Sfârşitul crunt al tipografului Barbu Bucureşteanu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură din epoca fanariotă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tipografii din perioada fanariotă au avut un rol important la dezvoltarea societăţii româneşti
Tipografii din perioada fanariotă au avut un rol important la dezvoltarea societăţii româneşti

Barbu Bucureşteanu a fost unul dintre cei mai importanţi tipografi din epoca fanariotă. Alături de ceilalţi tipografi, a avut un rol important în dezvoltarea intelectualităţii şi a societăţii, prin transformarea manuscriselor în tipărituri. Acesta a avut un sfârşit crunt.

25 de cărţi publicate la Bucureşti în timpul domniilor fanariote (1716-1821 ), în majoritate cărţi de cult ale Bisericii Ortodoxe Române, se păstrează în biblioteca Muzeului Municipiului Bucureşti.  Unul dintre tipografii de seamă care a lucrat la scoaterea de sub tipar a mai multor cărţi a fost Barbu Bucureşteanul.

„Muntean sau poate chiar bucureştean, Barbu a trebuit să-şi caute de lucru la început în Moldova, unde a şi debutat ca meşter, în 1744. Întors apoi la Bucureşti, calităţile sale profesionale i-au permis să ajungă tipograf principal al Tipografiei Mitropoliei (1747-1756), dascăl de meşteşugul tipografiei, corector şi prefaţator al textelor tipărite. (….) Nu avem nici un fel de informaţii asupra locului sau datei sale de naştere, dar faptul că în toate cărţile semnează Barbu Bucureşteanul ne sugerează că s-a născut şi a învăţat meşteşugul tiparului la Bucureşti. De asemenea, pentru că în anul 1744, debutează ca meşter tipograf la Tipografia Episcopiei de la Rădăuţi înseamnă că depăşise vârsta adolescenţei, fiind născut probabil în deceniul al doilea sau al treilea al secolului al XVIII-lea“, prezintă istoricul Daniela Lupu, în lucrarea „Barbu Bucureşteanul, un tipograf din epoca domniilor fanariote“.

„Tocmeala tipografilor“

După terminarea uceniciei, a plecat în Moldova, pentru a obţine comenzi în nume propriu şi pentru a-şi face un nume în această breaslă.  În perioada respectivă, tipografiile funcţionau pe termen limitat, activitatea fiind întreruptă de conflicte sau de epidemii. Astfel, tipografii îşi schimbau frecvent locul unde îşi desfăşurau activitatea. În anul 1743, Barbu Bucureşteanul a fost angajat de episcopul Varlaam de la Rădăuţi, alături de alţi doi tipografi Grigore Stan Braşoveanul şi Sandu Irimia din Iaşi.

„Prima carte publicată aici în 1744, un Catavasier, a fost totodată şi prima carte imprimată de Barbu ca meşter tipograf. (…) După moartea episcopului Varlaam (în 1745) şi desfiinţarea tipografiei în 1746, cei trei se îndreaptă spre Ţara Românească, aflând că înalţii ierarhi ai locului sunt în căutare de tipografi. În 1747, Barbu şi Grigore Stan Braşoveanul sunt angajaţi la Tipografia Mitropoliei, iar Sandu Irimia la Tipografia Episcopiei de la Buzău. La 27 martie 1747, meşterii Barbu şi Grigore încheie contractul de angajare cu mitropolitul Neofit Cretanul, cunoscut sub numele de «Tocmeala tipografilor care s-au aşezat să tipărească cărţi»“.

Prima carte la Tipografia Mitropoliei

Barbu Bucureşteanul se ocupa de tipărirea cărţilor împreună cu familia sa, cei trei fii, care au devenit şi ei mai târziu tipografi, şi de fratele său.

„Din datele cuprinse în diferite surse s-a putut stabili că la imprimarea unei cărţi lucra o echipă formată din şase «feciori» (ucenici), coordonată de meşterul tipograf, cel al cărui nume apare menţionat pe foaia de titlu şi căruia îi revenea întreaga responsabilitate asupra formei finite a cărţii. Meşterul coordona echipa şi supraveghea toate operaţiunile, răspunzând în faţa comanditarului de calitatea textului imprimat. El făcea şi primele corecturi ale textului tipărit, uneori scria prefaţa, dedicaţia sau versurile închinate stemei domneşti, deseori realiza şi o parte din ilustraţii (xilogravurile). Dar proba de foc în atestarea calităţii de meşter tipograf era capacitatea de a confecţiona matriţe şi, pe baza acestora, de a realiza (prin turnare) semnele tipografice, operaţiuni care necesitau o deosebită abilitate şi o îndelungată experienţă. Prima carte imprimată de Barbu în Tipografia Mitropoliei este o cărticică de Rugăciuni în toate zilele săptămânii , despre care în Condica de cheltuieli a Mitropoliei s-a notat că a fost terminată la 8 aprilie 1747. Numele lui nu este menţionat pe pagina de titlu, dar ştim că a fost tipograf şi diorthositor (corector) al textului, calitate în care semnează Cuvântul către cititori“, menţionează istoricul Daniela Lupu.

Răpus de ciumă

În anul 1747, mai tipăreşte un Liturghier, în 1748, o Psaltire şi un Ceaslov, iar în 1750, o Evanghelie. În anul 1753, scoate de sub tipar „Acatistul Maicii Domnului“, în 1754, o Psaltire cu text româno-slavon, iar în 1756, o Psaltire slavonă. „După această dată, numele său nu mai apare niciodată pe paginile de titlu“, se arată în lucrarea „Barbu Bucureşteanul, un tipograf din epoca domniilor fanariote“. Istoricul stabileşte data morţii tipografului, pe baza unui document prin care casa în care a locuit Barbu Bucureşteanul era propusă pentru demolare, după moartea acestuia.  „Dacă Barbu încetase din viaţă în jurul anului 1758, este foarte posibil ca el sl\ fi fost una din numeroasele victime ale ciumei, care a bântuit oraşul în anii 1756-1759. Pentru anul 1758, ca dată a morţii pledează şi faptul că în 1759, este angajat să tipărească Slujba Sf. Visarion, un tipograf străin, Gheorghe Stoianovici. (…)Atât însemnările Mitropoliei din anii 1747-1750, cât şi documentul din 1778 îl numesc pe Barbu Bucureşteanul, dascăl – ceea ce înseamnă recunoaşterea  sa ca învăţător şi maestru al artei tiparului“, prezintă Daniela Lupu.

Importanţa majoră a tipografilor

Tipografi din perioada fanariotă, printre care se numără şi Barbu Bucureştenau, au avun un rol foarte important, contribuind la dezvoltarea culturii şi spiritualităţii. „Puţini cunoscuţi astăzi, tipografii epocii domniilor fanariote, printre care se numără şi Barbu Bucureşteanul, au fost artizanii transformării textelor manuscrise în tipărituri. Prin munca lor, deseori anonimă, ei au scos la lumină cărţi, care prin conţinutul lor de idei şi prin ampla lor receptare au contribuit la tranziţia societăţii româneşti spre modernitate. Aceste cărţi au fost ascultate cu evlavie în biserici, copiii au învăţat să silabisească pe filele lor şi tot ele au fost lectura de suflet a intelectualităţii muntene, moldovene sau transilvănene“, menţionează istoricul Daniela Lupu. 

Târgu-Jiu



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite