FOTO Femeile frumoase şi puternice din istoria Sălajului
0
Nimeni nu a făcut, în istorie, un concurs de frumuseţe printre doamnele şi domnişoarele Sălajului, însă sunt scrieri în care se vorbeşte, chiar dacă doar tangenţial, despre aspectul fermecător al unor femei ce au marcat acele vremuri.
Potrivit istoricul Marin Pop, cercetător ştiinţific în cadrul Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, astfel de aprecieri au rămas scrise, peste timp, la adresa Aureliei Coposu, mama marelui om politic Corneliu Coposu. Cel care i-a remarcat şi i-a apreciat, în scris, frumuseţea, a fost Alexandru Vaida Voievod, ilustru politician al perioadei interbelice, ocupând, timp de trei mandate funcţia de preşedinte al Consiliului de miniştri şi remarcându-se şi la conducerea Ministerului de Interne şi a Ministerului de Externe. Acesta s-a referit, în memoriile sale, la Aurelia Coposu ca fiind o femeie foarte frumoasă. "O fată foarte frumoasă, Aurica, măritată după preotul Coposu (Coposu), este mama şefului de cabinet al lui Maniu, Coposu”, spune, în cartea sa, ilustrul om politic.
Din datele primite de la Marin Pop, Aurelia Coposu s-a născut la data de 3 mai 1893 în localitatea Surduc, Sălaj. Era fiica protopopului greco-catolic al tractului Surduc, Iulian Anceanu şi al Mariei Vaida, fiica protopopului Gavril Vaida din Bobota. Absolventă a Şcolii de fete din Braşov, se căsătoreşte în 1909 cu Valentin Coposu, absolvent al facultăţii de Teologie, care este hirotonit ca preot cooperator în Bobota. A fost alături de soţul său atât în cadul acţiunilor culturale ale Astrei sălăjene, cât şi în momentele grele din 1919, când Valentin Coposu, semnatar al Marii Uniri, a fost închis în temniţele comuniste din Ungaria. La fel, în 1940, când au fost nevoiţi să se refugieze, din acelaşi motiv. Peste numai un an de la Dictat, protopopul Valentin Coposu se stingea din viaţă, în urma unui infarct, la Coşlariu, lângă Alba Iulia, la vârsta de 54 de ani.
Tot greul familiei a rămas pe ea şi pe fiul Corneliu, alături de care a fost atunci când a ieşit din închisoare şi l-a învăţat, practic, să vorbească din nou. După cum reiese din documentele existente la CNSAS si din cele ce ne-au relatat distinsele surori Coposu, a stat permanent cu fiul său în Domiciliul Obligatoriu din Bărăgan. Ion Diaconescu, de asemenea, povesteşte în memoriile sale, că toţi deţinuţii din D.O. îi spuneau „Mamica”.
A fost alături de fiul său şi după moartea soţiei sale Arlette, în 1966. Nici fiul său nu a părăsit-o, deşi după eliberarea din închisoare, la fel ca alţi foşti deţinuţi politici, putea să părăsească ţara, unde soţia sa avea rudenii.
Aurelia Coposu s-a stins din viaţă la venerabila vârstă de 90 de ani, pe data de 23 februarie 1983, fiind înmormântată, pe 26 februarie, în Cimitirul Belu din Capitală.
Istoricul Marin Pop spune că şi soţia Seniorului Corneliu Coposu, Arlette, a fost o femeie frumoasă. După cum scrie într-un interviuAu fost împreună doar 5 ani, deoarece pe data de 14 iulie 1947 Corneliu Coposu a fost arestat. A doua zi după arestarea lui Corneliu Coposu, soţia sa a fost dată afară din casa în care locuiau şi s-a mutat la familia Coposu. În anul 1950, Arlette, împreună cu sora sa France, a fost arestată şi a prrimit ani grei de puşcărie, fiind acuzată de spionaj în favoarea Franţei.
A fost eliberată din închisoare în primăvara anului 1964. Anii grei de închisoare şi-au pus amprenta asupra stării ei de sănătate. S-a simţit tot mai rău şi la un consult medical a aflat că are cancer: „Slăbiciunea ei am pus-o pe puşcărie, pe mizerie, pe nu sţiu ce. A mers bine în 64, Revelionul lui 64 l-am făcut la Horea (?) şi în primăvara lui 65 o început răul. Şi atuncea o dus-o (soţul său, Corneliu Coposu – n.n.) la doctoru Turcu şi de atunci ...<-Doctoru Trestioreanu (completează Rodica Coposu>. Trestioreanu, pardon <- Cornel a leşinat. Şi era asistenta doctorului, era Rodica Ivanov, o doctoriţă – spune Rodica Coposu>” (FC).
Arlette a decedat pe data de 27 decembrie 1965 . Avea vârsta de 51 de ani.
Se încarcă comentariile...
