Legenda şahului şi recompensa în boabe de grâu pentru inventatorul sportului minţii. De ce ne ajută unul dintre cele mai vechi jocuri din lume

Vrei să rezişti mai bine tensiunilor de zi cu zi, să fii un bun strateg şi să anticipezi mereu mişcările adversulului? Atunci trebuie să începi să practici sportul minţii. Despre şah se spune că este capabil să fortifice trăsăturile de caracter, dezvoltă capacitatea intelectuală şi rezistenţa psihică la tensiuni.

Cei care joacă şah învaţă la început principalele reguli, apoi descoperă semnificaţia fiecărei piese de şah, ca mai târziu să dezvolte adevărate strategii de luptă. Pentru a juca şah e nevoie în primul rând de răbdare, de stăpânire de sine, să poţi să anticipezi mişcările adversarului şi, mai mult decât în orice alt sport, să îl respecţi. Efectele jocului de şah se vor vedea şi în viaţa de zi cu zi. Cei care joacă şah sunt cei mai buni strategi ai lumii, ştiu să-şi organizeze foarte bine timpul şi tot ce-i înconjoară şi nu-şi irosesc niciodată o mutare sau o şansă în viaţă.

Şahul, materie opţională în şcoli din toamna anului trecut

Proiectul cu privire la studierea şahului în şcoli îi aparţine preşedintelui Federaţiei Române de Şah, Sorin Iacoban. Din toamna anului 2014, şahul ar fi trebuit deja studiat în aproximativ 500 de şcoli. Dar, de exemplu, în judeţul Mureş trusele de şah au ajuns abia în luna februarie a acestui an. Printre cele 500 de şcoli incluse în proiectul Federaţiei Române de Şah se află şi 10 şcoli şi licee din judeţul Mureş. Dacă în unele şcoli existau profesori pregătiţi, în altele este necesar să fie formaţi în acest sens.

“Ministerul Educaţiei a decis ca şi în judeţul Mureş să fie studiat şahul ca materie opţională. Astfel, acesta poate fi studiat în cinci şcoli din mediul urban şi în alte cinci din mediul rural. În municipiul Târgu-Mureş au fost selectate Şcoala Gimnazială "Europa", Şc. Gimn. G. Coşbuc, Colegiul Naţional Unirea, Colegiul Naţional Al. Papiu Ilarian şi Liceul Joseph Haltrich din Sighişoara. În mediul rural este vorba despre Şcoala Gimnazială Acăţari, Liceul Tehnologic Deda şi Şcolile Gimnaziale din Bistra Mureşului, Gurghiu şi Pănet. Trusele de şah, care conţin tablele de şah, piesele şi tot ce are nevoie un jucător plus manualele au sosit abia în luna februarie. Noi am înaintat spre Casa Corpului Didactic şi un proiect pentru formarea profesorilor de şah, dar deocamdată nu prea avem formatori”, a declarat Sorin Pătru, inspector de specialitate I.S.J. Mureş

Din păcate, sunt prea puţini formatori şi acest sport al minţii nu poate fi predat de oricine. Astfel, şahul este în prezent studiat doar în liceele şi şcolile de elită. Mulţi părinţi văd în şah o alternativă a calculatorului, dar puţini ştiu că îi ajută pe copiii să se formeze şi să deprindă anumite abilităţi.

Avantajele şahului

Sahul te învaţă cum să fii organizat, cum să faci faţă stresului, cum să iţi gestionezi timpul şi cum să găseşti soluţii. Nu toţi copiii sunt talentati la şah, dar prin muncă şi perseverenţă pot ajunge la performanţă. Un copil antrenat şi fizic rezistă psihic mult mai bine competiţiilor. Cu alte cuvinte, un şahist rezistent acceptă mult mai usor eşecurile si trece peste acestea.

Istoria şi originile şahului

Există mai multe versiuni despre originea şahului, iar cele mai răspândite dintre ele consideră ca ţări de origine India, Persia şi China. Jocul de şah se apreciază că a apărut între secolul III şi secolul VI. Despre descoperirea jocului sunt nenumărate legende, printre care una dintre cele mai renumite este legenda cu boabele de grâu.

Legenda boabelor de grâu

O veche legendă indiană ne poveşte cum inventatorului jocului de şah, Sissa ben Dahir, i-a fost oferită – de către regele indian Shirham – o recompensă, la alegere, drept răsplată pentru minunata invenţie.

“Maiestate, nu vreau cine ştie ce bogaţii lumeşti, daţi-mi doar un bob de grâu pentru prima pătrăţică a tablei de şah, două boabe pentru a doua, 4 boabe pentru a treia, 8 pentru a patra pătrăţică… şi tot aşa, până ce toate cele 64 de pătrate ale tablei vor fi acoperite de grâu. Regele, mirat şi încântat că i se cere atât de puţin, a bătut din palme şi a poruncit să i se aducă un sac de grâu, pentru a îndeplini cererea vicleanului matematician. Dar, spre mirarea regelui, sacul s-a terminat repede, iar tabla nu era nici pe sfert acoperită. La fel s-a întâmplat şi cu sacii care au fost aduşi pe urmă, au fost goliţi tot mai repede. Şi într-adevăr, abia atunci şi-a dat seama regele că Sissa ben Dahir i-a cerut un număr neînchipuit de mare de boabe de grâu, rezultatul progresiei geometrice” - fragment din Legenda şahului.

Nu se ştie cum a ieşit din impas regele din poveste, dar o variantă foarte plauzibilă este aceea că ar fi poruncit tăierea capului insolentului inventantor.

Unul dintre cei mai importanţi prozatori români, Mihail Sadoveanu, a repovestit în stilul său inconfundabil această legendă în nuvela "Soarele în baltă sau aventurile şahului”. Scriitorul face o paralelă între lumea şahului şi cea reală, comparând piesele de şah cu oamenii care aparţin diverselor ierarhii, arătând similitudinile dintre regulile şahului şi cele ale lumii reale, îndemnând la cugetare, apoi la acţiune. Sadoveanu încheie nuvela într-o notă filozofică, îndemnându-i pe cei ce deţin puterea sa nu uite că sunt şi ei oameni supuşi greşelilor.

Izvoarele istorice atestă faptul că se juca şah prin secolul VI în Persia. Jocul s-a răspândit prin secolul VII o dată cu extinderea şi invaziei islamice în Orientul Apropiat, Africa de Nord, Bizanţ, Italia, Europa de Est şi Spania. Prin secolul XVI s-au modificat regulile de joc, iar astfel a apărut şahul modern. În acest timp sahul era un joc răspândit în Spania, Franţa, şi Anglia ulterior în Rusia de unde provin cei mai mulţi campioni mondiali de şah.

Primul joc cu reguli asemănătoare şahului a fost jocul indian chaturanga, apărut în jurul anului 570 e.n. El este considerat de istorici ca fiind strămoşul jocului cu pătrăţele albe şi negre. Acesta se desfăşura între patru adversari, având piese asemănătoare şahului, dar dispuse diferit.

După anul 590 e.n. şahul a pătruns şi în lumea arabă, în Persia, schimbându-şi denumirea în şatrandj. Aşezarea pieselor şi regulile de joc erau foarte asemănătoare celor impuse astăzi în şah. Sub acestă formă avea să pătrundă si în Europa, fiind raspândit de popoarele arabe prin nordul Africii, cunoscut sub denumirea de şah european. O descoperire a arheologilor bulgari de la sfârşitul secolului trecut, constând în piese arhaice de şah, ridică şi ipoteza pătrunderii şahului pe continentul nostru pe linia Turcia-Grecia.

Prima problemă a şahului modern

În revista franceză „La Stratégie”, apare prima problemă de şah cunoscută, aparţinând unui autor român, în persoana lui Mihail C.A. Şuţu.

 «Vă rog a trimite “Revista” şi Dlui G. Fühlendorf, Altona. La întrebarea Dv. vă arăt că prima problemă a unui compozitor român pe care o cunosc este o problemă în 3 mutări publicată sub numele “M. le prince Michel Soutzo de Roumanie” în “La Strategie” din 15 Oct. 1868. Voi comunica D-lui Ianovcic acea problemă.»

În revista „Familia”, editată de Iosif Vulcan la Pesta şi mutată în 1880 la Oradea, apare o rubrică de şah cu probleme originale, care va dura până în 1882. Prima problemă este publicată în numărul 7 din 1871 sub semnătura lui Nicolae Nicolescu.

Neobositul Mauriciu Armand publica în ziarul Adeverul sau în suplimentele acestuia prima “rubrică complectă”, care conţinea partide, probleme, comentarii şi informaţii şahiste. De asemenea, o problemă a lui W. Pauly, trimisă lui Eckhardt în care se solicită soluţia unui mat în 2 mutări după regulile anilor 900 şi, respectiv, ale anilor 1800: este însoţită de un savuros comentariul lui Pauly: „Care vor fi regulile în anul 2700?”.