Povestea evreilor din Vaslui, o comunitate răpusă de cel de-al doilea război mondial

Majoritatea evreilor au preferat să plece din Vaslui în anul 1946 FOTO:adevarul

Oraşul Vaslui, ca multe alte urbe din România, a fost unul din locurile în care comunitatea evreiască a fost în plină dezvoltare, reprezentând, la un moment dat, mai bine de o treime din populaţie.

Notele din arhive arată că, în anul 1943, târgul Vasluiului avea o populaţie de 13.000 de oameni, din care mai bine de 3.800 erau evrei. Binenţeles că, evreii migraţi în ţara noastră nu au venit cu buzunarele goale, iar cu banii pe care îi aveau au dezvoltat numeroase afaceri tradiţionale, acaparând aproape tot ceea ce însemna comeţ. La fel s-a întâmplat şi la Vaslui, aici unde comunităţile de evrei au construit spaţii moderne, cu etaj, care aveau dublă utilitate: locuinţă şi magazin.

Aşa a început, practic, şi modernizarea Vasluiului care, la începutul secolului XX, se putea lăuda cu strada Hagi Chiriac ca fiind una parţial electrificată, ceea ce a dus la dezvoltarea serviciilor şi micilor industrii. Documentele din arhivă arată că energia electrică era produsă de două generatoare nemţeşti de mare capacitate care funcţionau cu benzină. Evreii mai aveau şi numeroase ateliere de confecţii „la comandă“, bijuterii, blănării, cojocării, „fabrici de sifoane“,  dar şi de pâine, precum şi cofetării sau patiserii. Farmaciile umane ale oraşului aparţineau, în proporţie de 90% , tot evreilor, iar cele două spitale existente în perioada interbelică,  „Drăghici“ şi „Israelit“, erau încadrate cu numeroşi licenţiaţi în medicină de aceeaşi etnie.

Şi-au construit propria şcoală

Tot la începutul secolului XX, comunitatea evreiască din Vaslui a inaugurat prima şcoală propria şcoală, numită „Assey Tow“. De asemenea, în oraş au mai existat şi trei sinagogi, din care acum nu ami este decât una, şi aceea părăginită şi încuiată din cauza lipsei enoriaşilor. Potrivit Legii 119 din 11 iunie 1948, atât şcoala „Assey Tow“, cât şi Spitalul Israelit au fost supuse naţionalizării de către statul comunist, fiind considerate bunuri de drept privat. La fel s-a întâmplat şi cu Spitalul „Drăghici“ deoarece, ca mai toate spitalele din acele vremuri, şi acesta avea importante proprietăţi funciare dobândite prin donaţii provenite de la diverşi binevoitori care au fost trataţi de către doctorii de aici. Prin naţionalizare, cele două spitale s-au contopit, fiind, practic, şi în aceeaşi curte, primind numele de Spitalul Unificat Vaslui, iar străzii pe care se aflau aceste două aşezăminte de sănătate i s-a schimbat numele din strada Spitalelor în strada Dr. Ghelerter.

Odată cu venirea ruşilor a început destrămarea comunităţii evreieşti

Odată cu intrarea armatei sovietice, în august 1944, la doar câteva luni, a început şi calvarul pentru evreii din Vaslui. Casele şi prăvăliile lor au început să fie jefuite de soldaţii ruşi, iar peste numai doi ani, biroul Poliţiei de Siguranţă a fost luat cu asalt de evrei care doreau să migreze în ţări precum Palestina, SUA, Canada, Paraguay, Uruguay sau Australia.

Material realizat cu ajutorul publicistului Paul Zahariuc