Cum se distrau moldovenii în perioada interbelică. Horele şi cârciuma erau cele mai populare distracţii

Horele erau cea mai populară formă de distracţie

Locuitorii din Moldova iubeau în special horele şi preferau să-şi petreacă timpul la cârciumă. Participarea la competiţii sportive sau la serbări câmpeneşti erau alte forme de distracţie apreciate. În perioada respectivă apăruseră seratele cu muzică şi stiluri noi de dans, care erau chiar interzise de autorităţi mai ales în mediul rural.

Printre «vechile» distracţii se numărau discuţiile de la cârciumă, horele, balurile, circul, iar printre cele «noi» teatrul şi cinematograful. Atât în mediul rural, cât şi în cel urban, locul cel mai frecventat de distracţie, mai ales pentru bărbaţi, după lucru sau în zilele de sărbătoare, era restaurantul, birtul sau cârciuma.

La oraş, vara, se deschideau terasele. În 1932 erau în Focşani 85 de cârciumi simple, 14 cu birt, 9 cu han, 16 cu birt şi han, 16 cafenele, 2 berării, 5 restaurante. În presa vremii puteau fi citite reclame ce încercau să atragă clienţii în unul sau altul din aceste locuri de "distractie: «Vin superior de masă la Gosman», «Ca la Bentin grătar/ E lucru foarte rar», «Toată lumea bună/La Bentin s-adună». De multe ori la restaurante erau aduse şi orchestre, ceea ce sporea atracţia acestora. (...) Seara, duminicile şi de sărbători, focşănenii mergeau să se plimbe prin grădina publică, unde existau şi un bufet şi orchestră. În 1919, bufetul din grădina publică nu avea voie să vândă decât bere timp de şase luni, locul fiind considerat «ca o staţiune climaterica ...».

Cel care a închiriat bufetul de la Primărie în aprilie 1919 era obligat să facă reparaţii şi să instaleze electricitate «după trebuinţă». Bufetul trebuia să fie aprovizionat zilnic cu prăjituri proaspete, îngheţată, bere, vin, tarifele urmând a fi aprobate de Primărie. De la 1 octombrie la 31 martie sala bufetului putea fi utilizată pentru baluri şi nunţi. În 1927, Primăria încheie un contract cu Regimentul 10 Putna pentru asigurarea muzicii în grădina publică. Noaptea, grădina publică devenea un loc periculos, locul fiind plin de prostituate şi vagabonzi cu meserie de noapte", arată istoricul Gabriela Obodariu în lucrarea „Petrecerea timpului liber între cele două războaie mondiale“. 

Circul şi sportul

O altă distracţie era circul. Nu lipseau numerele de „panoramele cu iluzii optice". Sportul începea şi el să atragă tot mai mulţi spectatori. În fiecare duminică erau organizate întreceri sportive, cele mai frecvente fiind meciurile de fotbal. La sfarşitul întrecerilor se organizau serbări câmpeneşti: Unele dintre aceste serbări cuprindeau concursuri sportive, cum ar fi: ştafeta cu obstacole, alergări în saci, volei, alergări la 100 de metri, curse de biciclete, cros. Nu lipseau nici surprizele: tombola, poşta americană, stâlpul cu surprize, bătaie cu flori, confeti, artificii, ruleta. Tot aici se cânta muzică militară şi era amenajat

un bufet bine asortat şi un grătar special. 

Seratele tinerilor, interzise de autorităţi la sate

Elita oraşului, oficialităţile, frecventau restaurantele de lux sau organizau baluri pentru a se distra sau pentru a strânge fonduri destinate săracilor.

Încă dinainte de război, în lumea satului începuseră să ajungă dansurile de salon: valsul, palea, mazurca. Bătrânii socoteau aceste dansuri „schimonosite“, iar învăţătorii  ar fi dorit ca satul să-şi păstreze trăsăturile sale tradiţionale. Uneori chiar autorităţile se opuneau noilor stiluri de dans şi de muzică, interzicând pentru sate balurile şi seratele şi aprobând doar horele. 

„Tinerii de la oraş organizau serate. De multe ori, acestea duceau la mari probleme din cauza consumului de băuturi. Astfel, şeful Comisariatului Mărăşeşti, cerea prefectului în 1938 interzicerea acestor serate întrucât «moravurile uşoare s-au întins foarte mult în rândurile tineretului fapt ce a dus la situaţia tristă de a fi clienţi ai spitalului circa 15 tineri şi tinere, fără a mai ţine seama de agresiunile, beţiile şi alte abateri la care se pretează cei mai mulţi tineri cu ocazia acestor serate». În mediul rural, baluri, serate sau hore aveau loc mai ales duminica sau cu ocazia sărbătorilor religioase. Nunţile, botezurile, cumetriile, erau şi ele sărbători la care era invitat tot satul. Ţăranii jucau hora, brâul, bătuta, sârba, în funcţie de regiune. Jocurile se organizau în cârciuma din sat - iarna - sau în curtea cârciumii, vara. Cele mai importante hore erau cele organizate de Paşti şi de Crăciun“,

menţionează Gabriela Obodariu. 

Jocul de popice, cinematograful şi teatrul 

O distracţie mai nouă pentru sat era jocul de popice. Alte moduri de a-şi petrece timpul liber în oraş au mai fost cinematograful şi teatrul. În 1926, un bilet de cinematograf costa 25, 20 sau 15 lei, în

funcţie de loc. Alături de filmele artistice soseau şi filme documentare. Dacă la oraşe existau cinematografe permanente, în mediul rural veneau din când în când cinematografe ambulante.