Legenda „Bisericii sparte“. De ce se tem localnicii din Viezuri să taie nucul răsărit pe locul Sfântului Altar

O biserică din judeţul Gorj, ajunsă în ruină, este un loc înfricoşător ca urmare a legendelor care circulă cu privire la acest lăcaş de cult. Localnicii spun că biserica ar fi fost chiar bântuită.

Ruinele bisericii se află în satul Viezuri, chiar la intrare în comuna Bălăneşti, care se învecinează cu municipiul Târgu Jiu. Localnicii au numit acest loc „Biserica spartă“ şi preferă să nu se apropie de lăcaşul de cult. Un nuc a răsărit chiar din locul unde se afla altarul, iar bătrânii avertizează că un blestem ar putea să se abată asupra celui care ar vrea să-l taie.

„Ruinele Bisericii «Sf. Grigore Teologul» se află la intrarea în comuna Bălăneşti, iar construcţia datează din 1841. Se ştie că boierul Lascăr a construit această biserică, care nu a fost terminată niciodată. În Primul Război Mondial a fost furat clopotul, iar din altarul bisericii a răsărit un nuc pe care nu vrea nimeni să îl taie de teama unui blestem. Sunt tot felul de legende care circulă în jurul acestui lăcaş de cult”, a precizat Ovidiu Pungan, primarul comunei Bălăneşti.

A ars de la un trăsnet

În interiorul zidurilor roase de timp încă se mai zăresc picturi, deşi se spune că lăcaşul nu a fost finalizat niciodată, fiind construit undeva prin anul 1841, pe terenul unui boier, ca biserică de familie.

Biserica din Bălăneşti apare pentru prima dată în arhivele comunei în 1941. Documentele arată că în această biserică a slujit un anume preot Tomescu, acestea fiind singurele date despre această construcţie. Se spune că a ars de la un trăsnet şi de atunci nu au mai rămas decât ruinele. 

Localnicii spun că în jurul bisericii au fost chiar şi morminte, dar acestea ar fi dispărut din senin. Florile de pe locurile de veci mai cresc şi acum.

Localnicii şi-au dărâmat hornurile pentru finalizarea bisericii

Grigore Haidău, fiu al satului Viezuri, explică, într-o lucrare, că biserica a fost terminată de săteni, care şi-au dărâmat coşurile de la hornuri, pentru a obţine, astfel, cărămizi pentru finalizarea lăcaşului de cult: „Biserica de zid cu hramul „Sf. Grigore Teologul” din satul Viezuri a fost construită în anul 1841 de către serdarul Grigore Săftoiu pe moşia lui. Locul mai era cunoscut şi sub numele de conacul lui Vasile Scarlat. Deasupra uşii de-a doua de la intrare era următoarea inscripţie: «În zilele prea înaltului principe şi al ţării domn, Alexandru Dimitrie Voievod (n.a. Ghica), 1834-1842 şi cu blagoslovirea prea sfinţiei sale Neofil episcopul Râmnicului şi noul Severin, s-a început din temelie cu cheltuiala şi osteneala dumnealor biv vel serdar Grigore Săftoiu şi cu soţia Anghelina, Grigore fiu, Mariţa şi Elena, fiice, zidită aici la moşia sa în satul Viezuri. Popa Mihai, Arhon Pomescu, 1841 august 18». Chipurile lor se găsesc zugrăvite de o parte şi de alta a uşii de la intrare, în interior. Această biserică a cuprins în zidurile sale piatră din construcţiile dacice ale strămoşilor noştri din Viezuri, dar şi cărămidă, aşa cum ne declara în 1992 învăţătoarea octogenară Eleonora Diaconescu din Bălăneşti, „biserica Săftoilor din Viezuri a fost terminată cu ajutorul sătenilor. Aceştia şi-au dărâmat coşurile de la hornuri dând cărămizile pentru zidul împletit al bisericii”. 

Caii nemţilor, adăpostiţi în biserică

Grigore Haidău arată că biserica a funcţionat până la Primul Război Mondial. Nemţii au intrat în biserică, au luat clopotul şi şi-au adăpostit caii în interior: 

Biserica a fost folosită de enoriaşi până la Primul Război Mondial, când bombardamentele germane i-au smuls acoperişul, zidurile au crăpat iar nemţii i-au luat clopotul, aşa cum au făcut-o şi cu cel al bisericii din centrul satului. Mai mult, şi-au adăpostit caii în interiorul bisericii «pângărind» Sfântul Altar. Sătenii au pus mână de la mână şi au încins biserica cu mai multe rânduri de şină de fier pentru a nu se dărâma zidurile.  Cutremurul din 1940 a dărâmat-o şi mai rău. De atunci, slujbele la sfânta biserică au încetat“. 

Biserica este monument istoric.