De ce înşală femeile, de ce trădează bărbaţii. Confesiunile unui detectiv particular: „Doamnele înşală emoţional, bărbaţii - doar sexual“

Femeile caută emoţia, bărbaţii noutatea, atunci când înşală, spun psihologii

Deşi adulterul nu mai este de mult un subiect tabu, în ochii celorlalţi vrem să părem morali, fideli şi corecţi. Cei mai mulţi jurăm chiar în ziua nunţii credinţă partenerului de viaţă. Şi totuşi bărbaţi şi femei înşală deopotrivă. Motivele sunt uneori diferite, dar sigur sunt mai mult decât acea „lipsă de comunicare” invocată cel mai adesea.

Înşelăm pentru că putem, pentru că avem oportunitatea, din 1.000 de motive

Dragoş R. este directorul unei firme de detectivi particulari din Mureş, de mai bine de 10 ani. Femei şi bărbaţi i-au cerut ajutorul în a afla dacă partenerul de viaţă îl / o înşală. A văzut familii destrămându-se şi a avut parte de reacţii diverse, atunci când comunica rezultatele investigaţiilor sale. Pentru că are şi o licenţă în psihologie, îi este mai uşor să gestioneze astfel de situaţii, dar şi să înţeleagă cum şi de ce se întâmplă „să călcăm strâmb”.

„Unul din motivele dominante în destrămarea unui cuplu este infidelitatea, sau „înşelătoria”, după cum greşit şi incomplet se exprimă majoritatea oamenilor, în opinia mea”, spune detectivul. „Cauzele unei asemenea situaţii sunt desigur complexe şi nu pot fi sintetizate doar referindu-ne la latura emoţională, la cea sexuală, materială sau oricare alta, ci la un cumul în care proporţiile diferă de la caz la caz”, mai spune detectivul.

Fără a le da numele real al celor care au apelat la el, detectivul exemplifică pentru cititori motivele invocate de cei care au comis adulter.

Confesiuni ale infidelilor

Rutină şi tentaţie

Domnul T.I., „infidel”, se confesează pe scurt: după 7 ani de căsătorie, 2 copii, o slujbă relativ bine plătită, concedii la munte şi la mare, mai multe rate şi o casă pe jumătate construită, s-a plictisit. Din explicaţiile sale, sexul marital devenise o rutină, iar alte tentaţii căpătaseră putere.

„Nu mai simţeam aceeaşi dorinţă şi erau lucruri pe care nu îndrăzneam să le cer, şi care mi-ar fi plăcut să le încerc. Simţeam că nici soţia nu mai era interesată într-atât”, spunea bărbatul care a devenit mai atent la avansurile pe care i le făcea secretara: „O frază cu mai multe sensuri, o atingere „întâmplătoare”, vestimentaţia interesantă, parfumul ei zilnic...Toate m-au îndreptat spre ce avea să se întâmple. Am rămas peste program şi s-a întâmplat. Acolo, la birou, doar noi. Acum nu mai lucrează în acelaşi loc cu mine, iar eu mă gândesc la ea uneori”, a povestit bărbatul. 

Spiritul de aventură, curiozitatea

Doamna A.R., căsătorită de 9 ani, se justifică uşor ruşinată: „N-am ştiut ce e cu mine! (...) Eram singură la un party corporatist, în alt oraş decât cel de domiciliu, mai mulţi delegaţi atrăgători, un pic de alcool, discuţii frivole, o cameră de hotel doar a mea şi evadarea din realitatea cotidiană (...) M-am simţit din nou provocatoare şi, curioasă cât de atrăgătoare mai sunt, am lăsat lucrurile să se întâmple”, a povestit femeia.

Tot ea spune că a descoperit o altă plăcere vinovată: „A fost plăcut, era altceva decât cu ce eram eu obişnuită. Simt că dacă aş mai avea ocazia aş mai încerca, am descoperit că îmi place diversitatea. Dar în acelaşi timp am grijă să nu rănesc pe nimeni.”

Distanţare emoţională

„Prea multe griji şi obsesia lui pentru afaceri şi bani. Nu-mi lipseşte nimic, doar sincronizarea noastră a dispărut”, povesteşte D.H., elegantă, cu privirea departe. „Simt că nu mă mai ascultă. Altădată visam împreună cum o să călătorim şi vom lăsa lumea asta la o parte, însă... acum visez cu altcineva. Un fost coleg de facultate, m-a căutat. Şi de atunci visez cu el, pe Internet, sau din când în când, ne întâlnim şi povestim, mă ţine în braţe...La început m-am speriat de ce mi se întâmplă, am încercat să vorbesc cu soţul meu, să caut să-l fac să mă simtă din nou, însă n-am reuşit. Sau n-a reuşit el să mă înţeleagă? Nu ştiu, însă acum evadez şi cineva este interesat de mine, contez în ecuaţie şi asta mă satisface”, spune femeia.„Nu ştiu ce o să se întâmple, mai mult decât răceala care s-a instalat între mine şi soţul meu... nu mă gândesc la asta, cât timp e linişte”, este concluzia ei .

Răzbunare

Mesaje în noapte, întârzieri nejustificate şi refuzuri repetate au determinat-o pe M.P. să fie mai atentă la preocupările soţului ei. „Devenise distrat şi distant în ceea ce mă priveşte, prea era de acord cu mine, şi în acelaşi timp căpătase obiceiuri noi. Era mai preocupat de ţinuta lui, îşi cumpăra parfumuri, îşi păzea telefonul...N-aş fi profitat de telefonul lui uitat într-o dimineaţă, pe masă, dacă n-ar fi intrat mesaj după mesaj... Pe care le-am citit. Mesaje de dragoste, aproape intime, de la un număr fără nume... Le-am şters şi am tăcut speriată, dezamăgită, trădată şi furioasă. O mulţime de întrebări îmi treceau prin cap... Greşisem? Atâţia ani împreună păreau o minciună acum şi tot în ceeace crezusem -dragoste, încredere, respect, mă făceau să mă simt naivă”, mărturiseşte femeia.

„Imi rămăsese furia şi tăcerea. Nu meritam să sufăr. Şi atunci m-am deschis complimentelor şi insistenţelor altora, calculat (...)Poate că sună prea cinic, dar răzbunarea mea a fost prietenul lui „cel mai bun”. N-a fost prea greu, şi sincer, plăcerea mea fizică a fost mai mică decât aceea provocată de suferinţa pe care a simţit-o el oricum, când a aflat, cu toate că el însuşi era într-o relaţie adulterină”, spune femeia. „Acum sunt divorţată. Imi pare rău de ultimii ani pe care cred că i-am trăit în minciuna lui, dar nu mai simt furie, a rămas dezamăgire şi neîncredere”, mai spune ea.

Căsnicii sub semnul adulterului

Dragoş R, povesteşte că „după mai mulţi ani în care am avut de-a face cu situaţii diverse de cuplu, am observat că pe lângă ingredientele care o fac dorită, dragostea conţine în ea şi gelozie şi o potenţială trădare, care pot sau nu să se materializeze”.

Pentru că, într-un cuplu este nevoie de permanentă reconfirmare, noutate, atenţie, comunicare, sinceritate, înţelegere, înţelepciune şi iertare. „Spuneam la început că nu sunt de acord cu folosirea termenului de „a înşela” ca sinonim cu infidelitatea, deoarece acesta presupune că ceeace faci, faci pentru a-l induce pe celalalt în eroare”, explică el.

„Împlinirea acestei dorinţe „se cere” tăinuită ulterior, acesta fiind momentul în care situaţia capătă conotaţii de înşelătorie. Infidelitatea conţine înşelătoria, dar nu se identifică cu ea”, spune Dragoş R.

Comportamente disimulate

Femeile au grijă să îşi ascundă relaţia, dar bărbaţii nu se obosesc să fie foarte atenţi la faptul că ar putea fi descoperiţi. Uneori, s-ar putea nici să nu le pese că femeia va afla, pentru că sunt conştienţi că ea va tăcea, fie ca să nu intre în „gura lumii”, fie pentru că este dependentă material de el.

Ce spune psihologul?

Psihologul Claudia Togănel spune motive pentru a înşela sunt mii, dar că nu înşelăm, ci ne înşelăm. „Ne minţim, ne ascundem sub ideea că îl înşelăm pe cel de lângă noi. Noi credem că ştim totul despre celălalt, dar nu mai ştim să vorbim, să comunică, să ne stârnim acel foc care întreţinea pasiunea”, spune psihologul.

Femeile înşală fie pentru că nu mai sunt fericite cu partenerul lor de viaţă, fie din răzbunare. De cele mai multe ori, spune Claudia Togănel, femeile înşală „emoţional” şi mai puţin sexual. Sunt rare cazurile când femeile au o relaţie de o noapte şi mult mai multe femei au o relaţie de lungă durată cu un amant. „Femeile dezvoltă astfel dublă relaţie pe termen lung, cu soţul şi cu amantul”, mai spune psihologul. Claudia Togănel crede că femeile înşală din lipsă de afecţiune, ele caută emoţia

Bărbaţii sunt atraşi fizic în primul rând de alte femei. „Fie că nu sunt mulţumiţi de viaţa sexuală alături de soţia lor, fie că spun că au văzut o nepotrivire de caracter, fie pentru că s-a săturat să fie certat de soţie!”, acestea le sunt motivele spune psihologul. Femeile ar trebui să înveţe să le ceară soţilor să facă anumite lucruri sau să le spună ce le deranjează fără reproşuri, ţipete şi să renunţe „să îi certe”, mai crede psihologul.

Citiţi şi

Cât costă un divorţ