Între viaţă şi moarte, cu saxofonul în braţe: „Ne-am urcat cu maşina peste o mină şi am zis că am mierlit-o”
0
Saxofonistul Peter Wertheimer a ratat concertul pe care ar fi trebuit să-l susţină, în 2012, la Gala Jazz-Blues din Timişoara, după ce a fost victima unei explozii, în Israel. El a cântat anul acesta la Gărâna Jazz Fest.
Renumitul saxofonist timişorean Peter Wertheimer, plecat de 36 de ani în Israel, ar fi trebuit să fie invitatul-surpriză al Galei Jazz-Blues de la Timişoara, care a avut loc în noiembrie 2012. Cu trei zile înainte de concert, organizatorii au intrat în alertă văzând că artistul nu a sosit şi nici nu a dat vreun semn. Apoi a venit vestea prin SMS. Peter Wertheimer se afla într-un spital din Israel. A fost victima unei explozii cu bombă, chiar când mergea la un concert în oraşul Bersheva.
Microbuzul cu care se deplasa Peter Wertheimer, alături de alţi cinci muzicieni din trupă, a călcat pe o mină plasată pe drumul de la graniţa cu Palestina, iar apoi s-a răsturnat de câteva ori. Din fericire, nimeni nu şi-a pierdut viaţa, însă toţi artiştii au ajuns în spital. Peter Werthei¬mer a fost operat la gleznă, a avut o fractură de coaste, a suferit lovituri în zona capului şi la mâna dreaptă.
„Am zis că am mierlit-o. Şi acum de-abia mă mişc. Am probleme de la genunchi în jos. Toată viaţa am fost motociclist, dar a trebuit să renunţ pentru că nu mai am tendon. Maşina aia s-a urcat pe o mină. Unii spun că de cinci ori ne-am dat peste cap. Eu am leşinat după a treia rotire. Am un coleg care acum, săracul, e din plastic, din cauza unor probleme la coloana vertebrală. Am fost într-un loc în care nu trebuia. Ne-au spus să nu plecăm, dar noi am fost neascultători. Norocul era că am mers cu un minibus foarte greu, pentru că era blindat. Nu are voie să meargă altceva pe graniţă“, a povestit Wertheimer.
La nouă luni de la acel eveniment, Peter Wertheimer a fost unul dintre artiştii de marcă de la actuala ediţie a Festivalului de Jazz de la Gărâna, care s-a desfăşurat în perioada 11-14 iulie, în Munţii Banatului.
Spectatorii de la Gărâna au savurat concertul cu trupa lui Peter Wertheimer
PRIMA DATĂ ÎN BANAT DUPĂ EMIGRARE
Muzicianul considerat de specialişti drept unul dintre cei mai buni saxofonişti de jazz din lume a urcat pe scenă la Gărâna, în seara de sâmbătă, alături de trupa sa din Israel. „În România am mai fost de trei ori, dar pe meleagurile bănăţene revin pentru prima dată. Nu am mai fost nici la Timişoara. Ultima dată am fost pe Semenic în urmă cu aproximativ 50 de ani“, a spus Peter Wertheimer, care în urmă cu opt ani a revenit la Bucureşti, pentru a edita un album cu muzicianul Marius Pop.
Artistul s-a născut la Satu Mare, în 1941, dar, când avea un an, părinţii s-au mutat la Timişoara. Tatăl lui Peter a fost un cunoscut violonist la Filarmonica din Timişoara. Cânta şi la saxofon, în restaurante. Aşa a ajuns să îndrăgească şi Peter Wertheimer acest instrument.
Înainte de a se naşte trupa Sfinţii (care mai târziu a devenit Phoenix), Peter Wertheimer spune că a fost foarte bun prieten cu Moni Bordeianu, viitorul solist al legendarului grup timişorean.
„Am avut o gaşcă foarte faină de muzicieni. Simţeam o mare prietenie. L-am cunoscut şi pe Nicu Covaci, dar nu am colaborat cu ei“, a declarat saxofonistul.
A FOST DAT AFARĂ DIN ŞCOALĂ
În Timişoara a cântat în mai multe trupe, însă în 1964 a plecat la Bucureşti, unde a devenit membru în orchestra Radio şi la Electrecord.
„Trebuie să lupţi să poţi să te obişnuieşti cu Bucureştiul. Dar am avut un motiv să plec. Părinţii mei au cerut să emigreze în Israel şi, din cauza asta, sora mea şi cu mine am fost daţi afară din şcoală. Părinţii, la rândul lor, au fost daţi afară de la serviciu. Eram elemente necorespunzătoare pentru societatea de atunci. M-au apucat nebuniile şi am zis că plec“, a mai spus Wertheimer.
La Bucureşti a intrat rapid în gaşca muzicienilor, iar în anul 1970 a fost angajat la Orchestra Radio, după ce unul dintre muzicieni a plecat în Germania.
„Făceam parte din elita muzicanţilor din Bucureşti. Pentru mine era un lucru mare. Cântam pentru programele de la radio, cântam în festivaluri, cântam swing în baruri. Cântam şi mult jazz. Era barul Tomis, pe bulevardul 6 Martie, unde se cânta numai jazz. Am cântat în trupă cu Eugen Gondi şi Johnny Răducanu“, a mai povestit Wertheimer.
Wertheimer pe scena din Poiana Lupului
În 1977 a venit momentul să părăsească România. Nu doreşte să vorbească despre cum a reuşit să plece. Cert este că, înainte de asta, a mai prins marele cutremur.
„Am mai apucat cutremurul din 4 martie, de la Bucureşti. Tot centrul Bucureştiului a fost transformat în moloz. A fost o mare tragedie“, îşi aminteşte artistul.
„După ce am ajuns în Israel, m-am luptat doi ani de zile să îmi cumpăr părinţii şi sora. Dacă nu dădeai bani, nu aveai pe nimeni. Statul israelian nu putea să cumpere oameni, pentru că nu avea înţelegerea cu Ceauşescu, precum aveau germanii pentru saşi şi şvabi. Plus că România nu recunoştea Israelul, dar spunea că este de acord ca evreii să plece. Însă fiecare căpăţână costa. Aveau un preţ fix, dar nu vreau să îmi amintesc despre asta, pentru că numai faptul că mi-am cumpărat părinţii şi sora mă face să îmi fie greaţă“, a comentat Wertheimer.
O VIAŢĂ NOUĂ ÎN ISRAEL
Fiind un muzician desăvârşit, s-a făcut rapid cunoscut în Israel. În scurt timp şi-a deschis un jazz-bar, la Tel Aviv, unde avea să organizeze aproape zilnic concerte live.
Viaţa personală a artistului este una deloc liniştită. „Prima dată când m-am însurat, eu am fost măgar. A doua oară când m-am însurat, m-am însurat cu o cobră. Şi cobra asta a fost recompensă pentru că am fost măgar cu prima. Asta s-a ţinut de mine până în Israel. Eu m-am însurat cu o fiinţă care colabora cu Securitatea. Când am aflat, era prea târziu. Dar am reuşit să scap“, spune, cu umor, Peter Wertheimer.
În Israel, a cunoscut o fată care era născută în Bucureşti, cu mamă timişoreancă şi tatăl din Târgu-Mureş.
„A fost o persoană fantastică, cu care am fost prieten foarte bun. Am doi copii cu ea, o fată de 22 de ani, care vrea să fie şi ea actriţă, şi un fiu de 28 de ani, care cântă foarte frumos la chitară şi la pian. Din nenorocire, la 52 de ani a venit leucemia şi mi-a furat-o“, a declarat Wertheimer.
Despre Festivalul de la Gărâna, artistul din Israel are numai cuvinte de laudă. „E un loc pitoresc. Toată România e un loc pitoresc. Este foarte trist că nu se exploatează. Sunt nişte patrioţi şi sfinţi cei care fac acest eveniment. Acest festival ar trebui să fie mândria României“, a încheiat Peter Wertheimer.
Peter Wertheimer alături de muzicianul timişorean Liviu Butoi, la Gărâna
“Timişoara putea să devină capitală culturală dacă rămâneau timişorenii”
Întrebat cum vede candidatura Timişoarei la titlul de Capitală Culturală Europeană, saxofonistul oftează.
“Timişoara ar fi putut ajunge Capitală Culturală Europeană dacă ar fi rămas în oraş timişorenii. Şi nu s-ar fi făcut acel amestec care este acum. Timişoara a fost mereu frumoasă, dar şi de o curăţenie exemplară. La fel ca tot Banatul.
Când eram copii veneau şvăboaicele de la sat şi aduceau brânză, lapte, smântână şi toate cele…Te uitai la ele cât erau de curate. Timişoara avea o populaţie foarte curată. Mergeai la sate şi vedeai o curăţenie desăvârşită. Toată lumea invidia Timişoara. Acum eu spun că <mi-s bănăţean>, dar cel de lângă zice <fusei>.
Noi eram o familie de evrei, dar vecinii de lângă noi erau şvabi. Cel de sus era ungur, cel de vizavi sârb, iar ce de desupt român. Ne înţelegeam între noi, nu existau probleme etnice”, a mai declarat Peter Wertheimer.
Boemă, exotică şi diversă - Gărâna Jazz Fest 2013: „A devenit un reper al jazzului European”
Se încarcă comentariile...
