INTERVIU Radu Motica, unul dintre candidaţii pentru CSM din partea societăţii civile: „Trecutul meu este foarte sănătos. Ar trebui să îl apreciaţi“

Şapte persoane candidează pentru funcţia de membru al Consiliului Superior al Magistraturii din partea societăţii civile. Printre aceştia, Radu Motica, decan al Facultăţii de Drept din Timişoara timp de 20 de ani. Radu Motica a fost primul şef al Poliţiei Timiş după Revoluţie, iar înainte de 1989 a fost membru PCR. „Trecutul meu este foarte curat. Ar trebui să îl apreciaţi“, susţine Radu Motica într-un scurt interviu acordat ziarului „Adevărul“.

Candidaţii pentru funcţia de membru al CSM din partea societăţii civile sunt: Victor Teodor Alistar, Antonie Popescu, Mădălina Tomescu, Dragoş Marian Rădulescu, Radu Ion Motica, Romeu Chelariu, Codru – Răzvan Vrabie. Fiecare se bucură de susţinerea câte unui ONG. Cu excepţia lui Radu Motica, fostul decan al Facultăţii de Drept din Timişoara. Motica se bucură de susţinerea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, Ordinului Consilierilor Juridici, Baroului Timiş şi a patru facultăţi de Drept: Timişoara, Sibiu, Craiova şi Alba Iulia. Radu Motica nu a primit, însă, şi susţinerea a două dintre cele mai renumite facultăţi de drept din România: Cluj – Napoca şi Bucureşti.

Potrivit Constituţiei României, cei doi membri ai Consiliul Superior al Magistraturii din partea societăţii civile, aleşi de Senat, trebuie să fie „specialişti în domeniul dreptului, care se bucură de înaltă reputaţie profesională şi morală”. Din postura de decan al Facultăţii de Drept din Timişoara, Radu Motica nu a fost ocolit de controverse, pressalert.ro, arătând că, în perioada în care Radu Motica era decan al Facultăţii de Drept şi profesor la Catedra de Drept privat, atât soţia, cât şi fiica acestuia au fost angajate cadre universitare în cadrul facultăţii.

Alte controverse vizează trecutul lui Radu Motica, acesta fiind primul şef al Poliţiei Timiş după Revoluţie. Înainte de 1989, Radu Motica a fost membru PCR. Într-un interviu pentru „Adevărul”, Radu Motica a explicat de ce candidează, ce planuri are dacă va ajunge în CSM şi a oferit explicaţii referitoare la trecutul său, susţinând că are un trecut „foarte sănătos, care ar trebui apreciat”.

ADEVĂRUL: Ce v-a determinat să candidaţi pentru funcţia de mambru al CSM din partea Soceităţii Civile?  

RADU MOTICA: Conform legii 317/2004, a CSM, pot să depună candidaturi pentru a fi membru al CSM din partea societăţii civile trei categorii: organizaţiile profesionale ale juriştilor (Uniunea Naţională a Executorilor, Uniunea Naţională a Barourilor, Uniunea Naţională a Notarilor şi Ordinul Consilierilor Juridici), facultăţile de Drept acreditate şi organizaţiile sau fundaţiile şi asociaţiile non-profit care au ca scop apărarea drepturilor omului. Până acum, de regulă, cei care au depus candidaturile au avut susţinerea acestor organizaţii neguvernamentale. Niciunul dintre cei care au fost până acum membri ai CSM din partea societăţii civile nu au avut susţinerea, nici a facultăţilor de drept acreditate şi nici a organizaţiilor profesionale ale juriştilor. Din toţi cei şapte candidaţi care suntem, ceilalţi şase candidaţi au propuneri din partea unor asociaţii şi fundaţii care au ca scop apărearea drepturilor omului. Unii dintre aceştia sunt propuşi de către organizaţii înfiinţate în urmă cu un an, iar membrii acestor organizaţii sunt chiar persoanele care sunt propuse. Eu am fost propus de către facultăţile de Drept acreditate, ştiţi care sunt, şi de către organizaţiile profesionale ale juriştilor. Fiind cadru didactic de foarte mulţi ani, am fost decan al Facultăţii de Drept 20 de ani, m-am implicat şi în organizarea unor manifestări ştiinţifice în care au fost implicate şi organizaţiile profesionale ale juriştilor. Cunoscând că aş avea o susţinere din partea facultăţilor de Drept cu care am colaborat  le-am cerut susţinerea astfel încât am avut susţinerea a cinci facultăţi de Drept şi a şase organizaţii profesionale.

Aţi solicitat un punct de vedere şi Facultăţilor din Cluj – Napoca şi Bucureşti?

Am solicitat un punct de vedere şi din partea acestor facultăţi de la care nu am primit.

Nu l-aţi primit sau încă nu l-aţi primit? Mai au timp să o facă?

Nu mai au timp. Tocmai asta a fost chestiunea. Termenul era 4 noiembrie de depunere a propunerilor, iar solicitarea mea a venit doar prin data de 1 noiembrie. Timpul fizic era prea scurt ca să se întrunească Consiliul Facultăţii, nu e o chestiiune chiar atât de simplă. Dar dumneavoastră întrebaţi-mă altceva. Întrebaţi-mă câte propuneri am. Că puteam să am o singură propunere, cum au ceilalţi. Nu trebuie să ai propunere din partea a 30 de facultăţi acreditate, doar că eu sunt singurul care am propunere din partea facultăţilor acreditate şi sunt singurul care am propuneri din partea facultăţilor acreditate şi sunt singurul care am propuneri din partea organizaţiilor profesionale ale juriştilor.

V-am întrebat de Cluj şi Bucureşti, ştiind că sunt două facultăţi de Drept considerate de top.

Spuneţi mai departe.

Am văzut anumite controverse legate de candidatura dumneavoastră...

Nu am văzut nicio controversă, dar poate îmi spuneţi dumneavoastră.

Una dintre ele ar fi legată de trecutul dumneavoastră, mai exact de ce aţi făcut înainte de 1989. Sunt voci care spun că, fiind primul şef al Poliţiei Timiş după Revoluţie şi având în considerare faptul că în multe situaţii au venit pe funcţii cei din eşalonul doi al regimului comunist, se ridică anumite semne de întrebare. Trecutul dumneavoastră ar putea să vă împiedice?

Acestea sunt alegaţii pe care le faceţi. Eu am fost înainte de 1989 cadru didactic universitar. Mi-am început cariera ca şi asistent universitar, apoi am fost lector universitar, mi-am făcut doctoratul în Drept, la Cluj, sub conducerea profesorului Ioan Gliga. Nu am avut nicio funcţie, nici în partid şi nici la alte nivele, deci absolut nicio funcţie. Faptul că am fost cooptat în Consiliul Frontului se leagă de faptul că eu sunt autorul rezoluţiei Adunării Populare din 22 Decembrie, care a fost editată şi difuzată în peste 40.000 de exemplare în Timişoara, care începe la punctul întâi cu demiterea din toate funcţiile de partid şi de stat a dictatorului Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale şi judecarea într-un proces real a acestora, lucru care s-a petrecut în noaptea de 21 spre 22. Atunci a fost multiplicată această rezoluţie în 10 puncte, care a fost multiplicată în subsolul Universităţii de Vest din Timişoara, unde funcţiona un atelier de multiplicare. Împreună cu Mircea Tonenchi am multiplicat acea rezoluţie şi am difuzat-o din maşina mea în tot oraşul. A fost citită în balconul Operei. Inclusiv eu am citit-o de la balconul Operei, iar în momentul în care s-a deschis. Trecutul meu este un trecut de un universitar obişnuit absolut, reţineţi, absolut fără niciun fel de funcţie în niciun organism, iar faptul că m-am implicat în Revoluţie şi că mi-am asumat apoi, ca urmare a numirii de către Consiliul Frontului în calitatea de comandant al Poliţiei Timiş şi confirmat de către Ministrul de Interne, ca fiind doctor în Drept. Am stat de la început cu menţiunea că rămân în funcţie până când se vor aşeza lucrurile. Trecutul meu este un trecut pe care ar trebui să îl apreciaţi, foarte sănătos. Nu am avut niciodată, nicio funcţie nicăieri.

Dar membru de partid aţi fost?

Am fost în primit în partid în anii studenţiei, în anul doi. Erau primiţi în partid câte patru – cinci studenţi pe an, dintre cei mai buni. Am fost membru de partid şi ştiam că nu îmi voi putea dezvolta o carieră dacă nu voi fi membru de partid pentru că aşa a fost atunci.

Ce v-aţi propus să faceţi din postura de membru al CSM, dacă veţi fi ales?

Există depus un plan care se cere la depunerea dosarului. Doar ca şi principiu, în afară de faptul că militez pentru drepturile omului şi al cetăţenilor, că sunt reprezentant al societăţii civile, raportat la faptul că facultăţile de drept sunt cele care furnizează materia primă în magistratură, studenţii facultăţii de drept sunt viitorii magistraţi, voi milita să existe o relaţie fundamentală între INM, care este coordonat de către CSM şi facultăţile de Drept ca să se coreleze programele de învăţământ ale facultăţilor şi programele de admitere ale INM, iar pe de altă parte având în vedere faptul că organizaţiile profesionale ale juriştilor nu sunt reprezentate în CSM, voi milita şi pentru apărarea intereselor acestora.

Aţi început cu apărarea drepturilor omului. Preşedintele Senatului, domnul Călin Popescu Tăriceanu, susţine că prin acţiunile sale DNA încalcă drepturile omului. Împărtăşiţi acest punct de vedere?

Nu aş dori ca să intru în aceste amănunte. Atunci când voi fi pe poziţia respectivă, dacă voi fi ales de Senat, o să pot să îmi exprim poziţia. Cert este că ceea ce se anunţă pe posturi la numărul de persoane urmărite în ţară, e vorba de milioane de oameni, dacă este adevărat, sută la sută nu poate să fie decât rezultatul unei acţiuni care nu cred că este cea mai bună şi care merge spre apărarea drepturilor omului. Organele de represiune sau, mai bine zis, parchetele şi Poliţia ar trebui să lucreze mai mult pe munca preventivă. Descoperim că o persoană săvârşeşte o anumită infracţiune şi o săvârşeşte în mod repetat şi lăsăm persoanele respective să săvârşească acţiuni în mod repetat şi pe parcursul a mai multor ani ca să adunăm probe. De ce nu la prima sută sau mie de euro nu îl dăm afară şi să îl înlocuim. De ce trebuie să îl lăsăm să producă prejudicii de sute de mii sau de milioane sau de zeci de milioane, poate chiar sute de milioane de euro, ca abia la acel moment să îl trimitem în judecată şi să îl condamnăm. Afirmaţii de genul că mai urmează în jur de 7.000 de dosare de Crimă Organizată şi ne gândim că în fiecare dosar poate să fie cinci – zece persoane, deci încă câteva zeci de mii de persoane urmărite, sigur că asta nu este în interesul cetăţeanului. Interesesul cetăţeanului ar fi să se prevină săvârşirea unor astfel de fapte antisociale şi păgubitoare, nu să îi lăsăm ba chiar să le punem la dispoziţie toate mijloacele să poată să „beneficieze” de funcţiile lor şi să aducă prejudicii imense statului.

Care este în continuare calendarul alegerii membrilor CSM din partea Societăţii Civile?

S-au depus candidaturile până în 4 noiembrie la Biroul Permanent al Senatului care a trimis dosarele candidaţilor la Comisia Juridică a Senatului. Comisia Juridică, nu ştiu care, a acestui Parlament sau din Parlamentul viitor, urmează să audieze candidaţii şi se supun la vot candidaturile în plenul Senatului. Aşa spune legea.

În finalul discuţiei cu reporterul „Adevărul”, Radu Motica a făcut un apel: „V-aş ruga să fiţi atent ce scrieţi pentru că începând cu trecutul meu, sunteţi ori dezinformat, ori sunteţi rău”. După ce a fost informat că este doar un demers care vizează clarificare unor aspecte referitoare la un candidat pentru funcţia de membru CSM din partea societăţii civile, Radu Motica a adăugat:

„Eu am fost director uneva? Am fost măcar secretar de partid pe o organizaţie? Nu am avut absolut nicio funcţie. Aş fi vrut să fiu decan sau prodecan. Regret că nu am fost, şi pentru că eram destul de tânăr. Dacă aş fi fost decan sau prodecan nu cred că aş fi avut un trecut pătat. Care ar fi fost cadrul didactic care dacă ar fi fost însărcinat cu o funcţie de conducere în cadrul unei universităţi ar fi spus nu, pentru că e împotriva regimului? La nivel de centru universitar, secretarul de partid era unul dintre cei mai mari profesori pe care i-a avut Politehnica. Din fericire, după anii 1980 au fost promovate cadre didactice de specialitate dintre cele mai bune. A trecut vremea anilor 50-60 când fără niciun fel de şcoală ajungeai să conduci întreprinderi“.

ADEVĂRUL: Aceste avansări nu presupuneau o presiune din partea regimului pentru a da informaţii despre anumiţi colegi sau studenţi? Am văzut că au fost dosare inclusiv ale unor profesori de gimnaziu

Radu Motica: Eu cred că cei care dădeau astfel de informaţii o făceau din proprie iniţiativă. Presupun asta, mergând şi pe exemplul meu personal. Pe mine nu m-a întrebat absolut niciodată nimeni, din organele de Securitate, ce face un coleg sau altul. Oare de ce nu m-or fi întrebat?  Eram o persoană destul de cunoscută. Scriam la vremea respectivă un articol săptămânal în ziarul local, care era organ al partidului, şi care se chema Curierul Juridic. Dădeam între 10 şi 20 de răspunsuri la întrebări pe probleme juridice. Numele meu era deja întipărit în mintea cetăţenilor. La început scriam „rubrică redactată de Radu I. Motica, doctor în Drept”. După o vreme scriam doar „red. Dr. R.I.M”.  Aşa a apărut şi rezoluţia Adunării Populare, pe care în prima ediţie era scris „red. R.I.M.”. Se ştia cine este R.I.M. Abia în ediţia a doua mi-am scris numele complet. Dosarele noastre urmează filiera CNSAS. Şi dosarul meu va fi verificat.