Crezul „părintelui“ ciberneticii: „Daţi omului cele ce sunt ale omului şi calculatorului cele ce sunt ale calculatorului“
0
Matematicianul american Norbert Wiener este considerat fondatorul ciberneticii. Acesta s-a născut la data de 26 noiembrie 1894 în oraşul Columbia, Missouri, în Statele Unite ale Americii, părinţii săi fiind evrei.
Tatăl său s-a născut în Bielorusia şi a ajuns în Statele Unite ale Americii la vârsta de 20 de ani. A devenit, mai târziu, profesor de limbă modernă la Universitatea Missouri, iar, apoi, a predat limbi şi literaturi slave la Universitatea Harvard. S-a remarcat că traducător al operei lui Lev Tolstoi.
Norbert a învăţat să citească la vârsta de 4 ani, iar la 9 ani a intrat la liceu.
A suferit, în copilărie, de miopie şi chiar era în pericol să rămână fără vedere. A intrat la colegiu la vârsta de 12 ani, iar trei ani mai târziu a devenit licenţiat. Şi-a continuat studiile la Universitatea Cornell şi, apoi, la Harvard, unde a obţinut doctoratul în filosofia matematicii înainte de a împlini vârsta de 19 ani. A beneficiat de o bursă pentru a studia în Europa. A studiat la Cambridge, Anglia, unde a participat la prelegerile de logică matematică şi filosofia ştiinţei susţinute de Bertrand Russell, după care la Gottingen, în Germania, au urmat cursurile marelui matematician David Hilbert. S-a întors în Statele Unite ale Americii şi a activat la mai multe universităţi.
A lucrat pentru modernizarea artileriei în Primul Război Mondial
Spre sfârşitul Primului Război Mondial, savantul a lucrat timp de o jumătate de an pentru un grup de matematicieni şi militari la un poligon experimental la alcătuirea tabelelor de tragere pentru artilerie. A lucrat, apoi, la Massachusetts Institut of Technology. Pentru că părinţii săi aveau un comportament tiran, îşi petrecea o mare parte a timpului la institut, unde studia foarte mult. „Dat fiind profilul tehnic al institutului în care lucra, a început să fie interesat de aplicaţiile matematicii în fizică şi în tehnică, orientându-se în special spre fizica matematică, teoria turbulenţelor, mişcarea browniană (în legătură cu efectul de alice), transformarea Fourier (analiza armonică)”, arătă Nicolae Chiorcea, în lucrarea “Titani ai ştiinţei”.
Întâlnirea cu inginerul Lee
În anul 1926 când avea vârsta de 31 de ani s-a căsătorit cu Margaret Engemann, profesoară de limbi moderne, care făcea parte dintre o familie de origine germană. Părinţii erau mici fermieri dar, mai târziu, au devenit administratori de mari domenii. După căsătorie, a primit o bursă universitară din partea Fundaţiei Guggenheim şi a călătorit foarte mult în Europa.
În perioada 1931-1932, a urmat un stagiu la Universitatea Cambridge, unde l-am întâlnit pe Lee, un inginer venit din China pentru studii postuniversitare. Cei doi au realizat un filtru pentru reducerea efectului de alice.
Întâlnirea cu fiziologul mexican Arturo Rosenblueth
O etapă nouă a început în activitatea ştiinţifică a lui Norbert Wiener după întâlnirea cu fiziologul mexican Arturo Rosenblueth, la Seminarul ştiinţific neoficial organizat de acesta la Şcoala medicală de la Harvard (în anul 1933 - 1934), cu privire la metodele ştiinţei de diferite specialităţi.
„Acest seminar au avut ca rezultat apropierea celor doi savanţi Norbert Wiener şi Arturo Rosenblueth şi colaborarea lor în ceea ce priveşte posibilitatea aplicării matematicii şi în special a teoriei comunicaţiilor la fiziologie, ce va duce în final la apariţia unei noi ştiinţe multidisciplinare, cibernetica”,
menţionează Nicolae Chiorcea.
Creatorul teoriei informaţiei, Claude Shannon, a devenit coleg cu Wiener la Institutul de tehnologie din Massachusetts, iar acesta sa folosit de lucrările lui pentru punerea bazelor ciberneticii.
Între anii 1934 şi 1935, la invitaţia prietenului său Lee, Wiener a susţinut un curs de matematică şi electrotehnică teoretică la Universitatea Tsing Hua din Beijing. În perioada respectivă s-a consacrat funcţiilor cvasianalitice şi a lucrat cu Lee la teoria circuitelor electrice în vederea realizării unei maşini de calcul de mare viteză, în care dispozitivele mecanice să fie înlocuite cu dispozitive electrice.
A proiectat unui aparat perfecţionat de ochire a avioanelor în zbor
Ca urmare a eforturilor pe care le depunea, între anii 1936 şi 1937 a suferit de o nevroză rebelă. A reuşit să se vinde si prin vacanţe la ţară şi plimbări în natură.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a lucrat împreună cu inginerul Bigelow la proiectarea unui aparat perfecţionat de ochire a avioanelor în zbor cu predicţia poziţiei viitoare a avionului. „Ajungând într-un impas în proiectarea acestui sistem automat de tragere şi, căutând o ieşire, cei doi au ajuns să descopere procesul ciclic numit astăzi conexiune inversă sau feedback, care stă la baza oricărui proces de autoreglare şi control, similar celui întâlnit în organismele vii. Acesta a fost primul pas care a dus la crearea cibernetice”, arată Nicolae Chiorcea.
Ce este cibernetica
Al doilea pas a fost făcut atunci când prietenul său Lee a venit la Institutul din Massachusetts şi au continuat cercetările în domeniul ciberneticii. Lee s-a ocupat de cercetările în domeniul servomecanismelor.
„De la maşini de calcul Norbert Wiener a trecut la extinderea ideilor sale în domeniul neurofiziologiei, pentru a înţelege mecanismele gândirii umane şi stabilirea unei conexiuni mai strânse între om şi maşină”, prezintă Nicolae Chiorcea.
Wiener a avut o lungă colaborare cu prietenul său Rosenblueth, care conducea Institutul de neurofiziologie. Rezultatele studiilor şi cercetărilor sau concretizat în cartea scrisă de Winer „Cibernetica sau ştiinţă comenzii şi comunicării la fiinţe şi maşini”. Definiţia pe care a dat-o Wiener ciberneticii este următoarea: cibernetica studiază procesele de comandă şi control - reglate prin mecanismul conexiunii inverse - în diferite tipuri de sisteme.
Se declară convins de superioritatea creierului uman
În anul 1960 a apărut cartea autobiografică “Sunt matematician", în care povesteşte sacrificiul pe care l-a avut de îndurat: “Disciplina unui om de ştiinţă constă în faptul că se consacră căutării adevărului. Ea implică hotărârea de a se supune la sacrificii reale pe care această consacrare, indiferent dacă e vorba de sacrificii băneşti sau de prestigiu, ori, în caz extrem, dar nu lipsit de precedente, de sacrificarea securităţii personale”.
Wiener a scris şi un eseu filozofic intitulat “Dumnezeu şi Golem”, care reprezintă o legătură între cibernetică şi religie. Cu toate că susţine ideea posibilităţii realizării unei maşini inteligente, capabilă să înveţe din greşelile ei şi chiar să se reproducă, totuşi el se declară convins de superioritatea creierului uman în raport cu orice calculator, oricât de perfecţionat ar fi acesta şi se pronunţă împotriva adunării calculatorului, care trebuie să fie o unealtă în mâinile omului şi nu un scop în sine: „Daţi omului cele ce sunt ale omului şi calculatorului cele ce sunt ale calculatorului!”, spunea el, parafrazând cunoscutul dicton din Biblie.
Se încarcă comentariile...
