Cel mai strălucit om de ştiinţă timişorean, care a descifrat universurile paralele, a devenit Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnica
0Peter George Oliver Freund, profesor emerit al Universităţii din Chicago, a primit titlul de Doctor Honorios Causa al Universităţii Politehnica din Timişoara.
Peter George Oliver Freund a revenit în oraşul natal pentru a primi din partea Universităţii Politehnica titlul de Doctor Honoris Causa. Freund este considerat cel mai strălucit om de ştiinţă născut în Timişoara. Fizicianul, profesor emerit la Universitatea din Chicago, specialist în teoria particulelor, s-a aflat pe lista lungă a premiului Nobel.
Peter George Oliver Freund s-a născut în 1936, într-o familie evreiască înstărită, tatăl său fiind medic chirurg şi ginecolog, iar mama – cântăreaţă de operă.
În copilărie, a fost campion şcolar la înot, a învăţat la Liceul C.D. Loga, iar apoi la Politehnica din Timişoara.
„După război, când eu am început liceul, am fi putut pleca, însă părinţii mei erau oarecum naivi din punct de vedere istoric. Ei îşi imaginau că va apărea un nou Versailles, un tratat de pace, ruşii vor pleca, iar regele va fi veşnic. N-a fost chiar aşa“, a spus Peter Freund.
La liceu, Freund a învăţat limba rusă. „Loga era şi atunci o şcoală foarte bună. Există un lucru pe care-l datorez comunismului. În clasa a VII-a ar fi trebuit să începem cu limba latină, dar au băgat în loc limba rusă. Mi-a fost mult mai folositoare, pentru că am putut citi toate cărţile de fizică şi matematică ale savanţilor ruşi. Tot liceul a fost absolut minunat, aproape toţi profesorii aveau doctorate. În ştiinţă, frumuseţea contează foarte mult, trebuie să ştii să apreciezi asta. Dacă vreau să lucrez pe o anumită problemă, fac asta pentru că mă interesează, am o pasiune pentru ea. Această pasiune a fost dezvoltată la Loga“, a explicat savantul.
Faptul că provenea dintr-o familie bună nu l-a ajutat deloc pe tânărul Peter, odată cu venirea comuniştilor.
„La finalul liceului am fost o generaţie de traziţie, se introducea sistemul rusesc, cu zece clase la liceu. Puteam să iau Bacalaureatul după clasa a X-a, însă aveam şi posibilitatea să mai fac un an. Cum la dosar eram trecut „fiu de fost capitalist”, nu aveam voie se mă înscriu la Universitate. Clasa a XI-a a fost 1952 – 1953. În martie 1953 a murit Stalin, iar în iunie sau iulie s-a anunţat că numărul copiilor de foşti capitalişti care se pot înscrie la facultate a crescut de la zero la trei. Aşa am intrat la Politehnică. Niciodată nu am vrut să devin inginer, dar acolo erau cei mai buni matematicieni”, a explicat Peter Freund, într-un interviu pentru Adevărul.
Timişoara şi revoluţia maghiară
În timpul revoluţiei maghiare din 1956, tânărul Peter Freund a fost reţinut de armată, alături de alte sute de tineri, şi ameninţat cu moartea.
„Studenţii au ieşit în stradă, iar a doua zi, în faţa fostului sediu al Facultăţii de Agronomie, a fost o demonstraţie, mai ales că erau câţiva studenţi reţinuţi cu o seară înainte… Securiştii ocupaseră clădirea. Imediat ne-am trezit înconjuraţi de soldaţi cu puştile tremurând îndreptate spre noi, erau tineri simpli, de la sate…Ne-au urcat în nişte camioane şi ne-au dus la cazarma din cetate, unde ne-au aliniat în faţa unui zid, cu mitralierele îndreptate spre noi. Nu-mi era frică de loc, eram în continuare entuziasmat, strigam «afară cu ruşiii», «vrem libertate». A fost ca în filme, îndreptau mitralierele spre noi, dar venea cineva cu un ordin nou, îndreptau mitralierele în altă parte, apoi invres şi tot aşa. Asta a durat vreo 15 minute şi apoi şi-au dat seama că dacă vor începe să tragă cu mitralierele în centrul oraşului, vor provoca o revoltă generală. Ne-au ameninţat că vom fi duşi afară din oraş, la un şanţ, şi vom fi împuşcaţi în cap. Însă oficialul care era cu noi ne-a şoptit că n-o să păţim nimic, ci vom fi duşi la Becicherecul Mic, unde erau şi ceilalţi care fuseseră luaţi din centru. Acolo erau nişte barăci, iar la fiecare a doua baracă – un cuib de mitralieră. Ne-au spus că dacă scoatem şi un deget afară din baracă, vor deschide focul”, şi-a amintit Peter Freund.
Repartizarea pe posturi
Regimul comunist asigura un loc de muncă pentru toată lumea, indiferent dacă-l doreai sau nu. „Când am terminat Politehnica, trebuia să-mi iau un job, aşa era pe atunci. Eu şi încă un coleg avea cea mai bună medie la terminarea facultăţii însă, cum eram de «origine nesănătoasă», aveam dreptul să aleg ultimul. Tot ce a rămas a fost un post pentru electrificarea agriculturii în Apuseni, în zona Oradea. Eu nu doream să merg acolo, iar unchiul meu, Emerich Freund, antrenorul echipei olimpice de înot, a rezolvat ca acel job să fie desfiinţat înainte să trebuiască eu să mă prezint acolo”, a povestit fizicianul teoretician.
„Aşa că am avut un an întreg să lucrez la Universitatea de Vest, unde am învăţat ideile noi din fizică alături de profesorul Mircea Zăgănescu. În această perioadă am început să lucrez singur şi am scris o lucrare, care încă nu era gata, însă ideea de bază era clară, metoda era clară, şi am avut un «truc» prin care am obţinut un rezultat foarte interesant”, a spus Freund.
Plecarea din România
Familia Freund a plecat din ţară în 1959, prin programul de emigraţie pentru reunificarea familiilor de evrei. Familia ajuns la Viena, unde un reprezentant al statului Israel i-a aştepta în gară şi le-a spus, fără drept de apel, că peste trei zile vor pleca spre Israel, lucru care nu era pe placul familiei.
În nici un an, timişoreanul obţinea doctoratul în fizică teoretică la Universitatea din Viena. Imediat a primit o ofertă ca şef de lucrări la Universitatea din Geneva, de unde am fost chemat la Chicago. A ajuns acolo în 1962.
La Chicago, savantul a întâlnit-o pe soţia sa, Lucy, care i-a dăruit două fiice, Caroline şi Pauline, ambele cu cariere de succes în SUA în domeniul financiar, respectiv juridic. Caroline s-a căsătorit cu Simeon Jankov, care în ultimii patru ani, până în această primăvară, a fost ministru de finanţe şi vice prim ministru al Bulgariei, care a studiat în Statele Unite şi a cunoscut-o pe fiica lui Peter Freund la o întânire a Băncii Mondiale.
După 1989, Peter Freund, care este şi un autor de beletristică, a revenit periodic în România, pentru a susţine prelegeri la universităţi, iar în 1996 a fost numit Doctor Honoris Causa al Universităţii de Vest din Timişoara.
Este membru al Asociaţiei Americane de Fizică (American Physical Society), formată în 1899, cea mai mare organizaţie a fizicienilor, după cea germană. Frank Wilczek, unul dintre foştii elevi ai timişoreanului, a luat Premiul Nobel pentru fizică în 2004.
Contribuţia lui Freund în lumea ştiinţei
Peter Freund a contribuit la evoluţia Teoriei stringurilor, un concept ipotetic din fizică, îmbunătăţind ideile iniţiale vehiculate de fizicieni pe acest subiect. Pe scurt, teoria stringurilor spune că particulele sunt de fapt mici corzi invizibile, din care materia existentă emană precum muzica din corzile unui instrument.
Împreună cu unul dintre elevii săi, Peter Freund a dat un nou impuls fizicienilor care încercau să descifreze teoria stringurilor, introducând „compactificarea Freund-Rubin”, o idee nouă care a dat direcţii proaspete de gândire fizicienilor preocupaţi de această teorie.
Teoria stringurilor a evoluat apoi în teoria membranelor, care spune că toată materia din univers este conectată într-o singură structură imensă, numită membrană, ajungându-se la ideea că universul nostru este doar o membrană printre multe altele care există în paralel.
Cea mai nouă evoluţie a acestei teorii este „multiversul” sau universul multiplu, teorie care spune că există un număr infinit de universuri, însă în care legile fizicii sunt diferite.
Bucurie fără margini în Sântana, unde s-a născut Stefan W. Hell, neamţul originar din România care a câştigat Nobelul: „Ne-a pus orăşelul pe harta lumii”. Şcoala în care a învăţat şi Stefan Hell a trecut prin momente grele, pentru că toţi profesorii şi învăţătorii au plecat. Cu ajutorul comunităţii şvabilor din Sântana, care trăiesc în Germania, s-a rezolvat problema, aceştia plătind chiar şi naveta unui profesor care vine din Arad.
Laureatul premiului Nobel pentru Chimie în 2014: „A fost o uşurare imensă să plec din România”. Stefan W.Hell, şvabul născut în oraşul Sântana, din judeţul Arad, laureat al Nobelului pentru Chimie, a oferit un interviu publicaţiei Sued Deutsche, în care a vorbit şi despre trecutul său din România.
EXCLUSIV Stefan W.Hell, al doilea elev de la Liceul „Nikolaus Lenau” din Timişoara care a câştigat un Nobel. Stefan W. Hell, şvab născut la Sântana, în judeţul Arad, este al doilea elev de la Liceul „Nikolaus Lenau” din Timişoara câştigător al unui premiu Nobel, după scriitoarea Herta Müller.
Se încarcă comentariile...
