Abuzurile săvârşite de inamic în timpul ocupaţiei străine: biserici jefuite, şcoli transformate în cazărmi, clopote valoroase expediate în Germania

Răniţi Primul Război Mondial

Una dintre cele mai mari şi mai grele probleme cu care s-a confruntat poporul român timp de doi ani, din toamna anului 1916 până în toamna anului 1918, a fost ocupaţia străină.

În judeţul Mehedinţi, această ocupaţie a început în zilele de 8-9 noiembrie 1916 şi a durat până în a doua decadă a lunii noiembrie 1918, rămânând ca una dintre cele mai întunecate pagini din istoria modernă a acestui judeţ. Oraşul Turnu Severin, reşedinţa judeţului Mehedinţi, a fost ocupat în seara zilei de 9 noiembrie 1916 de către un batalion din Regimentul 148 infanterie germană, batalion condus de cpt. Picht.

Într-un document intitulat „Memoriu final”, emis de Comisia de anchetă a judeţului Mehedinţi pentru constatarea abuzurilor săvârşite de inamic în timpul războiului (1916-1918), sunt surprinse cu date şi fapte semnificative, aspecte ale raporturilor dintre ocupanţii străini şi populaţia civilă a judeţului.

„În legătură cu arestările, deportările, condamnările la moarte şi executările de persoane fizice din judeţ de către ocupanţi, reţinem estimarea argumentată în document că, faţă de numărul populaţiei judeţului, la Mehedinţi acestea au fost cele mai mari pe ţară. Datele aduse completează ceea ce s-a cunoscut până acum, numărul persoanelor condamnate şi executate sau maltratate până la deces ridicând-se la 41”, spune istoricul Nicolae Chipurici, fostul director al Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

În document sunt dezvăluite fapte săvâşite de ocupanţi faţă de însemnele statului şi portretele oamenilor politici români, faţă de instituţiile administraţiei româneşti transformate, cu forţa, în executori ai comandaturilor de etapă ale ocupantului, faţă de averea publică şi particulară devastată şi jefuită fără scrupule, faţă de persoane.

Iată aici câteva fragmente din acest valoros document „Memoriu final”, păstrat la Arhivele Naţionale  din Drobeta Turnu Severin:

„N-au respectat nicio instituţie de stat. Toate şcolile au fost transformate în cazărmi, bisericile jefuite de odoarele lor, iar clopotele tuturor bisericilor luate şi expediate în Germania. Pădurile statutului şi particulare au fost devastate fără milă. Cele din marginea frontierei  au fost devastate de unguri şi lemnăria cărată dincolo, cel din năuntrul judeţului exploatate de germani şi lemnăria expediată parte cu trenurile, parte cu vasele pe Dunăre. Întregul judeţ a fost privit ca un adevărat câmp de exploatare şi împărţit între germani şi austrieci”,. (...)

Localul Administraţiei financiare a fost transformat în hotel pentru militarii noi sosiţi, iar hotelurile care aveau această destinaţie au fost transformate în închisori, unde erau deţinuţi toţi arestaţii din Turnu Severin, care avuseseră nenorocul să se găsească pe lista consulului. Toţi aceşti deţinuţi aveau gardă ziua şi noaptea, nu comunicau cu nimeni în afară şi nici măcar între dânşii. Cel mai rău tratament l-au avut aceşti deţinuţi în primul an al ocupaţiei şi anume pe vremea când ca comandant al etapei se găsea un domn căpitan Von Kusemberg şi mai ales în primele momente când se găsea ca comandant un domn Schmidt care, prin ferocitatea sa, ajunsese spaima întregei populaţii. Acesta a umilit în mod trivial pe prefect şi primar, maltratându-i cu vorbe murdare şi obligând pe primarul Severinului să-i aducă în persoană bere de băut.

Aceşti comandanţi, în opera lor de persecuţie, au fost secondaţi de un subofiţer, Wan Beber, care a stat în Severin tot timpul ocupaţiei şi care a înspăimântat populaţia din Mehedinţi prin chipul sălbatec cum făcea rechiziţiile. Nu lăsa bieţilor oameni absolut nici strictul necesar. Singurul mijloc pe care populaţia îl întrebuinţa pentru a scăpa de rechiziţiile acestui sălbatec, era a-şi ascunde proviziile în pământ. Acest mijloc a fost practicat în judeţ pe o scară întinsă. (...)

În dorinţa de câştig a administraţii militare din Mehedinţi, comandaturile au creat sistemul corvezilor şi al muncilor forţate. Toţi locuitorii de la vârsta de 18 ani şi independent de poziţia socială au fost puşi la munci. În oraşul Turnu Severin se puteau vedea, la 5 dimineaţa în parcul oraşului, cetăţeni de toate vârstele şi de toate clasele sociale care erau orânduiţi şi porniţi la corvoadă, în special la şantierul austriac sau la căile ferate.

Acelaşi lucru se petrecea şi la ţară unde locuitorii erau obligaţi să cultive pământul, ale cărui produse erau în întregime rechiziţionate. Nu le rămânea decât ceea ce putea ascunde în pământ. Deşi întreaga populaţie era pusă la muncă, totuşi niciodată ca în acest interval n-a rămas judeţul mai prost administrat. Încetul cu încetul n-a mai rămas nicio şosea în bună stare, şcolile, primăriile, bisericile, casele particulare nereparate. Telefoanele au fost ridicate de la toate comunele, sârma furată, parii distruşi. Rezultatul acestei nenorocite stări de lucru a fost că întreg judeţul s-a găsit la retragerea trupelor într-o stare de plâns care nu mai poate fi refăcută decât prin munca continuă a unei întregi generaţii”.

Efectivele ocupaţiei militare din Mehedinţi s-au retras începând cu 9 spre 10 noiembrie 1918 din Turnu Severin, acţiunea durând câteva zile.

Citeşte şi:

Jocul politic murdar al regelui Carol II-lea: L-a făcut mareşal pe generalul Averescu pentru a putea beneficia şi el de râvnitul grad militar

Imagini terifiante din Dobrogea, în vremea războiului. Convoaie de refugiaţi şi prizonieri români, în toamna lui 1916, când trupele germane vânau Bucureştiul