Secretele pisicii: ce trebuie să ştim când dorim să adoptăm un motan şi cum putem avea un animal de companie frumos şi sănătos

Secretele pisicii: ce trebuie să ştim când dorim să adoptăm un motan şi cum putem avea un animal de companie frumos şi sănătos

FOTO vetstreet.com

Statutul de stăpân al unui animal de companie implică foarte responsabilităţi, de la timpul alocat acestuia şi până la cheltuielile care trebuie suportate.

Medicul veterinar Costin Bărbat, din Târgu Jiu, are câteva sfaturi pentru cei care doresc să-şi cumpere un animal de companie: „Ce înseamnă achiziţionarea unui animal. Îmi permit să-l achiziţionez? Îmi permit să-l întreţin? Îmi permit să plătesc tratamentul? Am timp să merg cu el la medic? Proprietarii trebuie să se gândească bine înainte de a cumpăra un animal. Întotdeauna când cumperi un animale de companie trebuie să te gândeşti ca şi la un copil. Este o responsabilitate enormă. Sunt bani investiţi“. 
 

Feriţi-vă de „chilipiruri“

 
În momentul în care vă decideţi să cumpăraţi o pisică trebuie să aveţi mare grijă de la cine o procuraţi. Trebuie ca persoana respectivă să se bucure de încredere, animalul să aibă pedigree, carnet de sănătate, să fie deparazitată. Costin Bărbat recomandă să vă feriţi de chilipiruri:
 
„În momentul în care achiziţionăm o pisică, cei mai mulţi iubitori caută pe internet şi aleg preţul cel mai mic, care este derizoriu faţă de cât trebuie să coste. Să vorbim despre o rasă scumpă, cum este Sfinxul, care se vinde cu 1500 de euro. La acest preţ se vinde deparazitată, microcipată şi cu un vacin făcut, carneţel de sănătate. În plus trebuie să ofere un pedigree, că pisica se trage din părinţi multiplii campioni şi este indemnă de mai multe afecţiuni. Nimeni nu achiziţionează pisici la preţul acesta şi toată lumea merge pe variantele mai ieftină. Am o clientă care a cumpărat un Sfinx la 1400-1500 de lei, dar au început să apară problemele, pentru că cei care vând fac diferite încrucişări: mamă cu fiu, tată cu fiică şi tot aşa. Aceste încrucişări se numesc consangvinizări şi pot apărea probleme congenitale. Urmăresc ca profitul să fie cât mai mare şi investişţia cât mai mică. Cei care doresc să cumpere trebuie să fie foarte atenţi la actele de proprietate ale pisicii, să se intereseze despre vânzător şi să vadă ce acreditări are“. 
 

La ce vârstă se cumpără o pisică

 
Potrivit speciaştilor, o pisicuţă trebuie cumpărată la vârsta de opt săptămâni, atunci când înţarcă. Imediat urmează efectuarea deparazitării interne şi vaccincarea, care sunt obligatorii pentru avea un animal sănătos. „De obicei, puii de pisică se vând sau se achiziţionează în jurul vârstei de opt săptămâni, asta înseamnă în jur de două luni de zile, după ce înţarcă. Vaccinarea începe pe la opt săptămâni pentru că până atunci are anticorpi din laptele matern, dar trebuie făcut doar după o deparazitare internă. Aceasta este necesară pentru că paraziţii, după ce mor şi se înmulţesc, solicită sistemul imunitar. Eliberează o subsatanţă chimică, iar aceasta afectează sistemul imunitar. Vacinul are, de asemenea, nevoie de sistemul imunitar. Dacă se face un vaccin la o pisicuţă fără să se efectueze deparazitarea în termen, există posibilitatea ca sistemul imunitar să fie afectat de către paraziţi, iar vacinul să nu simunizeze 100%. «Din fabrică», oricum, vin cu o acoperire de 99%.
 
Deparazitarea internă trebuie făcută pe la şapte săptămâni şi jumătate, iar după trei-patru zile se începe schema de vacinare, care este mult mai simplă decât la căţel. Se face un vaccin la opt săptămâni, iar după o lună se face al doilea vaccin. Vaccinurile diferă ca preţ. Sunt vaccinuri cu trei valenţe, cu patru valenţe şi cu şapte valenţe. Ar trebui să se aleagă un vaccin cu mai multe valenţe pentru a putea acoperi cât mai multe boli virale pe care le poate face pisica. Odată cu ultimul vaccin este recomandat să se facă şi vaccinarea antirabică“, spune medicul veterinar gorjean. 
 

Deparazitarea trebuie repetată 

 
Efectele deparazitării trebuie urmărite şi poate să necesite chiar o repetare. Deparazitarea trebuie repetată la 3-4 luni. „După ce s-a făcut deparazitarea internă, trebuie urmărite fecalele animăluţului, pentru că la prima deparazitare sunt omorâţi adulţii paraziţilor interni. Aceşti adulţi au depus nişte ouă, care în termen de 10-14 zile merg către stadiul de adult, fără posibilitatea de a ajunge la maturitate sexuală şi nu pot elimina ouă. Tocmai de aceea, în termen de 10-14 zile trebuie repetată deparazitarea internă. Din nou, trebuie urmărite fecalele şi am văzut că nu mai există paraziţi se încetează parazitarea internă şi se face din nou în termn de trei luni de zile. În situaţia în care la cea de-a doua deparazitare internă vedem paraziţi, o repetăm la 10-14 zile. Recomandare este să se folosească deparazitante interne mai de calitate, pentru că merg pe o gamă mai largă de praziţi interni, inclusiv giardioza. Deparazitarea internă se face corect o dată la 3-4 luni de zile, întotdeauna cu cântărirea animalului. Deparazitarea internă este o pastiluţă la patru kilograme. Întotdeauna trebuie cântărită pisica. Dacă-i dăm prea mult este posibil să aibă o hepato-toxicitate“, explică medicul Costin Bărbat.
 

Când se face castrarea

 
Sterilizarea sau castrarea făcută la timp duce la reducerea majoră a riscului producerii unor îmbolnăviri. Medicul veterinar din Târgu Jiu se bazează pe un studiu american realizat în acest sens:
 
„Este un studiu făcut de americani care spune că, dacă animalul se castrează sau se sterilizează înainte de prima perioade de călduri, care trebuie să apară teoritic la şase luni de zile, atunci se limitează cu până la 500% şansele să apară probleme, care ar putea fi: infecţie intrauterină, dereglări hormonale şi formaţiuni neoplazice pe lanţul mamar. Cu cât se trece peste această perioadă de şase luni de zile şi nu a fost sterilizat animalul, şansele să apară astfel de probleme cresc. Niciodată proprietarul să nu folosească acele anticoncepţionale, atunci când animalul este în călduri. Produsul constră într-un hormon care întrerupe ciclul, pentru că provoacă repede foarte mari probleme. Sunt o nenorocire. Sunt vândute în multe cabinete veterinare, dar nu şi la noi. Pisica trebuie castrată la cinci luni şi jumătate, iar motanul după vârsta de un an de zile. La motan pot apărea probleme cu prostata“. 
 
 

Cum se perie pisica

 
Îngrijirea pisicii se face în funcţie de rasă. Cele cu blana mai lungă trebuie periate zilnic. După ce se spală, în stomac se formează ghemuri cu păr. „Îngrijirea se face în funcţie de rasa pisicii. Dacă vorbim de o rasă de pisici cu blana mai lungă, trebuie făcut periajul zilnic ca să nu se încâlcească. Dacă vorbim de o pisică cu păr scurt, periajul trebuie făcut cu o mănuşă specială, o dată la o zi sau două, pentru a se elimina firele de păr moarte. Pisica se linge şi se spală singură şi înghite firele de păr moarte. Se formează ghemuri de blană în stomac pe care trebuie să le elimine. Există mâncare specială pentru aşa ceva, dar este bine să ajutăm să nu înghită aşa multe fire de păr“, mai menţionează medicul veterinar. 
 

Pisica trebuie curăţată în urechi 

 
Pentru a evita o îmbolnăvire întâlnită frecvent, pisica trebuie curăţată frecvent în urechi, iar ghearele trebuie tăiate. „Trebuie obişnuite cu curăţatul în urechi, pentru că pisicile sunt predispuse la râia uriculară, o afecţiune frecvent întâlnită. În plus trebuie să se aplice şi o soluţie specială. Dacă discutăm despre o pisică crescută în casă, unghiuţele trebuie tăiate periodic şi trebuie obişnuite cu astfel de metode“, mai recomandă Costin Bărbat. 
 

Cele mai frecvente boli

 
Alimentaţia pisicii influenţează şi starea de sănătatea. De asemea, proprietarii de pisici trebuie să fie atenţi la comportamentul acesteia. „Mâncarea trebuie să fie adecvată şi de bună calitate pentru a putea preveni mai târziu insuficienţe renale şi alte infecţii urinare. În alimentaţie este strict interzise pordusele lactate şi mezelurile. Cel mai bine ste să mănânce hrană specială şi mai de calitate. Bolile cele mai frecvente sunt rinotraheita felină, împotriva căreia există vaccin. Altă boală des întâlnită în zona noastră este panleucopenie felină. De asemenea, o altă afecţiune gravă este o viroză, denumită peritonită infecţioasă felină. Am diagnosticat multe cazuri, dar, din păcate, tratamentul s-a soldat cu incompatibilitatea cu viaţa. Cea mai des întâlnită afecţiune la pisici este insuficienţa renală, care se poate trata dacă se depistează la timp şi nu devine cronică“, precizează medicul veterinar. 
 

Plantele ornamentale, toxice pentru pisică 

 
Majoritatea plantelor ornamentale din casă pot fi toxice pentru animale. Medicul veterinar spune că chiar s-au înregistrat cazuri de deces în urma unor astfel de intoxicaţii: „Au fost multe cazuri în care pisica a mâncat o frunză de cactus sau crin, iar tratamentul nu a dat rezultate în toate cazurile. Plantele din casă sunt extrem de toxice, iar pisicile sunt animale micuţe. Plantele cele mai periculoase sunt cala, trandafirul, crinul. Astfel de intoxicaţii produc daune pe rinici şi ajun gem la o insuficienţă renală ireversibilă şi moare de o intoxicaţie cu urină“.  
 

Pisicile sunt atrase de clor

 
Poprietarii de animale trebuie să acorde o atenţie sporită substanţelor de curăţenie. Pisicile sunt atrase de clor. „O mare grijă trebuie acordată substanţelor cu care se spală prin casă. Sunt mari iubitoare de clor, încă nu ştim de ce. Orice soluţie cu care spălăm pe jos poarte să fie toxică“, mai spune Costin Bărbat. 
 
Jucăriile preferate ale pisicii pot să fie şi foarte periculoase. „Mare atenţie cu jucăriile, cu aţele, păturile. Pisicilor le place să se joace. Am avut un caz cu o pisică care s-a jucat cu o păturică, a înghiţit o aţă care a ajuns în intestine, s-a blocat undeva şi a murit de ocluzie intestinală“, mai arată medicul. 
 

Pisica trebuie tunsă fără anestezie 

 
Tunsul pisicii este o operaţiune dificilă atunci când animalul se împotriveşte. Medicul veterinar din Târgu Jiu nu recomandă anesteziile pentru a putea fi tunsă pisica: „Pisicile trebuie educate şi dresate, la fel ca şi căţeii. Sunt persoane care vor să tundă pisica. Ea poate fi tunsă fără niciun fel de problemă. În situaţia în care este blândă şi îţi permite. În cazul în care nu îţi permite, te muşcă, te zgârie, tunsul nu poate fi făcut cum trebuie şi este extrem de stresant pentru pisică. Nu recomand cosmetica cu anestezie, pentru că de-a lungul timpului aceste tipuri de proceduri dăunează“. 
 
 
 
 
 
citeste totul despre: