Focul din Ajun, obiceiul de Crăciun rar în România, păstrat la Gorj. Localnicii rostesc urături în loc de clasicele colinde

Cu mic, cu mare, localnicii satelor gorjene au plecat, în această dimineaţă, în colindat, în piţărăii. Toţi sătenii s-au pregătit cu fructe şi dulciuri.

În comuna Băleşti, de lângă Târgu Jiu, s-a plecat în piţărăi chiar de aseară, iar obiceiul s-a desfăşurat până dimineaţa.

„Le dau celor care vin în piţărăi mere, nuci, eugenii. Aşa e datina din moşi strămoşi şi încercăm şă o păstrăm şi noi“, a spus o localnică. Oamenii care au mers în piţărăi spun că de la an la an sunt tot mai puţine produse. 

„Ne dau şi oamenii ce au pe acasă. Primim tot mai puţin de la an la an“, a spus o femeie din Băleşti care a plecat în piţărăi. „O tânără a venit chiar din Târgu Jiu ca să meargă în colindat. „Am venit, la invitaţia unui prieten de familie, împreună cu fiul meu pentru a merge în piţărăi. Este un obicei foarte frumos. Ne-am trezit de dimineaţă, dar a meritat“, a spus Ionela. 

Toată noaptea trecută şi până dimineaţa s-a mers în piţărăi. „În comuna Băleşti, se pleacă în piţărăi din seara zilei de 23 decembrie şi până în dimineaţa de Ajun. Se continuă la 2 noaptea în satul Rasova, urmând ca dimineaţa să ajungă în celălalte sate. Nu se mai dau colaci ca înainte, ci se oferă eugenii, biscuici, cozonac, mandarine. Am discutat cu poliţiştii pentru că mulţi merg chiar pe drumul naţional şi să nu fie vreo problemă“, a spus viceprimarul comunei Băleşti, Cătălin Stolojanu. 

  foto: facebook - alin constantin tivig

Se distrează în jurul focului 

Şi localnicii din comuna Peştişani au plecat în piăţărăi, la ivirea zorilor, pe uilţele satelor. Au primit dulciuri şi fructe. În plus, în această zonă, tinerii fac un foc mare în jurul căruia se distrează şi fac diferite giumbuşlucuri. 

Etnologul gorjean alexandru Doru Şerban a relatat, în volumul „Cultură ţărănească gorjeană“, modul în care se desfăşura odinioară obiceiul piţărăilor în satele din Gorj: 

     foto: facebook - alin constantin tivig

„Sărbătorile de iarnă sunt începute în ziua de Ajun de obiceiul umblatului în colindeţi (piţărăi). Colindatul în Piţărăi a fost iniţial un obicei care a implicat şi uratul, aşa cum rezultă din cele consemnate. La Aninoasa vătaful vrăjea sau jeruia cu colinda (băţul) vatra focului, urând stăpânilor casei sănătate şi belşug. El repeta mereu, la fiecare casă, urarea: «Bună ziua lui Ajun, / Dar mai bună a lui Crăciun, / Oamenii sănătoşi, / Porcii unsuroşi, / Vacile lăptoase, / Oile lânoase!”.

În zona Padeş – Cloşani, colindeţii care intrau în casă răscoleau focul din vatră cu colinda, adresând apoi urări gospodarilor: „Ce-i în casă să trăiască / Ce-i afară să izvorască, / Oile lânoase, /Vacile lăptoase, / Caii-ncurători, / Porcii unsuroşi, / Să-i mâncaţi sănătoşi!”. 

Vătaful primea „Colacul lui Dumnezeu” iar piţărăii primeau colăcei. Gospodina arunca peste ceata colindătorilor

boabe de porumb, grâu, fasole, dovleac, cânepă, în speranţa unui rod bogat în anul care va urma. 

La Runcu, după ce obligatoriu vătaful era acela care ura la prima casă, el lua dintr-o cotovaie boabe de grâu,

porumb, fasole, apoi zicea „Amin!” şi le arunca peste casă invocând pentru gospodar: „Grâul cât casa, / Pâinea

cât masa”.

La Căleşti – Stăneşti obiceiul era aproape identic. Vătafii colindătorilor se numeau căpitani. Ei intrau în curtea caselor şi loveau cu colindele în streaşină urând: 

„Bună-i ziua lui Ajun, Da-i mai bună-a lui Crăciun! Stogul cât casa, Putina cât masa, Mănuşile cât mătuşile, Fuioarele cât răşchitoarele! Ce-i în casă să trăiască, Ce-i afară să izvorască, La anul şi la mulţi ani!”

În timpul urării, gazda venea cu o farfurie plină cu grăunţe de grâu, secară, porumb, fasole etc. din care căpitanii luau şi aruncau pe casă, urând de belşug. 

La Baia de Fier, câte doi vătafi din ceata piţărăilor intrau în casa gospodarului pentru a da în grindă. Pe o

masă ei găseau pe un colac mare o lingură de lemn plină cu grâu. Unul dintre vătafi lua în mână lingura cu grâu, rostea o urare de belşug, sănătate şi la mulţi ani membrilor familiei colindate, apoi arunca grâul în tavanul casei.Familia dădea vătafilor colacul de pe masă, urându-le sănătate şi noroc. Obiceiul, neîntâlnit în alte sate, este o variantă a aruncării boabelor peste casă, de către vătaful cetei.

La Preajba mergeau în colindă copiii (în echipe de câte 2-3), cântând texte religioase diferite, dar şi băieţii de însurat, grupaţi într-o ceată de 20-30 şi însoţiţi de muzicanţi. Aceştia colindau numai la fetele de măritat, care după colindă îi chemau în casă să se ospăteze, dându-le o primă dovadă a priceperii într-ale gătitului, dar şi asupra zestrei, prin expunerea lucrurilor şi hainelor la vedere. Fata era jucată (învârtită) de drăguţul ei.