De ce merită rusul Pavel Kiseleff numele unei şosele în Bucureşti. Reformele generalului-guvernator au pus bazele capitalismului în ţările române
0Războiul ruso-turc din 1828 – 1829, încheiat cu înfrângerea turcilor, a avut consecinţe favorabile pentru Ţările Române. Moldova şi Muntenia au reintrat în administrarea „raialelor” de pe malul Dunării, care au obţinut libertatea absolută a comerţului. Dunărea a redevenit apă internaţională, condiţii care au favorizat dezvoltarea relaţiilor de producţie capitaliste.
Tratatul de pace de la Adrianopol (1829) stabilea dreptul Ţărilor Române de a-şi alcătui un regulament de organizare internă şi prevedea ca, până la plata integrală a despăgubirilor de război, la care erau obligaţi turcii, Rusia să guverneze principatele, guvernarea rusească ţinând până în anul 1834. În cea mai mare parte a acestei perioade, ţările române au avut ca guvernator pe generalul rus Pavel Kiseleff, se arată în „Tratatul de Istorie a României”.
În martie 1833, guvernatorul Ţării Române, generalul rus Pavel Kiseleff, a vizitat ruinele Drobetei, a mers şi la Cerneţi, care suferise pierderi mari în timpul războiului din 1828 şi era lovit greu de inundaţiile Topolniţei, potrivit unui document al Primăriei Drobeta Turnu Severin, păstrat la Arhivele Statului Mehedinţi.
Locuitorii Cerneţiului l-au întâmpinat cu o petiţie: vatra satului lor să fie mutată în Câmpia Severinului, fapt posibil în condiţiile epocii când ei, în majoritate, tot erau obligaţi să-şi refacă locuinţele.
„Cererea cernăţenilor, din rândul cărora s-au ridicat bărbaţi de ispravă ca maiorul Sonţu, eroul de la 1877, naturalistul Grecescu, omul de cultură I. Gh. Bibicescu şi alţii, dă o nouă bază planurilor economico-comerciale ale tinerei burghezii româneşti şi, concomitent, răspundea şi anumitor interese politice ale imperiului rus, care nu se împăca cu gândul unei penetraţii habsburgice spre răsărit”,
se arată într-un studiu monografic al municipiului Drobeta Turnu Severin.
Când a luat fiinţă oraşul Turnu Severin
Astfel se face un nou pas istoric hotăritor: la 22 aprilie 1833, printr-un ofis (decret) se hotărăşte înfiinţarea oraşului Turnu Severin. Ca urmare, „Departamentul dinlăuntru” al ţării, în 27 aprilie 1833, dă ordinul nr. 2744 către magistratul Cerneţiului, trimiţând harta cu actele moşiei Severin, cu însărcinarea de a pune în vedere cernăţenilor să se pregătească pentru strămutarea la locul destinat.
Împuterniciţii stăpânirii încep să acţioneze şi cumpără moşia Severinului, conform actului din 19 mai 1833, de la proprietarii ei Ion Severineanu şi Bălaşa Fratoştiţeanca. Această moşie, se ce întindea pe întreg teritoriul numit Câmpia Severinului, de la Dealul Trestenicului şi până la apa Banoviţei, trece acuma aproape în întregime în stăpânirea oraşului cu excepţia unei mici părţi situate pe malul drept al Topolniţei, care rămâne în continuare în stăpânirea foştilor proprietari.
Cernăţenii refuză să se mute
Se întâmplă acum un fapt curios, dar explicabil: locuitorii Cerneţiului refuză să se mute la Severin, invocând o suită de motive: că li se cer bani pentru cumpărarea plaţurilor de casă, că nu lise repartiza pământul din dreptul piciorului Podului lui Traian şi că nu li se acoperiseră pagubele suferite în timpul războiului. Ei se menţin pe această poziţie până în anul 1852, când Barbu Ştirbei le spulberă orice speranţă.
Locuitori ai Cerneţiului la începutul sec. XX FOTO monumenteoltenia.ro
Curând după achitarea de către turci a despăgubirilor de război, potrivit tratatului de la Adrianopol, conducerea Ţării Româneşti o ia domnitorul Alex. Ghica (1833-1842), care reprezentând burghezia în dezvoltare, acordă o grijă deosebită dezvoltării oraşului Turnu Severin. În anul 1835, luna august, se trece la alcătuirea unui nou plan al oraşului, întrucât primul, care prevedea construirea Severinului pe locul castrului Drobeta, nu fusese aprobat. Acest al doilea plan a fost întocmit de inginerul statului, Xavier Vilacros, însărcinat pentru aceasta de banul Mihail Ghica, care vizitează Cerneţii după porunca domnitorului.
Oraşul prinde contur
Aşa s-a trecut, în fine, la construirea oraşului Turnu Severin, care începe destul de repede să capete profilul său propriu. Înfloreşte o viaţă comercială, meseriaşii încep să se strângă în noul centru urban, iau avânt diferite ramuri de producţie, se simte nevoia specialiştilor. Apare astfel şi în partea de vest a Severinului „mahalaua nemţească”, o puternică colonie germană, care îşi păstrează multă vreme specificul în felul de a construi case, de a trăi, de a se comporta. „În timp ce străinii căpătau dreptul de a deveni proprietari de imobile în oraş, ceea ce constituie un lucru nou, unii cernăţeni, din considerente mărunte, persistau încă în hotărârea de a nu se muta, aşa cum reiese din raportul „maghistratului” oraşului Cerneţi trimis la 27 iunie 1836 Departamentului dinlăuntru. Acum justificau refuzul lor prin aceea că noul plan nu le mai permite să capete locuri de casă pe terenul fostului castru roman”, se mai arată în acelaşi studiu monografic al municipiului Drobeta Turnu Severin.
Începutul după cum se vede a fost greu dar odată pornită munca n-a mai încetat nicio clipă şi dacă în anul 1836 erau câţiva locuitori, printre care inginerul şi constructorii oraşului, în scurtă vreme, mai ales după pomenita hotărâre care permitea străinilor cumpărarea de terenuri şi clădirea de locuinţe, oraşul începe să ia o rapidă dezvoltare.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
