„Pe-aici nu se trece!“ - Povestea lui Vasile Adam, unul dintre puţinii veterani ai celui de-Al Doilea Război Mondial care mai trăiesc în Vaslui

Vasile Adam îşi aduce aminte cu drag când se uită la pozele din tinereţe FOTO:adevarul

Maiorul în rezervă Vasile Adam este unul dintre puţinii bătrâni din municipiul Vaslui care se pot lăuda că au apărat patria riscându-şi propria viaţă.

Vasile Adam s-a născut pe 22 octombrie 1922 în comuna vasluiană Tăcuta. S-a născut în vremuri tulburi, dar care l-au făcut să fie tare, mai ales că a primit o educaţie cu frică de Dumnezeu. După primii patru ani de şcoală, gimnaziul l-a făcut la Huşi, la Şcoala de câtăreţi bisericeşti. 

Timpul copilăriei şi al adolescenţei a zburat atât de repede, încât a ajuns la vârsta de 20 de ani şi s-a înrolat în armată, fiind încorporat la Regimentul 25 Infanterie din Vaslui.  „Prima zi de armată a fost una din puţinele zile în care emoţiile m-au copleşit. Acolo am întâlnit mulţi dintre prieteni şi foşti colegi cu care, mai târziu, aveam să împart bucata de pâine“, ne-a povestit domnul maior. 

După un an, mai exact în anul 1943, Vasile Adam a fost detaşat la Şcoala Militară de la Radna, judeţul Arad. La încheierea armistiţiului de la 23 august 1944, comandantul Şcolii, colonelul Alexandru Petrescu, a primit ordin să formeze un detaşament pentru front, care s-a numit detaşamentul „Păuliş“. „Când am auzit că trebuie să merg la război, m-a încercat acel sentiment de gol în stomac. Nu îmi era frică neapărat, ci mai mult emoţionat ştiind că trebui să lupt pentru ţara mea“, ne-a mărturisit veteranul de război.

A apărat vestul ţării

Detaşamentul „Păuliş“ a intrat în zona de operaţie unde Brigada I maghiară din Budapesta, urmată şi de nuităţi germane pătrunse prin defileul Mureşului cu scopul de a ajkunge să ocupe Ardealul. Aşa se face că domnul Adam a participat la luptele de la Păuliş, Miniş, Cuvin. În aceste lupte el a fost evidenţiat şi decorat cu medalia „bărbăţie şi credinţă-clasa a III-a“. „Trăgeau asupra noastră de peste tot cu tunurile. Aviaţia inamică survola deasupra noastră. Au urmat lupte în serie, însă am luptat cu atâta înverşunare încât, după câteva zile, am reuşit să îi respingem. Eram, practic, în prima linie a frontuluişi tot acest chin a durat până la sfârşitul lunii spetembrie, atunci când au ajuns întăririle din estul ţării“, îşi mai aminteşte bătrânul.

„Pe-aici nu se trece!“

„Ca şi în primul război mondial, deviza noastră a rămas aceeaşi: <<Pe-aici nu se trece!>>“, îşi continuă povestea domnul Adam, înflăcărat de momentele ce urmau. La 25 octombrie 1944 veteranul ne povesteşte că a fost eliberată şi ultima brazdă românească şi i-au lăsat pe ruşi s contnuie lupta dincolo de graniţă. În aceste lupte, din cele două batalioane de elevi sergenţi, au decedat 41 de oameni, care zac şi acum în cimitirul oraşului Rodna. Din judeţul Vaslui au participat 10 elevi sergenţi, iar dintre aceştia, din păcate, astăzi nu mai trăiesc decât doar doi dintre ei. 

În luna mai 1945, Vasile Adam a fost eliberat din armată, cu gradul de sergent major. 

Bătaia de joc a statului

După câţiva ani, a fost avansat, în rezervă, la gradul de ofiţer. Se întâmpla exact după revoluţia din decembrie 1989. Acum a ajuns maior în rezervă, primind şi „insigna de onoare a armatei române“. În afara acestor distincţii şi diplome, financiar statul român îi ia în râs pe veteranii de război, dacă e să facem o comparaţie cu revoluţionarii. Indemnizaţia de veteran este de 250 de lei, de 10 ori mai mică decât cea de revoluţionar. „Eu am 324 de lei, că am primit şi acea decoraţie pe front. Mai am şi gratuitate la transportul în comun sau pe tren“, a încheiat domnul Vasile Adam cu amărăciune în glas.