Cum se trăia în Timişoara la începutul anilor 1900: Salariul mediu pe o lună asigura suficiente alimente de bază

Piaţa Unirii din Timişoara la începutul secolului al XX-lea FOTO ratt.ro

Timişoara a luat un elan uriaş de dezvoltare după revenirea sub administraţia ungară, întreruptă în 1849. Banatul revine Regatului Ungariei în 1867 – după întemeiera monarhiei duale, până după primul Război Mondial.

Dezvoltarea Timişoarei a început în 1870 şi nu era terminată la izbucnirea Primului Război Mondial. 

A început construirea de străzi şi bulevarde, ca o imitaţie a Ringului din Viena şi a Korutului din Budapesta. Aspectul oraşului a fost complet schimbat. 

Creşterea industrială s-a accelerat, s-a creat fundamentul pentru dezvoltarea urbană modernă şi rapidă.

Oamenii de afaceri prosperau sub liberalismul acelei periode, însă nici clasa social de mijloc şi clasa muncitoare nu o ducea rău. 
 

Portalul www.cartim.ro prezintă câteva preţuri şi salarii în Timişoara anului 1901. 

O cămaşa bărbătească costa 2.90 coroane, un costum elegant, croi modern, 20 coroane, pantofi la ultimă moda: 3-5 coroane, pălărie sic 3.90 coroane, îmbrăcăminte completa cu toate articolele de mai sus: 29 coroane.

Salariul mediu în Timişoara era de 150 – 180 coroane pe lună şi asigura un trai decent.

Cât câştigau timişorenii

Un inginer câştiga 250-350 de coroane pe lună, un poliţist 130-140 de coroane, un funcţionar de la primărie 120-140 de coroane, un fierar avea 200 de coroane. Zilierii câştigau bine. Un tâmplar sau un zidar primea o coroană pe oră, un săpător 0.60 coroane pe oră, iar un zilier necalificat era plătit cu 3 coroane pe zi.

Salariul mediu pe o lună asigura cumpărarea alimentelor de bază în cantităţi mai mult decat suficiente, scrie www.cartim.ro:
 

Un kilogram de cafea costa 2.90 coroane, un kilogram de zahar 0.90 coroane, un pui întreg pentru friptură: 1.00 coroană. Un litru de lapte se putea cumpăra cu câţiva crăiţari (cenţi). Pâinea costa 0.20 coroane, un ou 0.03 coroane. Un kilogram de cartofi costa 0.07 coroane.

Încălzirea pentru iarnă nu era o problemă financiară: un  metru cub de lemne costa 4.00 coroane.

Produsele mai scumpe erau medicamentele, mirodeniile, cărţile sau mobila de calitate.

“Un zilier necalificat, cu cele 3 coroane câştigate la sfârşitul unei zile de muncă îşi putea permite urmatoarele:  două pâini, câteva kilograme de fasole, câteva kilograme de cartofi, o rudă de salam, o plasă de fructe, câteva beri la ospătăriile centrale, plus bani de pus deoparte pentru reparaţii la croitorie sau pantofarie”, mai scrie www.cartim.ro.

În anul 1902 primăria asigura învăţământ gratuit

Iată şi situaţia învăţământului. În anul 1892, din cele 5.420 de locuri alocate pentru clasele I – IV, municipalitatea a asigurat 3.600 de locuri gratuite. În anul 1902 primăria asigura deja învăţământ gratuit în proporţie de 100%, iar în anul 1903 şcolile de ucenici au devenit gratuite.

"Din 1905, fiecare gradiniţă din oraş punea la dispoziţie o sală specială cu program deschis între orele 6 – 21, sala dotată cu mobilier şi loc de joaca, bine încălzită şi supravegheată, unde se asigurau şi două mese decente pe zi pentru fiecare copil", mai aflăm de pe www.cartim.ro.

Din 1907, cele trei asociaţii umanitare din Timişoara au deschis bucătării populare. Sute de copii erau susţinuţi gratuit cu mese în cantinele şcolare, cu îmbrăcăminte sau beneficiau gratuit de tabere şcolare de vară cu cazare, masă şi activităţi de divertisment.

Citeşte şi:

De ce este Banatul fruncea: moştenirea austro-ungară. „Deşi aflat la margine de imperiu, era un Pământ al Făgăduinţei, o mică Americă, ba chiar un Eldorado”

Primarii vizionari ai Timişoarei. Oamenii care au pus oraşul pe harta Europei Occidentale