Sentinţa de condamnare a lui Adrian Buleu, ucigaşul afaceristului Abel Apostol.  Criminalul despre victimă: „E bine ce a păţit că oricum era un nesimţit”

Adrian Buleu a fost condamnat la 15 ani de închisoare. Sentinţa este definitivă

Judecătorii Curţii de Apel Timişoara au redactat motivarea sentinţei prin care Adrian Buleu a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru uciderea omului de afaceri Abel Apostol. Documentul intrat în posesia este unul extrem de important, fiind unul din puţinele cazuri de omor în care cadavrul nu a fost găsit. Sentinţa  scoate la iveală detaliile care l-au dat de gol pe Adrian Buleu.

Justiţia a finalizat cu o condamnare de 15 ani dosarul de dispariţie a omului de afaceri arădean Apostol, dispărut fără urmă în 1 mai 2013. Ancheta deschisă pentru dispariţia omului de afaceri a dus către o crimă cu dispariţia cadavrului. În lipsa probei principale, cercetările păreau a fi foarte dificile, dar mai multe greşeli comise de autorul crimei, au dus către suspectul principal: Adrian Buleu, partener de afaceri al lui Apostol. Acesta a fost arestat imediat după comiterea crimei şi trimis în judecată. Potrivit rechizitoriului, Buleu şi-a ucis partenerul de afaceri în restaurantul din Arad pe care cei doi îl deţineau, a transportat cadavrul într-o pădure cu autoturismul proprietate personală, iar pentru a şterge urmele a dat foc maşinii.

În cursul procesului, familia victimei a solicitat ca încadrarea juridică a faptelor să fie de omor cu premeditare, dar  judecătorii au reţinut doar infracţiunea de omor, constatând că Apostol a fost ucis în urma unui conflict spontan. Buleu nu şi-a recunoscut fapta, invocând pe de o parte faptul că Adrian Apostol este în viaţă, cea mai puternică probă în acest sens fiind lipsa cadavrului. O altă ipoteză lansată de avocaţii lui Buleu în timpul procesului a fost aceea că dacă Apostol a fost într-adevăr ucis, crima a fost comisă de nişte mafioţi ruşi, ucrainei sau moldoveni, cu care victima avea anumite afaceri.

Probele aduse în acest sens sunt declaraţiile lui Adrian Buleu, contrazis chiar de soţia sa în acest sens, şi ale unui martor care a declarat că în timp ce îşi plimba câinele, într-o dimineaţă a sesizat „prezenţa unei maşini străine în care se aflau doi indivizi pe care crede că i-a auzit vorbind în limba rusă”. Declaraţia s-a dovedit a fi necredibilă, întrucât martorul aflase aceste date din rechizitoriu.

„Din economia tuturor informaţiilor furnizate de inculpat şi de cei trei martori indicaţi mai devreme cu privire la pretinsa implicare a unor cetăţeni străini în uciderea lui A. A., declaraţii coroborate cu întregul ansamblu probatoriu administrat în cauză, a rezultat în mod indubitabil caracterul de neacceptat al acestei ipoteze, practic spusele inculpatului în această privinţă (extrem de contradictorii şi neomogene de altfel) neputând fi coroborate cu nicio altă declaraţie de martor sau vreo probă de altă natură”, arată sentinţa citată de www.redesteptarea.ro.

Excluzând varianta uciderii lui Apostol de către cetăţenii străini şi în lipsa cadavrului, judecătorii s-au axat în analizarea cazului pe comportamentul lui Adrian Buleu din seara producerii crimei. „S-a constatat de la bun început faptul că inculpatul a intrat sau a încercat să intre în contact cu un număr relativ mare de persoane în noaptea respectivă, manifestând o agitaţie permanentă şi efectuând mai multe deplasări la diverse locaţii de pe raza municipiului Arad şi din împrejurimi, comportament pentru care el a oferit explicaţii contradictorii şi nesusţinute în mod convingător, încercând în permanenţă să contrazică versiunea prezentată de organele de urmărire penală”, se arată în sentinţă.

Potrivit aceluiaşi document, un martor din dosar, angajat al restaurantului în care s-a produs crima, a declarat că Buleu „era speriat şi tremura”, spunându-i să spele pardoseala pe care au rămas urme de sânge. Potrivit martorului, Buleu a chemat un alt angajat să spele pardoseala şi vizibil agitat a încercat să scape de maşina victimei. Martorii le-au povestit anchetatorilor şi ulterior judecătorului că încă din acea seară şi-au dat seama că ceva este în neregulă, fiind posibil ca Apostol să fie agresat sau chiar ucis de Buleu.

În aceeaşi seară, angajaţii restaurantului, în care nu se afla nimeni, au fost puşi de mai multe ori să spele pardoseala ca să „facă frumos pentru clienţi”, cu toate că următorul eveniment era programat peste o lună. De altfel, martorii au mai povestit că ultima spălare a pardoselii a fost făcută chiar de Adrian Buleu, care şi-a motivat gestul prin dorinţa de a fi curat, fără a putea explica interesul brusc pentru curăţenie.

„Un alt element de detaliu care contrazice în mod evident interesul clamat de inculpat pentru curăţenia excesivă este reprezentat de menţiunile cuprinse în procesul verbal de efectuare a percheziţiei domiciliare întocmit în data de 22.05.2013, menţiuni care fac trimitere la ticsirea apartamentului inculpatului cu bunuri alimentare şi nealimentare, îmbrăcăminte, , încălţăminte, produse de cosmetică, băuturi alcoolice, toate bunurile fiind aşezate pe podeaua apartamentului şi pe mobilele existente în interiorul acestuia, accesul în toate încăperile făcându-se foarte greu, sens în care sunt ataşate şi un număr de planşe fotografice. Din imaginile respective rezultă în mod evident lipsa de preocupare a inculpatului pentru ordine şi igienă în propria sa locuinţă, aşadar în spaţiul său intim, atitudine ce intră în contradicţie cu preocuparea sa excesivă pentru curăţarea unor anexe ale unui restaurant care nici măcar nu-i aparţinea (n.r. asociată în afacere fiind soţia lui Buleu)”, se mai arată în sentinţa de condamnare a ucigaşului.

În aceeaşi noapte, comportamentul lui Adrian Buleu s-a precipitat, schimbându-şi la ora 1.00 noaptea cartela de telefon, pe motiv că i-a căzut telefonul în WC. De asemenea, ucigaşul şi-a contactat amanta pentru a încerca să stabilească împreună un alibi pentru seara respectivă. Potrivit datelor din dosar, extrem de relevante sunt însă contactele avute de Adrian Buleu cu soţia sa în noaptea crimei. Potrivit sentinţei, bărbatul şi-a chemat soţia să îl ia din pădurea în care şi-a incendiat maşina, invocând că nu mai ştie unde a parcat.

„Ajunşi la domiciliul comun din Arad, inculpatul i-a cerut martorei (n.r. soţiei sale) să-i tundă genele arse, aceasta remarcând şi o altă arsură pe mâna soţului său. Suspiciunile martorei B.A. privind implicarea inculpatului în moartea victimei sunt confirmate de repetatele afirmaţii ale acesteia făcută în faţa organelor judiciare, aceasta susţinând că inculpatul îi ceruse în repetate rânduri să nu-i pună nicio întrebare pentru că nu este treaba sa”, se arată în sentinţă. Potrivit aceluiaşi document Adrian Buleu i-a spus soţiei, referindu-se la soarta lui Apostol, că „e bine ce a păţit că oricum era un nesimţit”.

Puse cap la cap toate aceste pieste ale unui puzzle care formeză încă un dosar de omor fără cadavru, judecătorii au stbilit că ucigaşul lui Abel Apostol este Adrian Buleu. „Inculpatul a încercat să zădărnicească cât se poate de mult aflarea adevărului, ascunzând sau distrugând corpul victimei, distrugând sau încercând să distrugă mijloace de probă şi recurgând la mijloace dolosive pentru a-şi ascunde acţiunile desfăşurate ulterior săvârşirii faptei, inclusiv prin fabricarea unui alibi nereal”, se arată în sentinţa Tribunalului  Caraş-Severin, care l-a condamnat în primă instanţă pe Buleu la 13 ani de închisoare.

În apelul de la Curtea de Apel Timişoara, judecătorii au remarcat că magistraţii Tribunalului Caraş-Severin au reţinut corect starea de fapt, dar au majorat pedeapsa de la 13 la 15 ani de închisoare. „În acest caz trebuiau reţinute nu doar circumstanţele reale şi personale ale inculpatului, astfel cum au fost ele arătate în cuprinsul sentinţei primei instanţe, cât mai ales împrejurărilor specifice în care a avut loc comiterea faptei de omor şi a poziţiei psihice a inculpatului ulterior comiterii acesteia, a dorinţei acestuia de a şterge urmele infracţiunii şi de a îndrepta atenţia organelor de cercetare penală şi a instanţei spre alte persoane tocmai pentru a i se pierde urma. Nu în ultimul rând, trebuie observat faptul că prin acţiunea sa inculpatul a făcut să nu poată fi descoperit cadavrul, îngreunând nu doar ancheta, ci şi lipsind părţile civile de posibilitatea înmormântării rămăşiţelor pământeşti ale victimei, precum şi de imposibilitatea stabilirii unui loc de cinstire a memoriei acesteia”, arată magistraţii Curţii de Apel Timişoara a căror decizie este definitivă.