FOTO Cum a fost salvată statuia Sfintei Maria cu Pruncul Isus din Timişoara. Securitatea a ordonat distrugerea ei, dar muncitorii au ascuns-o până în 1989

Deşi au primit ordin de la Securitate să distrugă o superbă statuie a Sfintei Maria din Timişoara, muncitorii s-au temut de o pedeapsă divină şi au ascuns monumentul, care a putut fi scos din nou la lumină imediat după Revoluţia din 1989.

Deasupra intrării în Casa Studenţilor din Timişoara tronează o frumoasă statuie, opera sculptorului bănăţean Sebastian Rotsching.

Clădirea a fost construită în 1937 de Ordinul Superior al Surorilor de Notre Dame, ca prelungire a complexului de învăţământ a călugăriţelor.

După cel de-Al Doilea Război Mondial, statul a confiscat clădrirea de la cei care au construit-o.

În 1957, la ordinul Securităţii, statuia Feciorei amplasată pe frontispiciu trebuia să dispară. Oamenii spun că muncitorii se temeau de pedeaspa divină, aşa că nu au avut curaj să distrugă statuia cu barosul. Au găsit însă o altă soluţie, astfel ca, după schimbarea de regim din 1989, statuia să poată fi din nou admirată.
 

Cel mai vechi angajat al Casei Studenţilor din Timişoara este coregraful Marcel Bothscheller. A fost angajat drept colaborator în 1971, iar din 1987 a fost angajat cu carte de muncă. 

“Deasupra intrării era montată o ladă de lemn, care dădea impresia unei boxe. O boxă din lemn, dată cu tencuială gri, aproape de culoarea clădirii. Ani de zile a stat acolo statuia. Muncitorii nu au dorit să distrugă statuia, deşi Securiatea le-a cerut asta. Se ştia din vorbă în vorbă de existenţa unei statui acolo. Cel care a şi văzut statuia, pentru că a şi participat la lucrările de ascundere, a fost tâmplarul instituţiei. El s-a pensionat de mult. La etajul întâi este şi o capelă superbă, dar care nu este deschisă publicului. Nu se poate intra pentru că uşa este închisă. Dar revenind la statuie, a fost o mare surpriză când a reapărut. La scurt timp după revoluţie, când am venit la muncă, am văzut şi eu statuia. Am rămas impresonat. Nu ştiam cum arată, nu ştiam ce mărime are, pentru că nu au rămas poze vechi”, a declarat Marcel Bothscheller.  

Desfacerea sarcofagului în anul 1990 FOTO Maria Roşu/Facebook

Statuia poate fi admirată din nou după căderea regimului comunist FOTO Ş.Both
 

“Mulţi au auzit de statuie de la părinţi şi de la bunici”

Preotul romano-catolic Andreas Reinholz a fost parohul bisericii din Iosefin în anul 1990. 

“S-a vorbit că nimeni dintre muncitori nu a vrut să dea jos statuia, să o distrugă. Le-a fost frică de Dumnezeu. Şi atunci au venit cu soluţia de a acoperi statuia. Ştiu că a fost dezvelită statuia imediat după Revoluţie. Chiar la câteva zile după. Era printre primele acţiuni care s-au făcut în 1990. Oamenii de acolo de la Casa Studenţilor au scos statuia. După ce a fost dat jos zidul m-au chemat şi pe mine credincioşii. Am ştiut că există acea statuie, multă lumea ştia de ea. Mulţi au auzit de statuie de la părinţi şi de la bunici. Dar a fost un moment frumos când a reapărut. Statuia şi clădirea nu a aparţinut de noi, ci de călugăriţele de Notre Dame”, a declarat Andreas Reinholz.

Proiectatul clădirii în care funcţionează Casa Studenţilor a fost arhitectul Michael Wolf, iar antreprenor Laszlo Lazar. Autorizaţia de construcţie a fost emisă în 9 iunie 1936. Arhitectul Wolf s-a stabilit în Germania în 1963. A murit în 2003, la vârsta de 102 ani. 

Clădirea a fost retrocedată Ordinului Surorilor de Notre Dame, iar acum Casa Studenţilor este în chirie.