Preotul-pictor din Gorj care a realizat peste 1.000 de icoane: „Este un sentiment de nedescris atunci când oamenii se ridică şi mă salută“

Părintele Aurelian Andronie este îndrăgostit de pictură

Aurelian Andronie, în vârstă de 56 de ani, preot pensionar din satul Pârâul Boia, din comuna Jupâneşti, este pasionat de pictură. Acesta a realizat peste o mie de icoane de diferite tipuri şi numeroase peisaje, portrete şi lucrări de alt gen. Mai mult decât atât, părintele a deprins şi tehnica restaurării picturii de pe pereţii bisericii.

Aurelian Andronie ne povesteşte că avea o înclinaţie către pictură încă din şcoală, dar atunci când a venit preot în satul Pârul Boia a întâlnit obiceiul aşezării de icoane la un izvor, fântână sau trecere. La solicitarea enoriaşilor a început să realizeze icoane.

„Când am venit ca preot în acestă localitate, am găsit obiceul ca la izvor sau  la o punte să se pune icoană în semn de pomenire pentru o persoană decedată. Aveam o înclinaţie către desen, dar nu aveam exerciţiu. Creionam, dar nu ştiam să combin culorile“, ne spune Aurelian Andronie. Părintele ne explică şi semnificaţia acestui obicei întâlnit doar în anumite zone din judeţul Gorj: „La icoanele care se aşează lângă un izvor, o apă sau o fântână se menţionează numele persoanei decedate. Acelaşi lucru se face şi la icoanele care se pun la o punte sau trecere. Pe acolo trec multe persoane şi este un loc importante. Icoanele se pun în nişte locuri necesare. Oamenii se duc la terenurile pe care le au şi sunt nevoiţi să treacă peste un ogăşel sau să bea apă. Atunci, credinciosul se închină şi îl pomeneşte pe cel care a părăsit această lume şi este menţionat pe icoană“. 

A restaurat picturile de pe pereţii bisericilor 

Părintele Andronie nu s-a oprit doar la pictarea icoanelor. Acesta a deprins şi tehnica restaurării picturii de pe pereţii bisericii. „Când am ieşit preot, în anul 1975, s-a refăcut biserica de la Târgu Cărbuneşti, iar părintele protopop m-a îndemnat să lucrez şi eu alături de pictorul autorizat. M-am dus dus şi am lucrat trei luni. Nu prea m-a lăsat să văd cum se face nuanţa. Este o tendinţă de apărare a secretelor meseriei. Am mai furat câte ceva. Tot încercând să obţin nuanţe de culori am reuşit. Am spălat apoi pictura de la biserica la care slujeam şi în timp am mai căpătat experienţă“, ne-a povestit părintele. 

A realizat peste o mie de icoane 

Aurelian Andronie a realizat peste o mie de icoane. A fost un perfecţionist şi tot timpul a căutat să-şi îmbunătăţească lucrările:

„La icoane e depăşită mia demult. Am făcut şi multe icoane de interior pentru biserici. Am încercat mereu să ridic ştacheta cât am putut. E loc şi de mai bine“. 

Părintele lucrează mai multe zile la o icoană pentru că e nevoie de parcurgerea mai multor etape: „Nu se poate lucra consecutiv la o icoană. Trebuie parcurse mai multe etape. Înainte se şlefuieşte foarte bine lemnul, după care se grunduieşte şi se lasă să se usuce. Folosesc apoi pudră de cărbune, creionez şi aplic culoarea. Se lasă să se usuce, pentru a aplica apoi o altă culoare. Înca încă nu îmi tremură mâna. De exemplu, eu semicercul îl dau cu mâna, nu cu compasul“. 

Enoriaşii se ridică şi îl salută 

Aurelian Andronie este foarte respectat în comunitate. Îşi dă seama că şi-a făcut datoria şi faţă de enoriaşi, dar şi faţă de harul pe care a dorit să-l răspândească atunci când localnicii se ridică şi îl salută. „Unii enoriaşi mă mai caută, dar eu am luat hotărârea ca după pensionare să nu mă mai implic în activitatea parohiei. Este un sentimnet de nedescris atunci când trec pe drum, cu maşina sau pe jos, oamenii care stau în faţa caselor se ridică şi mă salută“, ne-a mai spus părintele pictor.