Povestea şniţelului. Feldmareşalul Radetzky a luat o reţetă de la Milano, cu care s-a dus la curtea imperială vieneză

Povestea şniţelului. Feldmareşalul Radetzky a luat o reţetă de la Milano, cu care s-a dus la curtea imperială vieneză

Şniţelul vienez  FOTO Wikipedia.org

Şniţelul sau Schnitzel în germană (originalul se numeşte Şniţel vienez – Wiener Schnitzel) este un preparat culinar din bucătăria austriacă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Şniţelul este făcut dintr-o felie subţire de carne de viţel (poate fi folosit şi pui sau porc), bătută cu ciocanul de lemn, trecută succesiv prin făină, ou şi pesmet şi apoi prăjită în ulei sau unt.
 
Interesant este că prepararea cărnii trecute prin făină, ouă şi pesmet s-a răspândit prima dată în Spania, încă din Evul mediu. Mai exact din Andalusia, care în 1491 a ajuns pe mâinile creştinilor. De aici, reţeta a fost preluată şi de italieni. De la Milano avea să ajungă la Viena.
 
Prima reţetă scrisă sub denumitrea de “Kalbsschnitzel” a apărut în 1884.
 
Sunt însă multe poveşti legate despre şniţel, mai cu seamă că acesta se prepara în diferite metode, în zone diferite, dar sub alte denumiri.
 
“Guida gastronomica d'Italia”, apărută în 1969, susţine că feldmareşalul imperial Josef Radetzky a adus “şniţelul” din Lombardia la Viena, în anul 1857. Atunci când trimitea rapoarte la Viena, Radetzky i-ar povestit împăratului Franz Josef despre preparatul denumit “Costoletta”.
 
“Bucătăria din Milano are un preparat cu adevărat deosebit: carne de vită învârtită în ouă, pesmet şi prăjit în unt”, a scris Radetzky pentru Franz Josef, iar atunci când a ajuns acasă, la Viena, a înmânat reţeta personal împăratului. 
 

 


Citiţi şi:

Cât de profitabilă este afacerea vatei de zahăr pe băţ. „Aparatul scoate o vată pe minut, adică în jur de 50 pe oră“

Răchia de Banat, „apă chioară“ faţă de pălinca ardeleană, de 70 de grade: „Este băubilă, nu te doare nici capul“

„Bundás kenyér“, deliciosul mic-dejun răspândit în Ardeal şi Banat. Mai simplu de atât nu se poate

 

 

citeste totul despre: