CFR plăteşte sute de mii de euro pentru un depozit strategic, ajuns în posesia unei firme în care este acţionar soţia unui fost director al companiei

Numai în ultimii doi ani, CFR a încheiat contracte de 300.000 de euro pentru folosirea unui depozit pe care putea să îl cumpere cu 75.000 de euro. Compania de Căi Ferate nu a fost, însă, interesată de achiziţia bazei, pe care a şi deţinut-o la un moment dat, iar obiectivul de importanţă strategică a ajun în posesia unei firme în care acţionar soţia fostului director al CFR, Valeriu Trică, firmă de care CFR este acum dependentă.

Baza de depozitare şi manipulare a materialelor de cale ferată de la Aurel Vlaicu, judeţul Hunedoara, este un obiectiv strategic. Amplasat pe Coridorul IV Paneuropean, depozitul este absolut necesar pentru depozitarea şi manipularea materialelor necesare lucrărilor pe calea ferată. „Baza de la Aurel Vlaicu este singura omologată în ţară care asigură depozitarea şi unde se pot face lucrări de mentenanţă şi întreţinere a căilor rulante pentru toţi operatorii de transport feroviar naţionali sau privaţi. Având în vedere poziţionarea strategică  pe Culoarul IV Paneuropean,  orice entitate care realizează lucrări de reparaţii sau modernizare a infrastructurii feroviare sau lucrări de întreţinere a liniei curente va fi nevoită să încheie contracte de prestări servicii cu firma care deţine baza”, a explicat o sursă „Adevărul” importanţa depozitului de la Aurel Vlaicu.

„E foarte importantă (n.r. baza) având în vedere că acum la noi se desfăşoară lucrări pe coridorul IV. E importantă pentru depozitarea materialelor”, confirmă directorul Sucursalei Regionale CFR Timişoara „Avantajul acestei baze este că se află în centrul ţării şi orice materiale vin, e mai uşor să le distribui în ţară”, declară şi fostul director al Regionalei Timişoara, Mircea Benec. Într-un răspuns comunicat la solicitarea ziarului Compania Naţională de Căi Ferate arată că nu deţine informaţii cu privire la existnţa în România a unor baze de depozitare similare celei de la Aurel Vlaicu (judeţul Hunedoara).

Istoria bazei de la Aurel Valicu

Istoria tumultoasă a bazei de la Aurel Vlaicu începe după Revoluţie. Aflată în proprietatea fostei SNCFR, baza de manipulare şi depozitare a materialelor de cale ferată de la Aurel Vlaicu i-a revenit la reorganizarea din 1998 Societăţii de Construcţii Feroviare CNCF „CFR”SA  – Sucursala Regională CF Timişoara. Ulterior, Societea de Construcţii Feroviare s-a privatizat, preluând odată cu privatizarea şi baza de la Aurel Vlaicu.

CFR avea, însă, nevoie în continuare să depoziteze şine, traverse şi alte materiale necesare lucrărilor la calea ferată în baza de la Aurel Vlaicu. Pentru a face asta, CFR a trebuit să-i plătească Societăţii de Construcţii Feroviare, privatizate de acum, serviciile de depozitare şi pază a materialelor. Potrivit unei situaţii a achiziţiilor publice,  numai în 2012 şi 2013 Sucursala Regională CF Timişoara a încheiat cu Societatea de Construcţii Feroviare contracte de pază, depozitare, gestionare şi manipulare a materialelor de cale în baza Aurel Vlaicu în valoare de aproximtiv 170.000 de euro.

Compania de Căi Ferate, neinteresată de bază

Societatea de Construcţii Feroviare care a deţinut baza a intrat însă în faliment, iar în 2014, Casa de Insolvenţă Transilvania, lichidatorul judiciar al firmei, scoate la licitaţie mai multe active ale societăţii, printre care un autoturism Ford Focus şi depozitul de la Aurel Vlaicu. Baza, cu o suprafaţă de teren de aproape patru hectare şi toate dotările necesare manipulării şi depozitării de material de cale ferată, este pusă în vânzare pentru un preţ de pornire de doar 75.000 de euro.



Chiar dacă la momentul licitaţiei CFR avea în derulare două contracte pentru baza de la Aurel Vlaicu, Compania de Căi Ferate nu a fost interesată de achiziţie. La licitaţia pentru cumpărarea bazei s-a prezentat o singură firmă: SC Tiefbau SRL, deţinută de Minodora Graţiela Stângu şi Cristian Stângu. La aceeaşi licitaţie a participat pentru achiziţia maşinii Ford Focus şi o persoană fizică, fostul director economic al falimentarei Societăţi de Construcţii Feroviare, Adrian Ciungu.

Legăturile dintre personajele implicate

Singur ofertant la licitaţia de achiziţie a bazei de la Aurel Vlaicu, SC Tiefbau SRL şi-a adjudecat baza pentru preţul de  pornire de 74.952 de euro fără TVA. Adrian Ciungu, care a participat la licitaţie în nume propriu, a reuşit să cumpere autoturismul Ford Focus pus în vânzare. Licitaţia a avut loc în data de 5 martie 2014. A doua zi, în 6 martie, la Registrul Comerţului era depusă deja cererea pentru înfiinţarea unei noi firme: SC TSC General Construct SRL. Acţionari, cu câte 25 la sută fiecare: Graţiela şi Cristian Stângu (acţionarii firmei care a cumpărat baza), Adrian Ciungu (fost director economic al Societăţii de Construcţii Feroviare, care a participat la licitaţia la care s-a vândut baza pentru cumpărarea unui autoturism) şi Mirela Adriana Trică (soţia fostului director al CFR Timişoara, care a condus în timpul guvernării PD-L şi Compania Naţională de Căi Ferate).

La scurt timp, Tiefbau îi vinde baza firmei TSC General Construct, care este şi astăzi proprietarul bazei. Într-un răspuns oferit la solicitarea ziarului „Adevărul”, CFR a comunicat că a încheiat cu TSC General Construct (înfiinţată în urmă cu doi ani), cinci contracte în valoare de aproximativ 300.000 de euro (1.327.234 lei – suma exactă). De altfel, CFR este singurul client al firmei TSC General Construct, căreia relaţia cu CFR i-a adus în anul 2014 şi 2015 un profit de aproximativ 44.000 de euro. În profitul raportat nu intră, însă, salariile angajaţilor, printre care şi Adrian Ciungu, salarii care intră la capitolul cheltuieli şi nu se regăsesc în profitul firmei, dar se traduc în beneficii directe pentru angajaţi.

Cum a ratat CFR baza de care este dependentă

De ce nu a fost Compania Naţională de Căi Ferate să cumpere cu 75.000 de euro o bază pentru care a plătit în ultimii patru ani peste 40.000 de euro? Actualul director al Regionalei CFR Timişoara, Alexandru Simu nu poate explica motivele pentru care CFR nu a fost interesată să cumpere baza de la Aurel Vlaicu pentru că nu era pe funcţie la data scoaterii bazei la licitaţie. Director al CFR Timişoara, la data tranzacţiei, era Mircea Benec. „În ultimii 20 de ani, CFR nu a mai fost interesată să aibă aceste baze. Nu noi, regionala, Compania de la Bucureşti”, a spus Benec, care susţine că CFR plăteşte pentru depozitarea şi paza materialelor în baza de la Aurel Vlaicu, sume infime.

„E vorba de 7-8.000 de lei pe lună. Nu sunt nici 2.000 de euro. Sunt sume foarte mici pentru materialele pe care le avem acolo”, susţine fostul director al CFR Timişoara. Când îi spunem că potrivit unui răspuns al Companiei, CFR a plătit numai în ultimii doi ani aproximativ 300.000 de euro, Mircea Benec se şochează. „Nu se poate aşa ceva. Trei sute de mii de euro!?? Poate că în ani s-a adunat, dar nu s-a plătit niciun leu pe manipulare. Doar pentru pază şi depozitare”, a declarat Benec. „Adevărul” i-a solicitat şi Companiei Naţionale de Căi Ferate să explice dezinteresul arătat în achiziţia bazei strategice de la Aurel Vlaicu.

„Compania Naţională de Căi Ferate CFR SA nu a participat la licitaţia organizată, câtă vreme orice achiziţie se afectuează în baza unui plan şi în limita unui buget aprobat de conducerea CNCF „CFR” SA cu un an anterior celui în curs. Raportat la data licitaţiei, respectiv anul 2014, în bugetul de venituri şi cheltuieli şi planul anual de achiziţii publice)al CNCF’’CFR’’SA nu a fost susţinută, respectiv, aprobată o astfel de achiziţie, neavând cunoştinţă despre aceasta posibilă vânzare”, explică reprezentanţii CNCF CFR SA.

„E un business foarte prost”

Contactat de „Adevărul”, administratorul bazei de la Aurel Vlaicu, Adrian Ciungu, a declarat că a participat la licitaţia de vânzare a bazei doar în calitate de persoană fizică pentru achiziţia maşinii puse în vânzare. „TSC-ul nu cred că exista la momentul respectiv. Putem vorbi de propuneri pe care le-am avut în nume propriu. Au fost propuneri pentru cooptarea mea ca şi individ de a mă angaja. Nu mai ştiu dacă la momentul respectiv TSC-ul era înfiinţat sau nu”, a declarat Ciungu. Ciungu susţine că baza de la Aurel Vlaicu a fost achiziţioantă în speranţa că  firmele angajate de CFR să reabiliteze Culoarul IV Paneuropean „vor bate la uşă” să depoziteze materiale acolo. Adrian Ciungu spune că nu s-a întâmplat, însă, aşa.

„Pe vremuri, baza a fost o chestie interesantă pentru că CFR-ul presta foarte multe lucrări în interes propriu. În ultimii ani, CFR-ul nu mai face ceea ce era acolo. Acum 10 ani acolo exista foarte mare activiate, dar aceste servicii au fost externalizate. Una din chestii asta a fost. Că îţi vor bate constructorii la uşă. Din păcate nu e aşa”, susţin Ciungu. În ciuda contractelor de peste 1,3 milioane cu CFR şi a profitului înregistrat încă de la înfiinţare, Ciungu susţine că „businessul este unul foarte prost”.

„Privaţi pe segmentul acesta de activitate nu sunt. Niciun leu nu s-a putut rezolva…Nu rezolva, că poate sună mai ciudăţel. Privaţii nu mai au nevoie de aşa ceva. Au schimbat tehnologia. S-ar putea ca baza să fie şi depăşită moral. CFR-ul şi dacă o ia gratis acum are minimul cheltuielilor pe care le are societatea asta în prezent. Firma face un profit groso-modo de 2.000 de euro pe lună. Dacă dumneavoastră consideraţi că asta e o sumă atunci nu mai ştiu ce înseamnă noţiunea de profit”, a declarat Adrian Ciungu.  

„Nu puteam să influenţez”

Contactată pentru un punct de vedere, Mirela Adriana Trică, asociat în cadrul firmei care deţine baza de la Aurel Vlaicu a declarat doar că „nu sunt în măsură eu să vorbesc”. Fostul director al regionalei CFR Timişoara şi chiar director al Companiei Naţionale de Căi Ferate, în timpul guvernării PD-L, Valeriu Trică (foto - optm.ro) susţine că un a influenţat în niciun fel achiziţia bazei de către firma în care este asociat soţia sa.  „În momentul în care a luat-o (n.r. baza) firma în care soţia mea acţionar, eu un aveam nicio funcţie la calea ferată şi nu puteam să influenţez. Faptul că un trebuia să o vândă e un semn de întrebare. Eu ce pot să vă spun e că baza i-a aparţinut unei firme private, a fost scoasă la licitaţie. Reprezentantul firmei private a pus nişte bani şi a cumpărat de data asta el ca acţionar. Probabil că ştia potenţialul firmei şi lichidându-se firma a participat la licitaţie. Eu la momentul acela un mai aveam nicio funcţie ca să pot să influenţez”, a declarat Valeriu Trică pentru „Adevărul”.

Asociat al Elenei Udrea

Plecat din CFR, Valeriu Trică activează în mediul privat, unde controlează o companie de transport feroviar de marfă în care este asociat cu Elena Udrea. „Am avut o discuţie la un moment dat, ne-am întâlnit undeva în Bucureşti, am prezenat un business, i-am explicat despre ce e vorba, dânsa a spus că vrea să participe şi ea şi m-a întrebat dacă un mă deranjează şi acum suntem asociaţi”, a explicat Valeriu Trică, potrivit căreia Elena Udrea nu este implicată la nivel de management al firmei. Numele lui Valeriu Trică a fost legat şi de un prieten al Elenei Udrea, deputatul Alin Popoviciu, a cărei firmă a închiriat de la CFR un spaţiu ultracentral la un preţ de sub un euro pe metru pătrat. Ulterior, Trică a ajuns director al Companiei Naţionale de Căi Ferate CFR SA, funcţie pe care a stat câteva luni.