor fi tot mai mulţi cei care vor gândi aşa“, punctează ea.


Reticenţă faţă de donarea de organe


Donarea consimţită de organe post-mortem este un lucru relativ nou în România şi poate de aceea, cu puţini adepţi. Românii sunt reticenţi faţă de donarea de organe şi atunci când este vorba despre rude aflate în moarte cerebrală, fără şanse de supravieţuire. În Sălaj, spre exemplu, în mai bine de un an de la acreditarea Spitalului Judeţean ca şi centru de prelevare, a fost efectuată o singură prelevare. La nivel naţional, potrivit Ministerului Sănătăţii, în 2014 au fost acreditate 39 spitale capabile să identifice şi să declare donatori în moarte cerebrală (dintre care 33 sunt centre noi), două centre pentru transplant hepatic (Fundeni şi Sf. Maria), patru centre pentru transplant renal (Fundeni, Cluj, Iaşi, Braşov) şi trei centre pentru transplant de cord (Târgu Mureş, Floreasca şi Institutul C.C. Iliescu). În 2014 au fost efectuate aproximativ 120 transplanturi de ficat, peste 300 transplanturi de rinichi şi în jur de 200 transplanturi medulare şi câteva sute de transplanturi tisulare.
 

Citeşte şi Premieră medicală: prima prelevare de organe în Sălaj

VIDEO Miracole de Crăciun: faptele bune devin molipsitoare!

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite