Primul vapor care a venit în Timişoara pe canalul Bega a fost încărcat cu slănină şi carne sărată

Primul vapor care a venit în Timişoara pe canalul Bega a fost încărcat cu slănină şi carne sărată

Canalul Bega în zona Portului Timişoara FOTO arhivele Naţionale

Dezvoltarea economică a Banatului se datorează în bună parte existenţei canalului Bega. În 1732 a fost efectuat primul transport de marfă, de la Pancevo la Timişoara.

Ştiri pe aceeaşi temă

Despre canalul Bega, care are o lungime de 114 kilometri între Timişoara şi oraşul sârbesc Titel, s-au scris multe. Istoria ei începe în 1728, pe vremea guvernatorului Florimund Mercy, care a dispus săparea unui canal care să ajute la asanarea mlaştinilor din zonă.

Până la canalul pe care-l cunoştem astăzi au fost numeroase lucrări, făcute atât de administraţia austriacă, iar apoi de cea maghiară. A devenit pentru mai multe secole principalul canal pentru transportul de mărfuri. În 1752, cantitatea de mărfuri transportate pe Bega era de 20.000 tone.  În 1912, în Portul Timişoara sunt încarcate 415.000 de tone de marfă şi descărcate circa 200.000 de tone. Între 1937-1938, volumul de mărfuri transportate ajunge la un maxim de 250.000 tone pe an.
 
Puţină lume ştie însă cu ce a venit primul vapor de transport pe Bega, care a circulat în 1732, la mai bine de patru ani de la începerea lucrărilor. Am aflat acest lucru de la publicistul Arpad Jancso, care a făcut cele mai aple cercetări asupra istoriei acestui canal. 
 
„Florimund Mercy a nutrit planuri măreţe pentru transformarea regiunii, ca aceasta să aducă cât mai mult foloase curţii habsburgice. Imdiat după eliberarea Banatului de sub jugul otoman, prin munca sutelor de robotaşi, s-au săpat canale pentru desecarea mlaştinilor din jurul oraşului. El a separat bazinul Begheului de cel al Timişului. Dintr-un afluent al Timişului, Bega a devenit un râu de sine stătător...La acea vreme, în zonele lipsite de piată de la şesm nu se putea construi drumuri, iar cele de pământ erau impracticabile multe luni ale anului. Singura posibilitate de transport era pe calea apei. Pentru aprovizionarea Timişoarei, apoi pentru a exporta produsele provinciei, s-a realizat în aval de Timişoara canalul navigabil. Primul vapor înărcat cu slănină şi carne sărat a ajuns de la Panciocva la Timişoara, în luna noiembrie 1732”, a scris Arpad Jancso, în volumul „Bega, râul răfăţat al Banatului”.


 
În perioada 1753-1755, s-a decis săparea, în paralel cu traseul contelui Mercy, la câteva sute de metri mai la sud, unui nou canal navigabil. 
 
Între anii 1799-1809 Direcţia Regală Maghiară, printr-un efort financiar foarte mare, a regularizat din nou canalul Bega. În 1780 a început construcţia a cinci baraje cu cinci ecluze. În 1899, s-a depus proictul pentru construirea a şase complexe hidrotehnice, la Ecica, Clec, Itebe (astăzi în Serbia), Sânmartinul Maghiar şi Sânmihaiul Român. 


 
„Odată terminat canalul, puteau ajunge până la Timişoara vapoare de până la 600 de tone. După al doilea război mondial, din moive politice, navigaţia internaţională a fost sistată, pe teritoriul românesc a încetat şi circulaţia vapoarelor de marfă, apoi şi cea de pasageri. În Iugoslavia, la Rcica, a fost construit un complex hidrologic nou, care să permită trecerea vapoarelor de 1.000 de tone”, a mai scris Arpad Jancso.
 
Citiţi şi:
 
citeste totul despre: