Petrecerile de pe vremea romanilor: stăpânii mâncau întinşi pe paturi, sclavii goneau muştele sau îi răcoreau pe invitaţi cu evantaiul
0
Petrecerile fastuoase ale romanilor implicau nu doar feluri de mâncare rafinate şi uimitoare, ci şi muzică, dansuri, scamatorii, sclavi şi sclave frumoase.
Cum soseau invitaţii, sclavii se ocupau cu îmbrăcămintele lor. Le scoteau încălţămintea, le parfumau picioarele şi-i îmbrăcau cu tunici speciale, vestes caenatoriae sau synthetis. Şerveţele (mappae) invitaţii le aduceau cu ei din cauză că de obicei duceau acasă în acele şerveţele câte ceva din ce se servise la masă, ca să aibă parte şi cei de acasă, după cum se arată într-o lucrare publicată de Ion Kalinderu în 1904 intitulată „Din viaţa romană”.
Gazda dădea fiecăruia locul său când intra în sala de mâncare. Cu toate că serviciul sufrageriei se făcea de un mare număr de sclavi, comesenii veneau adesea cu câte un sclav al lor care şedea în timpul mesei la picioarele stăpânului. Vara mai găseai în sufragerii sclavi, fete şi băieţi, care goneau muştele sau răcoreau pe comeseni cu evantaiul.
Cum mâncau
Numele dat sufrageriei, triclinium, arată că aceasta era mobilată cu trei paturi (romanii mâncau întinşi pe pat), latura a patra a sălii rămânea liberă pentru servicii. Masa ocupa mijlocul sălii. Se făceau şi sufragerii mai mici, cu două paturi, numai pe două laturi, care se numeau biclinium. Casele mari însă, vilele falnice, aveau mai multe triclinia orientate să fie săli reci pentru vară şi călduroase pentru iarnă. Paturile se mai numeau lecti tricliniares, spre deosebire de cele de dormit, lecti cubiculares. Obiceiul de a se întinde la masă pe paturi s-a introdus la romani după războaiele punice.
Paturile de sufragerie erau la început simple bănci de zidărie îmbrăcate sau acoperite cu pături sau perne. Luxul nu putea să le lase netransformate. De exemplu, Neron a cheltuit până la patru milioane de sesterţi pentru paturi de sufragerie din aur şi cu macaturi scumpe. În hanuri, însă, călătorii luau masa şezând pe un fel de scaune rotunde într-o poziţie foarte apropiată de cea din zilele noastre.
Cu ce se servea masa?
Pe vremea Antoninilor se introdusese obiceiul feţelor de masă numite mantile. Furculiţele şi cuţitele nu se vedeau pe masă şi nici nu era de trebuinţă, pentru că toate cărnurile se tăiau în bucăţi mărunte. Comesenii aveau linguri şi scobitori. Aveau solniţe în vase numite „salinum”. Mesele erau decorate de vase din argint de dimensiuni mari, executate artistic şi care, uneori, aveau rol de simple podoabe.
Masa cu invitaţi se dădea numai seara şi cuprindea opt sau nouă feluri, în general împărţite în trei: intrări (gustus), masa propriu-zisă (caena) şi desertul (mensae secundae). La gustus se serveau cu predilecţie raci şi scoici. La caena se serveau mâncăruri de rezistenţă cu sos de mac, apoi păsări, găini grase, fazani, ugere de scroafă, etc. Desertul se compunea din prăjituri şi fructe.
Coroane de flori pe cap
Înainte de-a începe să mănânce, comesenii ziceau o scurtă rugăciune către zei, după care li se împărţeau coroane de flori, pe care le ţineau tot timpul pe cap. Romanii credeau că foile şi florile unor plante aveau atunci puterea de a strica efectul vinului şi de a-i feri astfel de beţie. Adesea se întâmpla să se aducă un schelet în sala de mâncare, obicei transmis de la egipteni şi greci.
La începutul mesei se servea de obicei mulsum, adică vin amestecat cu miere, apoi se aduceau vinurile de Alba, de Sorent şi Falernul atât de mult cântate şi slăvite de Horaţiu. Venea apoi rândul corurilor de băieţi care cântau poezii sau al sclavelor dansatoare, dintre care erau renumitele şi frumoasele Gaditane purtând crotale (castaniete) cu care acompaniau cântecele. Erau îmbrăcate în veşminte lungi făcute din stofe foarte subţiri. Bufonii completau serbarea.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
