Minuni mai puţin cunoscute ale Lui Iisus. Apariţiile misterioase de după Înviere şi miracolul zilelor noastre: „Simplul fapt că existăm este o minune“

Transformarea apei în vin, înmulţirea pâinilor, învierea lui Lazăr sau vindecarea bolnavilor sunt minuni ale lui Iisus relatate în evenghelii despre care se vorbeşte mult, dar sunt şi unele minuni ale Mântuitoului mai puţin cunoscute publicului larg.

Prima şi una din cele mai cunoscute minuni ale Mântuitorului este transformarea apei în vin, la nunta din Cana Galileei. Conform relatărilor din evanghelii, evenimentul a fost unul public, la fel ca alte minuni săvârşite de Iisus, cum ar fi înmulţirea pâinilor sau vindecarea unor bolnavi. Cea mai mare minune este, însă, Învierea din morţi, a treia zi după răstignirea şi moartea Sa.

Pe paginile Sfintei Scripturi sunt relatate, însă, şi unele minuni mai puţin cunoscute. Una dintre ele este vindecarea soacrei lui Petru. O altă minune despre care se face vorbire puţin este vindecarea unor bolnavi cărora Iisus le cere să nu mai spună la nimeni despre minunea de care au avut parte. „Hristos nu a dorit ca prin minuni să aibă parte de o creştere a popularităţii sale. Întodeauna liderii religioşi au reacţionat la minunile făcute şi nu a vrut să îi provoace. De asemenea, Domnul Iisus a subliniat că mai importantă este credinţa decât minunea şi vindecarea trupului e mai importantă vindecarea sufletului”, a explicat pastorul Ionel Tuţac discreţia pe care şi-a dorit-o Mântuitorul.

„Iisus Hristos făcea unele minuni în faţa întregii lumi. Scopul nu era atât minunea în sine, cât să vindece din milă faţă de oameni. În acelaşi timp, prin minuni îşi demonstra Dumnezeirea, pe lângă faptul că este Fiul lui Dumnezeu. Când făcea minuni oamenii credeau pentru că erau multe profeţii despre Iisus Hristos care va deschide ochii orbilor. Scopul minunilor în general este pentru a demonstra Dumnezeirea lui Hristos. Iisus când vindeca un bolnav, îl vindeca complet: trup şi suflet. Iisus Hristos a făcut minunile şi cu scopul de a crede oamenii în El”, a spus şi Prea Sfinţitul Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj.

„Sunt minuni săvârşite de Mântuitorul cu sine, cu lumea înconjurătoare şi cu omul. Dacă o minune a fost săvâşită într-un mediu în care autoritatea Lui era deja cunoscută nu mai era nevoie de propovăduirea minunii de către beneficiarii ei. În mediile în care activitatea Lui era necunoscută era important ca cele întâmplate să fie cunoscute pentru ca lumea să cunoască faptul că Mesia cel promis, Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. Toate minunile sunt cunoscute pentru că fac parte din calendarul evanghelic al Bisericii. Sunt evocate cursul anului bisericesc”, a explicat şi preotul Nicolae Morar, conferenţiar la Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara.

Minunile de după Înviere

Cea mai mare minune rămâne, însă, Învierea din morţi, care este şi fundamentul creştinismului. Puţini credincioşi ştiu, însă, că Iisus a făcut minuni şi după Învierea Sa, iar una din minuni o reprezintă apariţiile şi dispariţiile misterioase din mijlocul ucenicilor. Potrivit pastorului Tuţac, Biblia relatează că Mântuitorul s-a arătat după înviere de 12 ori, ultima dată unui număr de 500 de credincişi strânşi în acelaşi loc. O minune este, însă, şi naşterea din nou, relatată în Biblie cu ocazia întâlnirii dintre Iisus şi Nicodim, un lider religios al vremii respective căruia Mântuitorul îi vorbeşte despre ce înseamnă să te naşti din nou, potrivit preoţilor minunea naşterii din nou fiind experiemntată şi astăzi de aceia care îşi schimbă viaţa.  

„Simplul fapt că existăm este o minune. Spectacularul în zona miraculosului creează un impact foarte puternic, dar miraculosul ca dimensiune interioară, spiritual-umană, este cel care ne aşează în faţa a ceea ce nu poate fi exprimat în cuvinte. Impactul produs de vizualizarea unui miracol este secundar, dar cel care ne are ca subiect este unul autentic, profund. Este decisiv pentru viaţa noastră. După Înălţarea Domnului Iisus au fost situaţii în care apostolii au făcut minuni, dar cel mai important lucru este că prin propovăduirea Evangheliei au reuşit să schimbe arhitectura lumii. Dintr-o lume păgână în care autoritatea filosifiei era înţeleasă ca modalitate de pregătire pentru moarte, creştinismul a propus pregătire pentru viaţă în vederea aşezării corecte în moarte”, a mai explicat preotul Nicolae Morar.