Teoria savantului Odobleja: anchetă criminalistică în anul 2969, efectuată cu un aparat de citit gândurile

Ştefan Odobleja

Cum multe din teoriile vizionare ale marelui savant Ştefan Odobleja au fost confirmate în timp, nu ar fi de mirare ca peste ani criminaliştii să aibă la dispoziţie un astfel de aparat care citeşte gândurile.

Părintele psihologiei consonantiste, Ştefan Odobleja, a fost un vizionar şi în materia detecţiei comportamentelor criminale. În anul 1963, savantul şi-a imaginat o anchetă criminalistică care s-ar petrece în anul 2969, în judeţul Mehedinţi, realizată cu mijloace de cercetare imaginate de autor dintre care unele sunt pe cale de a deveni realitate. Textul intitulat „Viziune în anul 2969” se regăseşte în volumul „Destinul unui vizionar – Ştefan Odobleja”, semnat de fiul savantului, ing. Ştefan Odobleja.

În timpul unei anchete criminalistice, identificarea autorilor unui omor se realizează prin investigarea matricei infracţionale cu „memoriograful” (acoperită parţial astăzi prin tehnica poligraf – „detectorul de minciuni”). În timpul cercetării la faţa locului apare şi profilerul (ciberneticianul legist) care în criminalistica anglosaxonă ajută la realizarea cercurilor de suspecţi şi helicopterul pentru transportarea spre spital a răniţilor grav (astăzi SMURD-ul).

Povestea începe într-o pădure din zona de munte a Mehedinţiului, când un tânăr este descoperit în stare de inconştienţă, după ce fusese atacat cu ciomegele de către doi indivizi: 

„În pădurea din Ponoare, în seara zilei de 18.V.2969 a fost găsit în stare de inconştienţă tânărul Ilie Ciocârlie domiciliat în Turnu Severin, bloc 99 etj 288 ap. 1580. El a fost transportat cu helicopterul la spitalul judeţean N. 73”.

Anchetatorii sosiţi la faţa locului stabilesc în scurt timp împrejurările în care s-a produs atacului asupra victimei cu ajutorul „memoriografului”, un aparat de citit gândurile, dar şi mobilul agresiunii, rivalitatea în dragoste:

„Ciberneticianul legist chemat la patul bolnavului, i-a pus la fiecare tâmplă câte o placă a memoriografului, aparat care, după cum se ştie citeşte gândurile şi gândirea prin metode electronice, permiţând şi înregistrarea fidelă, pe un fir de oţel, a firului memorial a celui examinat.

Memoria bolnavului, copiată la memoriograf, a fost apoi rulată şi proiectată pe un ecran lat. Procurorul, ciberneticianul legist, medicii legişti şi alte persoane oficiale au putut viziona (vedea şi auzi) tot ceea ce examinatul el însuşi a văzut şi a auzit. Atenţia a fost concentrată asupra capătului proximal al firului, unde erau înregistrate ultimele întâmplări din viaţa victimei, până la căderea sa în starea de comă. S-a stabilit că Ilie Ciocîrlie fusese atacat cu ciomegele de către doi indivizi. Fotografiile agresorilor, copiate din creierul victimei şi amplificate au fost difuzate în toată regiunea prin televiziunea locală, ceea ce a permis identificarea şi imediata lor arestare. Ei se numesc Albulescu Dtru şi Evcea Nicolae, ambii din Glogova şi ambii în vârstă de 17 ani”.

Puşi în faţa probelor de netăgăduit, cei doi făptaşi au rămas fără cuvinte, mai ales că avuseseră grijă să comită fapta într-un loc retras, fără martori. În cele din urmă au fost condamnaţi „la câte doi ani detenţiune în Institutul de reeducare aflat în colonia românească de pe satelitul lunar”:

“S-a procedat azi la luarea interogatoriului celor doi agresori de către Procurorul de serviciu. Agresorii au fost pe rând invitaţi a lua loc pe un scaun în faţa procurorului, fără ca ei să ştie că prin acel scaun ei erau puşi la priză cu memoriograful. În timp ce ei negau cu înverşunare orice amestec în acea întâmplare, prin mintea lor alergau cu iuţeală şi nervozitate gândurile lor adevărate, în care apărea frecvent figura victimei din momentul agresiunii. Procurorul avea astfel posibilitatea să constate şi să aprecieze totala contradicţie dintre vorbele acuzaţilor şi gândurile lor care se proiectau pe ecranul din faţa organelor de instrucţie. Acuzaţii fiind aşezaţi cu spatele spre acel ecran, nu aveau nici vreo cât de mică bănuială despre făptaşul că odată cu înregistrarea magnetofonică a vorbelor lor li se citeau şi înregistra în acelaşi timp şi gândurile lor cele mai ascunse.

Pe firul lor memorial (pe porţiunea de la 18 Mai a acestui fir) s-a putut descifra clat şi precis agresiunea, reconstituită astfel în cele mai mici detalii. Ciberneticianul legist a înregistrat totul pe peliculă, după care filmul a rulat în faţa agresorilor, care au fost uimiţi, fiind nevoiţi a-şi recunoaşte în întregime bestiala lor faptă. Uimirea lor a fost şi mai marecând au asistat la filmul copiat din capul victimei. Ei au rămas ferm convinşi că cineva i-a fotografiat în momentul agresiunii. Perplexitatea lor era mare deoarece, pe de altă parte, ei ştiau prea bine că îl pândiseră pe Ilie Ciocîrlie şi-l atacaseră într-un loc unde nu era nimeni nici de faţă nici prin apropiere. Mobilul agresiunii: rivalitatea în dragoste. Cei doi huligani au fost condamnaţi la câte doi ani detenţiune în Institutul de reeducare aflat în colonia românească de pe satelitul lunar. Ei au fost expediaţi spre cer cu racheta de 8 seara, ora Severinului”.