Cum se lăfăiau Iancu şi Poli Timişoara pe banii Primăriei: fructe exotice şi pixuri de lux, plătite din banii oraşului pentru reclamă inutilă pe stadion

Rechizitoriul de trimitere în judecată a dosarului „Poli”, dosar în care sunt judecaţi fostul primar al Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, secretarul primăriei, Ioan Cojocari, dar şi alţi „grei” din primărie, scoate la iveală modul în care au fost folosiţi banii „pompaţi” de Primăria Timişoara în echipa patronată de Marian Iancu. Practic, potrivit procurorilor DNA, Iancu a fost mare patron de fotbal cu bani de la autorităţile locale.

Procurorii DNA care au trimis, recent, în judecată dosarul privind finanţarea ilegală a echipei de fotbal din perioada în care clubul era patronat de Marian Iancu, au scos la iveală modul în care a fost jefuit banul public prin asocierea dintre Primăria Timişoara şi firma patronată de Marian Iancu, care deţinea clubul de fotbal Poli Timişoara. Aşa cum „Adevărul” a dezvăluit deja, procurorii DNA au subliniat modul în care afacerea cu Marian Iancu a fost decisă „la viteză” într-o şedinţă extraordinară de Consiliu Local.

DNA a arătat ilegalitatea finanţării de către primărie a unei societăţi pe acţiuni, scoţând la iveală şi modul păgubos în care a fost realizată asocierea. Potrivit procurorilor, necesitatea finanţării a fost justificată prin importanţa dezvoltării clubului de fotbal „care are un impact social major, echipa dovedind că este un fenomen social iar dintr-o astfel de asociere ar avea de câştigat atât iubitorii fotbalului cât şi fotbalul de performanţă”. Procurorii au explicat că „fenoemenul social” nu este prevăzut de lege, condiţionarea acordării finanţării „fiind limitată doar în ceea ce priveşte scopul şi finalitatea ce trebuie atinsă, respectiv pentru utilitate publică”.

Mai mult decât atât, procurorii au mai arătat că unul din punctele înţelegerii dintre primărie şi Marian Iancu prevedea „asigurarea reclamei, pe stadion, in timpul meciurilor, pentru Consiliul Local şi Primăria Municipiului Timişoara”. „Fără a analiza în detaliu fiecare dintre aceste clauze, întrucât aşa cum vom arăta ele nici nu au fost respectate, una dintre ele poate fi catalogată chiar absurdă, întrucât „asigurarea reclamei, pe stadion, in timpul meciurilor, pentru consiliul local şi Primăria Municipiului Timişoara” (citarea este literală) nu este specifică unor asemenea persoane juridice ci mai degrabă unor firme private care necesită promovarea prin intermediul publicităţii pentru atragerea clienţilor şi nicidecum unor instituţii publice al căror scop este acela de a utiliza bugetul public în scopul satisfacerii nevoilor comunităţii ale cărei interese le reprezintă şi nu a-şi face reclamă, întrucât din cheltuielile ocazionate de această activitate nu erau utile societăţii civile şi populaţiei oraşului”, a arătat procurorul care a întocmit rechizitoriul.

Potrivit documentului întocmit de DNA, cei aproximativ 30 de milioane de lei primiţi de firma lui Marian Iancu de la Primăria Timişoara şi 9 milioane de la Consiliul Local au asigurat „grosul” banilor din care funcţiona firma lui Iancu, 64 la sută din sumele necesare funcţionării provenind de la autorităţile publice locale şi judeţene. Procurorii au arătat că ilegalităţile au mers până acolo încât firma patronată de Marian Iancu a primit prima tranşă de finanţare pentru cheltuieli efectuate înainte de asocierea cu primăria. În plus, mai spun procurorii DNA, pentru finanţarea echipei patronate de Marian Iancu, Primăria Timişoara a alocat banii şi abia ulterior a identificat sursa de finanţare, lucru complet ilegal.

În privinţa deconturilor făcute de către club, acestea dezvăluie modul în care banii alocaţi de primărie au fost folosiţi pentru interese personale şi nu în interesul clubului de fotbal. „Dovada cheltuirii sumelor de bani primite cu titlu de finanţare de către S.C. Politehnica 1921 Ştiinţa Timişoara & Invest S.A. de la Consiliul Local Timişoara în alte scopuri decât cele prevăzute în contract, o constituie documentele prin care s-a încercat justificarea modului în care au fost utilizaţi acei bani, fiind depuse în acest scop facturi ce se refereau la achiziţia unor bunuri de lux – stilouri, pixuri, alimente şi fructe exotice sau servicii care nu erau necesare – decontări consultanţă ori servicii de pază fără detalierea acestora”, arată procurorii potrivit cărora „cantităţile înscrise în facturi fiind în cele mai multe cazuri de ordin singular, restrâns, imposibil de a putea satisface nevoile unui număr mare de persoane (n.r. a jucătorilor)”.  Potrivit aceleiaşi surse, funcţionarii primăriei aveau obligaţia de a verifica modul în care s-au cheltuit banii alocaţi de primărie, au fost identificate deconturi pentru „servire masă”, „contravaloare bilete de avion” sau  „servicii hoteliere”, fără a indica persoanele care au beneficiat de aceste servicii.